Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Amenințarea teroristă în Asia Centrală

Stanislav SECRIERU

După 11 septembrie 2001, aproape toți politicienii și experții în relații internaționale s-au grăbit să afirme că lumea se va schimba în mod radical, iar respectivele atentate vor constitui un punct de cotitură în redesenarea hărții geopolitice mondiale, proces ce va afecta întregul sistem mondial. Acum la ceva mai mult de trei ani de la tragicele evenimente de la New York și Washington se aduc numeroase date empirice care ar trebui să confirme veridicitatea acestei ipoteze. Indubitabil schimbările pot fi sesizate cu ochiul liber: Statele Unite sunt angajate militar și economic în Afganistan și Irak ca parte a efortului global de combatere a terorismului; NATO, aflată într-un amplu proces de tansformare, este prezentă în Afganistan pentru a ajuta guvernul de la Kabul să instaureze legea și ordinea pe tot teritoriul țării; după extinderea de la Marea Baltică la Marea Neagră, Uniunea Europeană și NATO caută un format nou pentru interacțiune cu vecinătatea sa imediată din sud și est; resursele energetice concentrate în partea de vest a Mării Caspice datorită construcției de noi conducte vor deveni direct accesibile din 2005 importatorilor occidentali ș.a.



În mod surprinzător Asia Centrală nu s-a bucurat de o atenție deosebită din partea Occidentului, de aceea regiunea respectivă nu figurează în enumerarea anterioară. Se pare că după un scurt flirt între Tașkent, Astana, Bișkek, Dușanbe și Washington provocat de intervenția Statelor Unite în Afganistan, problematica de securitate în Asia Centrală a fost marginalizată gradual, lăsând republicile ex-sovietice pe cont propriu în fața multiplelor provocări la adresa siguranței naționale. S-a considerat probabil că pentru a asigura stabilitate în regiune vor fi suficiente câteva baze militare americane, precum și sprijinul financiar acordat guvernelor în reformarea forțelor armate și crearea infrastructurii pentru controlul eficient al teritoriului.

Însă o analiză mai profundă arată că Asia Centrală, datorită numeroaselor probleme de ordin politic, economic, militar și social, ascunde un potențial exploziv care poate erupe oricând și în acest fel să afecteze serios securitatea la nivel global. La această stare de instabilitate aproape cronică în Asia Centrală contribuie mai mulți factori: numeroase dispute teritoriale cu privire la demarcarea frontierelor care privesc cele cinci republici ex-sovietice, Rusia și China; regimuri politice autoritare sau semiautoritare în care lupta pentru putere după decesul "șahului" poate declanșa războiul între diverse facțiuni politice sau religioase; dispute pentru controlul resurselor de apă (de exemplu pentru Marea Aral dintre Kazahstan și Uzbekistan) și multiplele probleme ecologice pe care le generează această competiție; rată a șomajului sporită în special în rândul populației între 25și 45 de ani; controlul superficial al frontierelor și imigrația ilegală de proporții din China, Afganistan și Pakistan cu direcția Europa de Vest; resurgența islamului militant și nu în ultimul rând traficul de droguri, care constituie o sursă constantă pentru procurarea armamentului de către gherile sau organizații paramilitare care activează în zonă.

Luând în considerare fragilitatea actualului status-quo din regiune, dar și eventualele eforturi ale Occidentului de a conecta exploatările de gaze și petrol din estul mai bogat în resurse al Mării Caspice la rețeaua transcaucaziană de conducte, toate acestea pot transforma Asia Centrală într-o țintă a internaționalei teroriste. Previziunea nu este lipsită de argumente și este destul să ne aducem aminte de războiul civil din Tadjikistan din 1992-1997, intervențiile pe teritoriul Uzbekistanului și Kârgâzstanului în 1999 și 2000 ale gherilelor Mișcării Islamiste a Uzbekistanului, actele teroriste de pe teritoriul Kârgâzstanului și mai recent din Uzbekistan în primăvara și vara anului 2004 ca să luăm în serios amenințările teroriste din regiune. Există suficiente informații care confirmă că pe teritoriul unor republici din Asia Centrală deja există o infrastructură teroristă autonomă care poate facilita organizarea unor atacuri de proporții împotriva intereselor Occidentului.

În prezent, în Asia Centrală își desfășoară activitatea un număr semnificativ de organizații sau mișcări locale și internaționale extremiste, care nu se sfiesc să recurgă la instrumentele terorii. Printre acestea pot fi menționate "Frații Musulmani" a cărei filială a fost recent descoperită în sudul Kazahstanului, "Comitetul Musulmanilor Asiei", "Hizb-ut Tahrir", "Tabligi Djamaat", "Partidul Islamist din Estul Turkestanului", "Centrul Dezvoltării Islamice", "Mișcarea Islamistă a Turkestanului" (creată pe baza "Mișcării Islamiste a Uzbekistanului"), "Tovba" ș.a. Majoritatea mișcărilor și organizațiilor enumerate mai sus urmăresc instituirea regimurilor islamiste sau crearea unui califat islamic în Asia Centrală. Principalii adversari care stau în calea realizării acestor proiecte sunt considerați cetățenii Statelor Unite, evreii și regimurile laice din țările musulmane, inclusiv cele din Asia Centrală.

Activismul mișcărilor islamiste și gradul riscurilor teroriste în Asia Centrală nu sunt distribuite uniform între cele cinci republici. Din această perspectivă, Turkmenistanul rămâne a fi cea mai sigură țară- din regiune, acolo nefiind înregistrată vreo organizație extremistă și, chiar dacă ar exista o tentativă de creare a uneia, ar fi reprimată din start cu ajutorul imensei mașinării represive. Incidentul din noiembrie 2002, care a fost calificat de autoritățile de la Așgabad ca atentat terorist împotriva președintelui Saparmurat Niazov, s-a adeverit a fi o înscenare a serviciilor secrete pentru a justifica lichidarea fragilei opoziții politice.

În opinia experților, până în prezent Kazahstanul a fost ocolit de mișcările islamiste, însă există destule dovezi care indică o anumită activizare a acestora după 11 septembrie 2001. Regiunea preferată a acestor organizații este sudul țării cu o puternică diaspora uzbekă, în special Șimkent, Turkestan- și alte orașe și oblasti care se învecinează cu Kârgâzstanul și Uzbekistanul. De asemenea este de așteptat în următorii ani intensificarea activității grupărilor islamiste și în regiunea caspică a Kazahstanului, ținta find în primul rând sectorul energetic.

Însă fieful extremismului islamic în Asia Centrală rămâne Valea Ferganei care se află la granița a trei republici cu pericol terorist sporit - Uzbekistan, Kârgâzstan și Tadjikistan. De altfel, în aceste țări au fost înregistrate atentate teroriste cu mai multe victime, răpiri, incendierea moscheilor sau chiar intervenții pe teritoriul lor ale unor formațiuni paramilitare care au preluat temporar controlul asupra unor localități greu accesibile în părțile muntoase. Experții au afirmat că mai multe atentate au fost sponsorizate din afară, iar printre sursele externe figurează organizația din Liban "Al-Baiat". Referindu-ne la cele tei țări, putem afirma că o serie de atentate de proporții sau unul îndreptat împotriva unor lideri poate declanșa un război civil cu consecințe grave pentru întreaga regiune.  

Trebuie menționat că, în ciuda legăturilor care s-au constituit în timp între diverse mișcări și organizații islamiste din Asia Centrală, acestea rămân extrem de fragmentate. Tocmai lipsa unui lider regional cu autoritate care să asigure coordonarea activităților acestora sau care să grăbească alăturarea lor într-o rețea împiedică intensificarea activității lor distructive în regiune. Însă această trăsătură nu este specifică doar organizațiilor islamiste, ci și guvernelor din regiunea respectivă care totuși au mers mai departe formând pe hârtie în cadrul CSI și Organizației de Cooperare de la Shanghai două structuri antiteroriste, a căror viabilitate va fi testată în curând. În perspectiva sporirii amenințării teroriste în regiune, se părea că doar Occidentul dispune de multiple pârghii pentru a organiza activitatea antiteroristă la nivel regional, însă comunității euro-atlantice deocamdată îi lipsește o viziune coerentă asupra felului în care aceasta trebuie organizată.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 23

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: