Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Un summit strategic

Dragoº TÃBÃRAN

Deși toți liderii americani și ruși au insistat mereu că Yalta, Malta sau mai nou Bratislava nu sunt întâlniri menite să schimbe hărți, zone de influență sau istoria, evenimentele ulterioare demonstrează contrariul. Summitul de la Bratislava a pus pe tapet probleme importante de securitate internațională, dar pentru prima oară a pus sub semnul întrebării și parteneriatul strategic dintre Rusia și Statele Unite. Dincolo de declarații fulminante, de retorică (uneori agresivă), Moscova și Washingtonul au multe interese comune. Cel puțin pe termen scurt și mediu. Dar și divergențe.



Bush a venit la Bratislava decis să obțină de la Putin o soluție pentru dosarul iranian. Dorința regimului de la Teheran de a dezvolta un program nuclear, fie și civil, este o provocare importantă de securitate, în special pentru Orientul Mijlociu. Israelul a anunțat în repetate rânduri că nu va permite ajungerea în fază critică a programului nuclear iranian. Presa israeliană a citat deseori diverși politicieni sau generali care au spus clar că reactorul de la Busher va fi distrus dacă se ajunge la faza încărcării barelor de uraniu. De mai bine de doi ani au loc contacte diplomatice mai mult sau mai puțin secrete care urmăresc un singur obiectiv: blocarea demersului nuclear iranian.

 

SUA sunt interesate să evite confruntarea cu Iranul

 

Statele Unite, care percep programul nuclear iranian ca pe o amenințare directă, sunt și ele interesate să evite o confruntare cu Iranul. Multe depind de Rusia pentru că Rusia furnizează tehnologia, Rusia construiește reactorul, Rusia furnizează materialul radioactiv, Rusia sprijină militar Iranul printr-un ambițios program de înarmare. De altfel, Rusia a amânat până în prezent agravarea crizei: combustibilul nuclear nu a fost livrat Iranului invocându-se probleme de ordin financiar. Dar stratagema nu poate merge la infinit. Trebuie găsită o soluție. Exact ce i-a spus Bush prietenului său Putin.

Cei doi președinți au declarat la conferința de presă ulterioară discuțiilor că nu este cazul ca Iranul sau Coreea de Nord să dețină arme nucleare. Bush și Putin au anunțat că vor coopera pentru a se evita proliferarea nucleară, în special în legătură cu terorismul internațional, și vor bloca vânzarea rachetelor antiaeriene lansate de pe umăr. Dar până unde va merge cooperarea dacă Vladimir Putin își exprimă convingerea că programul nuclear iranian nu este destinat producerii de arme, ci de electricitate? Dacă în cazul Phenianului poziția rușilor și americanilor coincide, dosarul iranian este mai sensibil.

 

Democrația în Rusia

 

Președintele american a introdus pe agenda discuțiilor și o problemă cu adevărat delicată: democrația din Rusia. Presat de emigrația rusă și de militanții pentru drepturile omului, Bush a ridicat semne de întrebare legate de arestările unor oameni de afaceri, despre modul în care se aplică legislația, despre libertatea presei și existența unei opoziții politice viabile. Deși discuțiile privind democrația în Rusia s-au purtat în spatele ușilor închise, deși delicata abordare a fost pregătită din timp prin dezvăluiri și aluzii în presă, ceva tot a răbufnit la conferința de presă. Vladimir Putin a subliniat că Rusia a făcut o opțiune fermă în direcția democrației, că temerile Occidentului nu sunt fondate, mai mult, că democrația rusă nu este și nu va fi una parțială sau originală. Putin a promis și concesii în negocierile privind intrarea Rusiei în Organizația Mondială a Comerțului, ba chiar a vorbit despre un "compromis rezonabil".

 

Belarus și Republica Moldova

 

Dacă dezarmarea nucleară și democrația rusă sunt elemente de evaluare a parteneriatului ruso-american și mai ales a capacității fiecărei puteri de a obține un răspuns favorabil din partea celeilalte, adevărata bombă a venit la conferința de presă. Președintele Bush a vorbit despre democratizarea a două foste republici sovietice, Belarus și Republica Moldova, invocând atât Ucraina, cât și alegerile din Irak. "Democratizarea" celor două state este cu adevărat un examen pentru relația dintre Moscova și Washington, dar și pentru Rusia însăși.

Belarus, ultimul bastion de tip stalinist din Europa, și Republica Moldova, gazda fără voie a unui focar de conflict moștenit din perioada Războiului Rece, fac parte din așa-numita "vecinătate apropiată" a Rusiei, chiar dacă Putin a anunțat că aceste concepte au ieșit din istorie. Politețea diplomatică nu elimină imperativele și realitățile strategice. Despre ce este vorba? Belarus și într-o mai mică măsură Republica Moldova sunt necesare refacerii unui stat rus puternic. De altfel, Kremlinul construiește de ani buni, încet, dar sigur, un stat rus postsovietic din care ar urma să facă parte Rusia, Belarus, Ucraina, Kazahstan și unele regiuni separatiste din Republica Moldova, Georgia, Armenia. Este exact acel Spațiu Economic Unic pentru care insistă președintele Putin. Cooperarea economică ar fi ultima condiție necesară pentru apariția unei Rusii capabile să pună probleme Statelor Unite, Uniunii Europene și Chinei. Dependentă doar de resurse strategice și de vânzările de armament, cu o populație îmbătrânită, amenințată de extremismul islamist wahhabit, Rusia are nevoie de "infuzia" de sânge slav pentru a nu eșua în statutul de putere regională, fie și cu arsenal nuclear.

Proiectul președintelui Putin este însă pus sub semnul întrebării de "revoluția portocalie" din Ucraina. Dacă Ucraina iese în mod real de pe orbita Kremlinului, refacerea puterii ruse este amenințată. Dacă Belarus și Republica Moldova repetă scenariul ucrainean, totul se năruie. Aici intervin necunoscutele. Putin ar putea rămâne fidel parteneriatului cu Bush, dar Rusia lui Putin nu este Rusia întreagă, în ciuda imaginii atotputernice a fostului agent KGB. Ca în toată istoria Rusiei, în spatele țarului de la Kremlin se disting umbrele vagi ale mecanismelor puterii: armata, serviciile de informații, complexul militaro-industrial. Nu sunt de neglijat nici rușii sau alogenii care au fost mândri că fac parte dintr-un imperiu capabil să țină piept Americii, Occidentului în general.

 

Parteneriatul ruso-american

 

Este greu de anticipat până unde va merge răbdarea Rusiei oficiale și neoficiale. De două decenii, Rusia acumulează frustrări, nemulțumiri. Stabilitatea socială este menținută prin metode mai dure decât standardele occidentale. Recent, protestele pensionarilor au amenințat chiar fotoliul președintelui. Dacă există o linie roșie și dacă această linie roșie va fi trecută, evenimentele din Rusia vor fi extrem de interesante. "Prințesa de gheață" de la Kiev, Iulia Timoșenko, a spus în euforia victoriei revoluției portocalii: trebuie să ducem democrația acum în Rusia! Rămâne ca Rusia să vrea.

Putin și Bush au declarat la Bratislava că Rusia și Statele Unite rămân legate printr-un parteneriat solid. Este adevărat, pe termen scurt și mediu Rusia și Statele Unite au interese comune, de la combaterea terorismului la evitarea proliferării nucleare. Discret, dincolo de curiozitatea ziariștilor, se construiește în Pacificul de Nord, cu bani americani și în interes american, Sahalin 1, cea mai mare exploatare de petrol din Extremul Orient rus, care ar reduce dependența Statelor Unite de petrolul arab.

În profunzime, lucrurile sunt mai complicate. Pentru a-și păstra influența, Rusia trebuie să redevină o mare putere. Orizontul de timp planificat pentru revenirea în forță a Rusiei - 2008-2010 - coincide cu "oboseala" Americii. Discret, în apropiere, așteaptă alte două centre de putere: Uniunea Europeană și China. În toate aceste calcule, summitul de la Bratislava este un moment de referință, este testul care va influența decisiv istoria secolului XXI.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 23

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: