Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Siria, Palestina și Iranul: prieteni noi, prieteni vechi

Laurențiu CONSTANTINIU

Pe 30 ianuarie a.c., recent-alesul președinte al Administrației Naționale Palestiene, Mahmud Abbas, a sosit la Moscova pentru o vizită oficială de trei zile. El a fostprecedat de președintele Siriei, Bashar Asad, care a petrecut și el câteva zile în capitala rusă. Cu câteva zile în urmă, la 18 februarie, Moscova a fost vizitată de seretarul Consiliului Suprem pentru Securitate Națională al Iranului, Hassan Rouhani. În fine, în viitorul foarte apropiat, președintele Putin intenționează să efectueze o vizită oficială în Iran, unul din statele musulmane, care, potrivit evaluărilor SUA, se alătură clubului statelor membre ale exclusivistei "axe a răului", țări față de care Statele Unite sunt gata să adopte soluții de forță.



Își schimbă politica externă rusă vectorul? Judecând după reacțiile de la Washington, în Occident au început să apară bănuieli în acest sens.

Pronunțându-se de fiecare dată când are ocazia pentru o lume multipolară, Rusia nu poate naviga numai în siajul SUA, dacă dorește să pretindă la un rol cât de cât important în politica internațională. De aceea, nu este de mirare că vizita președintelui sirian a fost privită peste Ocean nu tocmai cu ochi buni, adjunctul secretarului de stat pe problemele Orientului Mijlociu, David Satterfeeld, declarând că Washingtonul "consideră regretabili pașii făcuți în interiorul comunității internaționale, care diminuează presiunea asupra Siriei". De asemenea, el a comunicat că Statele Unite au "perceput negativ" decizia Moscovei de a anula o mare parte a datoriei siriene (este vorba de 73% din totalul sumei de 13,4 miliarde de dolari).

În urma convorbirilor avute cu conducerea siriană, o parte a acestor datorii va fi stinsă, iar cealaltă va fi achitată. După cum s-a exprimat ministrul rus de Finanțe, Aleksei Kudrin, "prima plată va avea loc chiar anul acesta", fapt care va duce "la creșterea câștigurilor noastre în viitorii ani. Este vorba despre 170 de milioane de dolari".

În cursul convorbirilor au fost semnate o serie de acorduri privind realizarea în comun a unor proiecte economice. De exemplu, Soiuzneftegaz și Ministerul Petrolului și Resurselor Naturale al Siriei au semnat un acord cu privire la cooperarea în domeniul petrolului și gazului, precum și un document privind construirea unei fabrici pentru fabricarea țevilor.

Valoarea schimburilor comerciale dintre cele două țări se ridică la circa 210 milioane de dolari anual, cifră cu mult sub potențialul ambelor state. Președintele sirian a ținut să sublinieze că țara sa este interesată în cooperarea în domeniul prospecțiilor petroliere, al prelucrării petrolului, și, din acest punct de vedere, a afirmat că Rusia s-a arătat disponibilă în dezvoltarea acestui tip de cooperare.

De asemenea, cele două părți au discutat și problema construirii unei magistrale petroliere din Irak și până la Marea Mediterană, care să traverseze teritoriul sirian. La realizarea acestui proiect vor lua parte specialiști și companii din ambele țări, fapt care l-a făcut pe președintele Asad să declare că "aici, ambele părți consideră că perspectivele sunt mai mult decât promițătoare".

În cadrul convorbirilor a fost ridicată și problema răspândirii armelor de distrugere în masă și a coordonării eforturilor celor două țări în scopul transformării Orientului Mijlociu într-o zonă liberă de acest tip de arme. A fost dezbătut rolul jucat de Moscova și Damasc în pacificarea zonei și problema începerii convorbirilor dintre Siria și Israel "fără condiții preliminare".

În ajunul vizitei s-a vorbit mult despre posibilitatea livrării de rachete rusești către Siria. Este vorba despre rachetele de tipul SA-18 "Ilga" și mai noul complex SS-26 "Iskander-E". Până în prezent, o astfel de afacere nu a fost încheiată. Cu toate acestea, președintele Putin, aflat în vizită la Cracovia, a lăsat să se înțeleagă că este posibilă livrarea unor astfel de rachete Siriei, dar a adăugat că "Rusia nu livrează în regiune arme care pot fi folosite de teroriști sau pot fi date teroriștilor. Noi am acționat și vom acționa dintotdeauna în conformitate cu obligațiile internaționale pe care ni le-am asumat".

Ei bine, tocmai această posibilă afacere cu armament a trezit neliniștile comunității internaționale și, în special, ale Israelului și Statelor Unite. Potrivit părerilor exprimate de oficialii celor două țări, aceste vânzări dearmament către Siria distrug echilibrul de forțe din Orientul Mijlociu și, mai ales, anulează obligațiile asumate de Rusia în calitate de co-sponsor al procesului de reglementare a crizei din zonă.

Declarațiile fără echivoc ale președintelui rus arată clar că Rusia intenționează ca pe viitor să promoveze propria politică externă, bazată pe foarte mult pragmatism.

Analizând rezultatele covorbirilor ruso-siriene, trebuie menționat că Siria este mai mult decât necesară Rusiei, în calitate de factor de influență în Orientul Mijlociu. Aceasta deoarece policy makers-ii de la Kremlin și Staraia Ploșadi (sediul Ministerului rus al Afacerilor Externe) consideră necesară reîntoarcerea Rusiei în zonă, în calitate de factor-cheie, apt să-și promoveze în regiune propria politică, așa cum fac Statele Unite sau Uniunea Europeană. Mai mult, bunele relații cu Siria îi permit Rusiei să controleze refacerea statului irakian, Moscova putând să participe împreună cu Siria la această acțiune.

Îndemnând Siria să inițieze convorbiri cu Israelul, Moscova poate juca un rol de intermediar în acest proces, lipsind Statele Unite de o serie de argumente în zonă, argumente care astăzi îi permit să adopte în Consiliul de Securitate sancțiuni împotriva Siriei.

În ceea ce privește rezolvarea conflictului din Orientul Mijlociu, președintele sirian a declarat că "Siria se pronunță pentru rezolvarea conflictului pe baza principiilor de la Madrid. Rămânem credincioși acestor principii și respingem orice altă modalitate de reglementare". Explicând neparticiparea Siriei la delimitarea pe hartă a teritoriilor din zonă, președintele Asad a comunicat ziariștilor că "au vrut să ne coopteze și pe noi, însă noi am refuzat" deoarece, afirmă el, "în această problemă trebuie să ne sprijinim pe rezoluția Consiliului de Securitate a ONU". Potrivit președintelui Siriei "nu trebuie să ne sprijinim pe rezoluție, ci să o transpunem în viață". Asad consideră că "semnarea acordurilor de la Oslo, din 1999, privind reglementarea conflictului israeliano-palestinian, a reprezentat o greșeală". Consimțind să semneze acorduri separate, "palestinienii nu mai pot să-și coordoneze acțiunile cu Siria și Liban", a completat el.

Tema problematicii internaționale în care punctele de vedere ale Siriei și Rusiei sunt similare, de asemenea, s-a făcut auzită la negocierile de la Moscova. Așa cum președintele Asad a declarat agenției de presă Rosbalt, în cursul acestor convorbiri a fost abordată și problema iraniană. "Este foarte important - a subliniat liderul sirian - că Iranul declară că obiectivele atomice construite sunt folosite în scopuri pașnice". Bashar Asad consideră că, în concordanță cu normele internaționale, orice țară are dreptul să dețină un reactor nuclear folosit în scopuri pașnice. El a amintit că la începutul anilor '80 între Rusia și Siria a existat o înțelegere care prevedea construirea unui reactor cu destinație civilă.

"Și noi, și Rusia avem același mod de abordare în privința armelor de nimicire în masă", a admis președintele sirian. "În vara anului 1993, Siria a propus interzicerea răspândirii acestui tip de arme în regiunea Golfului. Din acest punct de vedere, considerăm recentele afirmații ale SUA, în legătură cu Iranul, ca fiind neobiective. Iranul este un stat foarte important în Orientul Mijlociu. Nouă nu ne mai trebuie alte divergențe. Orice problemă trebuie rezolvată prin intermediul dialogului, și nu al amenințării".

Președintele Siriei a afirmat că prețuiește rolul jucat de Rusia în Orientul Mijlociu și consideră că, prin poziția adoptată, Moscova reprezintă o contrapondere în raport cu SUA. Remarca președintelui sirian ne îndreptățește să afirmăm că, în ceea ce privește Orientul Mijlociu, Rusia este decisă să promoveze o politică independentă, care să slujească propriilor interese naționale, cu atât mai mult dacă aceasta implică relații politice și economice cu Siria.

În ceea ce privește Siria, nu există nici un fel de îndoială. Recent inclusă în "axa răului", ea se află în căutare de aliați printre marile puteri. Și se pare că, prin vizita la Moscova, a găsit.

Atitudinea Moscovei este de înțeles dacă ținem cont de insuccesele repurtate în materie de politică externă, în imediata sa vecinătate apropiată. Mai mult, după un deceniu de prezență modestă în zonă, Rusia dorește să se reîntoarcă în regiune în calitate de jucător activ. Iar Kremlinul are mijloacele și abilitatea să o facă. În primul rând, boom-ul industriei ruse de armament și cererea internațională. În al doilea rând, Rusia este interesată să investească în țările arabe, care, odată, au fost aliate ale fostei Uniuni Sovietice. În al treilea rând, Rusia dorește să-și redobândească influența în zonă, mai ales după evenimentele din Irak. În fine, în ultimul rând, Rusia beneficiază încă de un capital important de simpatie în lumea arabă în general, în Siria în special. O atestă și declarația făcută de președintele Putin la conferința de presă organizată după convorbirea avută cu omologul său sirian: "Havez Asad (fostul președinte sirian și tatăl actualului președinte, n.n.) a fost un bun prieten al poporului nostru, al țării noastre. (...) În legătură cu aceasta, aș dori să subliniez că discuția, care tocmai s-a încheiat, cu președintele Siriei a confirmat pe deplin că relațiile calde de prietenie dintre țările și popoarele noastre, relații care au o tradiție veche, se mențin și au perspective bune".

Există însă pericolul ca președintele Putin să piardă în Orientul Mijlociu ca urmare a faptului ca a mizat pe Siria, iar o serie de analiști de la Moscova consideră că reintrarea Rusiei în Orientul Mijlociu pe "ușa siriană" s-ar putea să nu fie chiar atât de fericită pentru că tânărul președinte sirian nu este atât de puternic ca tatăl său. Actuala situație pare să semene cu cea din Ucraina, când președintele Putin a mizat pe Ianukovici, care s-a dovedit a nu fi o carte câștigătoare. Mai mult, Dmitrii Evstafiev, directorul Centrului de Prognoză Politică, susține că "bunele relații cu Israel valorează mai mult decât miliardele pe care Rusia le-ar putea obține din vânzarea de armament către Siria".

În fine, la Bratislava, la întâlnirea cu președintele Bush, Vladimir Putin va trebui să-l convingă pe omologul său că revenirea Rusiei în zonă nu va contraria interesele americane. Considerăm că, promițându-i menținerea Rusiei în coaliția antiteroristă, acest lucru îi va ușura mult sarcina.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 23

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: