Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

PNL-PD: Amânarea unificării - o formă de refuz

Cristian BANU

Lansată în forță la începutul anului, dezbaterea despre oportunitatea unificării celor două partide din Alianța D.A. a intrat în ultima vreme într-un oarecare con de umbră. Semnalele date de Partidul Democrat sunt clare împotriva unificării, în vreme ce, din partea societății civile sau a PNL, semnalele negative sunt ascunse sub masca preocupării pentru "guvernare"...



În cazul în care chiar se dorește unificarea, nimeni nu împiedică cele două partide să-și desemneze câte o echipă de experți care să lucreze împreună la definirea noului partid. Atât într-un partid, cât și în celălalt există persoane capabile, care pot organiza o astfel de fuziune și care nu sunt implicate direct în actul de guvernare. Amânarea este doar o formă politicoasă de a refuza acest proiect. Din păcate, acest refuz reprezintă prima promisiune neonorată a noii guvernări și poate avea consecințe imprevizibile.

 

Nici împreună, dar nici separat

 

În primul rând, cele două partide nu au fost votate separat, ci "la pachet". Mă îndoiesc că, dacă ar fi candidat separat, ar fi obținut scorul actual. Mai bine de jumătate din alegători au votat pentru o grupare puternică, în stare să detroneze partidul-stat. Acești alegători nu fac parte din categoria votanților tradiționali ai vreunui partid. O parte din ei au acordat un vot pragmatic, care altfel s-ar fi îndreptat spre PNȚCD, URR sau alte partide. În cazul în care ar apărea o astfel de ofertă, acești electori ar abandona Alianța D.A. foarte repede. În al doilea rând, deja nu mai putem vorbi de o alianță, ci mai degrabă de o coaliție, așa cum o demonstrează recentele tensiuni cu privire la candidatul pentru Primăria Capitalei.

Deși Traian Băsescu l-a lăsat moștenitor pe Emil Boc, în PD acum jocurile par a fi făcute de troica Videanu-Blaga-Berceanu. Să sperăm că în locul domnului Videanu, la Guvern nu va apărea domnul Berceanu cum se aude... Oricum, tensiunile din PD se răsfrâng și asupra Guvernului, iar o eventuală splitare a acestuia va afecta guvernarea, putând provoca chiar alegeri anticipate, unde electoratul va sancționa, cu siguranță, PD. În al treilea rând, deja echilibrul fragil între cele două partide începe să dispară. În vreme ce PNL pare a se simți la guvernare "ca peștele în apă", având miniștri bine aleși, PD are încă probleme de organizare și de imagine. Pentru președintele interimar Emil Boc, care a avut o prestație excelentă ca parlamentar și vicepreședinte PD, conducerea partidului pare a fi o pălărie prea mare. Din relatările mass-media, știm că nu face nici o mișcare fără acordul lui Băsescu, iar naveta Cluj-București este un dezavantaj. Nu poți conduce un partid aflat la guvernare prin telefon și întâlniri săptămânale. În ceea ce-l privește pe Adriean Videanu, acesta este unul dintre liderii PD care s-a afirmat, în perioada de opoziție a partidului, mai ales prin discreție. Înscăunat în funcția de vicepremier, a arătat că nu prea știe pe ce lume se află. Primul gând în noua funcție a fost declararea averilor de către toți românii, de parcă asta ar fi fost prima prioritate a guvernării, cât sunt de săraci românii, fară a ne spune în ce mod și cu ce costuri bugetare poate fi realizat un astfel de demers și mai ales anunțând că averile acumulate până în 2005 vor fi considerate "curate". Singurii miniștri PD a căror prestație a fost deosebită până în prezent sunt Vasile Blaga, care ne arată că în Poliția Română se poate face curățenie, și Gheorghe Barbu, căruia, dacă îi va reuși proiectul de recalculare a pensiilor, va deveni una dintre cele mai apreciate personalități politice.

Recentul scandal din PD creează probleme suplimentare de imagine. Semnalul dat a fost unul extrem de negativ. În plus, președintele Traian Băsescu a greșit - în defavoarea fostului său partid - implicându-se direct, mai mult chiar, jignind o tânără deputată, a stârnit îngrijorarea amicilor și a dat satisfacție inamicilor.

Dacă va continua să se implice în viața PD după modelul de tristă amintire a lui Ion Iliescu, Băsescu va pierde foarte repede capitalul de simpatie pe care încă îl deține.

Deja plecarea celor trei deputați din PD (Cozmin Gușă, Lavinia Șandru și Aurelian Pavelescu) deschide calea altora... Caz în care o fuziune cu PNL pe picior de egalitate nu va mai putea fi posibilă, mai ales în condițiile gafelor prezidențiale.

Astfel, cu cât se amână fuziunea, cu atât va fi mai greu pentru PD, în vreme ce PNL depinde exclusiv de modul în care va guverna. Dacă va continua să nu facă erori grave, iar domnul Tăriceanu își va mai tempera umorile și va deveni mai rațional și mai diplomat, există toate premisele pentru ca percepția publicului asupra guvernării să fie una pozitivă și astfel PNL să crească.

Paradoxal, deși este în interesul său, PD nu pare deloc interesat de fuziune. Liberalii - gest de mare inteligență politică - au lăsat, inclusiv prin vocea președintelui lor, ușa deschisă. Dar, în momentul acesta, dacă s-ar face fuziunea, PNL și-ar introduce în curte un cal troian. Așa că, pentru ei, din punct de vedere politic, este o măsură înțeleaptă. Rămâne de văzut cum va evolua guvernarea în condițiile în care unul dintre partenerii de bază a devenit un cazan în fierbere... Dacă va exploda, va arunca ambele partide în opoziție, fiindcă este greu de crezut că PNL singur va putea lupta contra PSD. Iar PD singur ar putea cu greu să intre în Parlament, asta dacă nu cumva se adeverește scenariul care prevede topirea PD în PSD...

 

Agenda președintelui

 

Traian Băsescu a promis că va fi un președinte implicat și activ. A promis că va fi un altfel de președinte decât Ion Iliescu. Da, este un președinte activ! Da, este un președinte implicat! Dar nu este un președinte diferit de Ion Iliescu. Ba chiar se pare că este un președinte legat de Ion Iliescu. Mult prea legat...

Inițial, credeam că președintele ia țeapă după țeapă și ne manifestam nedumerirea față de o serie de acțiuni ale lui care intrau într-o flagrantă contradicție cu mandatul primit de la alegători.

Recentele incidente din PD l-au scos în prim-plan și ne-a adus aminte tuturor de modelul iliescian pe care-l credeam defunct. Dacă multe dintre gafele prezidențiale mai pot fi scuzabile, recentul incident marchează începutul sfârșitului imaginii de reformator a lui Traian Băsescu. Nominalizările abracadabrante în funcții (blonda de la Integrare și blonda de la Cotroceni, bruneta de la Prefectură), demiterile "prin dezamăgire" (cazul Silvian Ionescu) sau peste noapte (cazul Buzura), păstrarea în funcție a aparatului lui Ion Iliescu, păstrarea în funcție a unor oameni cu implicări ne-elucidate în revoluție, alungarea ziariștilor din "avionul prezidențial" sunt tot atâtea semnale că președintele are o altă agendă decât cea pentru care a fost ales.

Mulți din cei care l-au ales au trecut cu greu peste grosolănia sa, peste lipsa de diplomație și peste personalitatea conflictuală, sperând că, odată ajuns la Cotroceni, Băsescu va înțelege constrângerile funcției și se va mai tempera. Dar, din contră. În aceste prime luni de mandat, Băsescu nu a ratat nici o gafă sau gogomănie pe care o putea face. Ba uneori avem impresia că le caută cu lumânarea. Și, dacă nu mai există conflicte, generează el unele...

Noua amenințare cu alegerile anticipate din recentul interviu de la ProTV vine în contratimp cu situația reală și a fost doar de natură a genera tensiuni inutile în Guvern. Dacă primul interviu, cel    din "Adevărul", a venit într-un moment oportun și a slujit interesele Alianței, acum el pică într-un moment nepotrivit. În coaliția guvernamentală este liniște, singurele probleme fiind cauzate de... PD. Atât PUR, cât și UDMR tac și nu deranjează cu nimic, iar în Parlament și-au făcut datoria.

Alegerile anticipate sunt ultimul lucru de care ar avea nevoie România în 2005. Nu trebuie să fii cine știe ce mare analist politic să-ți dai seama că, după bâlbele recente și după valul de scumpiri care urmează, Alianța D.A. va scădea drastic în popularitate. Iar valul de plecări din PD - aflat abia la început - va diminua și mai mult ponderea acestuia în Alianță... Asta dacă va mai fi o Alianță...

Sunt câteva semnale serioase care arată o apropiere dubioasă între Băsescu și Ion Iliescu, dar și între mulți lideri PD și PSD:

- Ion Iliescu a liniștit imediat PSD care pornise în forță ca partid de opoziție. A urmat "plecarea în munți" și o tăcere suspectă a PSD în momentele cele mai dificile pentru Alianță, cum a fost recent cu declarațiile lui Videanu, care au dus la căderea bursei cu peste 10 procente.

- Traian Băsescu nu a dat afară oamenii lui Ion Iliescu... În vreme ce peste tot în țară se "algoritmizează" din greu, la Cotroceni e liniște, singura excepție, Augustin Buzura, părând mai degrabă o răzbunare personală a lui Andrei Pleșu decât o acțiune conștientă a președintelui, care ne îndoim că auzise de Patapievici.

- Traian Băsescu a păstrat șefii de servicii secrete, primii care ar fi trebuit schimbați, dacă nu pentru altceva, măcar pur și simplu pentru incompetență...

- Traian Băsescu a desființat de facto CNSAS după ce, chipurile, îl convinsese pe Timofte să permită accesul la dosare.

- Acțiunile anticorupție ale noii Puteri sunt orientate doar spre corupții de serviciu ai PSD, care oricum erau în dizgrație: Iacubov, Sechelariu, Mischie etc.

- Traian Băsescu s-a certat cu Cozmin Gușă din cauza lui Ion Iliescu.

- Celebra "ordonanță a marmurei"...

Sunt doar câteva elemente care par a contura un scenariu de coșmar: în urma diminuării PD, din cauza scandalurilor și tensiunilor interne, PSD poate depune o moțiune de cenzură și guvernul va pica singur. Și, în loc de alegeri anticipate, Băsescu poate invita la guvernare o coaliție PSD-PD...

 

Sfârșitul unei iluzii...

 

Noua Putere a avut o perioadă în care ar fi putut muta munții din loc. Vechile structuri au fost zguduite de victoria lui Traian Băsescu și au avut câteva momente de cumpănă. Atunci, ele ar fi putut fi demolate cu un simplu brânci. Nu a avut însă cine să-l dea. Sau poate nici nu a existat interes...

Oricum, regruparea a avut loc foarte rapid. Noul președinte a primit șah aproape imediat de la șeful SRI. A fost primul semnal că președintele începe să piardă bătălia - deși acum există multe suspiciuni că ar exista cu adevărat intenția unei bătălii -, totul culminând cu dezvăluirile privind situația locativă a lui Traian Băsescu.

Din acest moment, președintele a devenit unul "de-al lor". Nici nu mai contează dacă el voia sau nu voia să facă "(r)evoluție", dacă era sau nu bine intenționat, dacă este sau nu înțeles cu Ion Iliescu... Traian Băsescu a pierdut tot ce avea mai prețios - autoritatea morală. Toate celelalte erori puteau fi explicate diplomatic și chiar iertate în cele din urmă. Șmenul imobiliar însă nu mai poate fi înghițit așa ușor. Nu poți să cumperi un apartament de lux cu prețul unei garsoniere din Drumul Taberei și apoi să apari la televizor luptând împotriva corupților.

De-acum înainte, orice încercare a sa de a lupta contra corupției va fi imediat taxată la modul "Uite cine vorbește!". Deja PSD-iștii jubilează și afirmă că partidul lor este un partid democratic, devreme ce există mai multe păreri, opinii și ele sunt exprimate public, în vreme ce la PD orice încercare este rapid taxată... "În clipa în care au existat alte opinii exprimate public, a venit un capac de deasupra, din zona administrației prezidențiale care a încetat orice discuție și s-a ajuns până la urmă la excluderea membrilor rebeli", spune domnul Titus Corlățean, purtătorul de cuvânt al PSD. Dacă și PSD a ajuns să dea lecții președintelui și partidului său (pentru că, din păcate, amestecul brutal în viața internă a Partidului Democrat ne permite să spunem acest lucru)!...

Pentru a-și salva onoarea, președintele are nevoie de o lovitură mediatică puternică. Aceasta ar putea fi prinderea unui "pește mare". Ținând cont că atât el, cât și Ion Iliescu au un inamic comun - dizgrația în care este căzut Adrian Năstase fiind vizibilă de la o poștă în emisiunea lui Stelian Tănase, când practic fostul premier abia apuca să spună două cuvinte, Ion Iliescu nesfiindu-se să-l contrazică în direct -, este posibil să asistăm la un atac concertat împotriva fostului premier.

 

Cine-l trezește pe domnul Tăriceanu...

 

Îmbătat de aerul tare al Puterii, Călin Popescu Tăriceanu capătă pe zi ce trece ceva din aroganța predecesorilor - care nu a fost apanajul lui Adrian Năstase -, fără să observe că nici unul dintre aceștia nu a mai însemnat ceva pe scena politică după ce a fost premier - cu excepția lui Mugur Isărescu. Și nici nu vede cum în jurul său PD întinde o plasă deasă...

Primul lucru care surprinde la protocolul semnat de partidele coaliției guvernamentale este absența completă a Alianței din textul acestuia. Nicăieri în protocol nu se face referire la Alianța D.A., ci doar la cele patru partide componente. Astfel se marchează decesul politic al acestei construcții electorale.

Pe la colțuri se cunoșteau tensiunile crescânde dintre PD și PNL, deși la nivelul declarațiilor oficiale domnesc pacea și prietenia. Așa cum presupuneam, alegerile pentru București au adus tensiuni suplimentare, PD impunându-și cu forța candidatul, în condițiile în care liberalii nu l-au sprijinit deloc pe Ludovic Orban, lăsându-l să pară un caraghios, asta deși până și sondajul PSD îl plasa pe el cu 4 procente înaintea lui Videanu.

Să revenim la textul protocolului. Acesta nu specifică nicăieri dreptul PNL de a numi premierul. Interpretarea dată de liberali este că ar prima protocolul Alianței, în care se specifică faptul că premierul este dat de partidul cu cei mai mulți parlamentari, adică PNL. Atâta vreme cât există o alianță, o astfel de interpretare poate fi corectă. Numai că în textul protocolului nu apare nicăieri Alianța D.A.

Desigur, acest protocol nu este foarte important ca document politic. Un protocol a existat și pe vremea defunctei CDR și ale sale COCOPO și COCOPA în care liderii se pupau cu foc pentru ca imediat ce părăseau sala de ședință să se înjure ca la ușa cortului. România este o țară tranzacțională, nu una contractuală, ca atare orice "contract" semnat între două părți nu are o valoare la fel de mare ca "înțelegerea" părților.

Un alt aspect care ar trebui să-l îngrijoreze pe prea-fericitul domn Tăriceanu este insistența cu care președintele vorbește de alegeri anticipate. În interviul acordat cotidianului "Ziua", Emil Constantinescu făcea o subliniere interesantă. Președintele nu poate juca un rol important decât în cazul unor crize. În afara crizelor, rolul său este mai degrabă decorativ în politica internă. Așadar, pentru a putea păstra controlul, domnul Traian Băsescu trebuie să provoace/întrețină crize politice. În momentul de față însă, alegerile anticipate nu avantajează pe nimeni, nici de la Putere, nici de la Opoziție. Este de ajuns o moțiune de cenzură, și guvernul Tăriceanu poate pica oricând. Și atunci, președintele poate numi un alt premier, al unei "largi coaliții" PSD, PUR, PD care să repare răul făcut de "incompetenta guvernare Tăriceanu"...

Nici în propriul partid, domnul Tăriceanu nu stă senzațional. Deși a câștigat președinția partidului cu o largă majoritate (aproximativ 200 de voturi împotrivă din 1300), au existat voci ale unor lideri puternici din partid care au exprimat opinii contrare domniei sale și care au "tăcut" doar datorită faptului că PNL este la guvernare. Astfel, subordonarea partidului după modelul Adrian Năstase îi poate aduce lui Călin Popescu Tăriceanu o situație similară, numai că PNL nu dispune în momentul de față de parcări de lux gen președinția Camerelor...

Așa cum remarca un coleg, toți premierii postdecembriști nu au sfârșit bine: Petre Roman, eșuat la categoria "alte formațiuni politice", Theodor Stolojan, după un moment de glorie, s-a pensionat pe "caz de boală" și este consilier la Cotroceni, Nicolae Văcăroiu, parcat într-o poziție care pe hârtie este mult mai importantă decât în realitate, Victor Ciorbea, eșuat în penibil, Radu Vasile, idem, iar Adrian Năstase se pregătește să urmeze traseul...

Singurul care face notă discordantă este Mugur Isărescu. Care de altfel este și singurul demnitar rămas în funcție atâta vreme. Fiindcă este nevoie și de un om competent care să repare ce strică alții.

 

Bomboana pe colivă

 

Dacă se va dovedi că scandalul imobiliar în care a fost implicat președintele provine, cum se zvonește, din zona liberalilor (mai degrabă fără știrea lui Tăriceanu, mult prea bucuros că este premier ca să vadă altceva în jurul său), Alianța D.A., atât cât mai există ea, este terminată și președintele are toate șansele de a-și vedea visul cu ochii - alegeri anticipate. Mă îndoiesc însă că cineva vrea cu adevărat alegeri anticipate. Mai degrabă, vom avea o reașezare a pieselor pe tabla de șah.

Cu un Adrian Năstase eliminat, asemenea unor baroni locali, PSD ar deveni un partid mai curat și mai uscat, numai bun de unificat cu PD...

Alături de cumințenia Opoziției, PSD a făcut încă un gest de curtoazie, desemnând la Primăria Capitalei un candidat care să nu-l deranjeze pe domnul Videanu.

Următorul gest va fi, probabil, moțiunea de cenzură și preluarea puterii.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 23

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: