Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Noua armă politică a lui Bush: CURTOAZIA

Anton COMĂNESCU

Recentul turneu european al președintelui american George W. Bush, un adevărat maraton diplomatic, nu a surprins prin conținut și prin temele abordate, însă a scos la iveală o nouă abordare a Casei Albe în privința promovării intereselor americane în actualul context geopolitic.



Teme precum programul nuclear al Iranului, embargoul asupra exporturilor de armament către China, protocolul de la Kyoto sau reformele din Rusia nu sunt noutăți pe agenda administrației americane, iar poziția președintelui Bush asupra acestor teme era destul de clară pentru toată lumea. Dar în privința modului de abordare a problemelor, întâlnirile cu liderii europeni au revelat un nou Bush, cu un stil mult mai conciliant, pregătit să insiste asupra convergenței de opinii și să treacă dezacordurile într-un plan secund.

 

"Împăcarea" cu Franța

 

O cină destinsă cu președintele Jacques Chirac ar fi fost greu de conceput până acum, însă organizatorii americani ai vizitei au reușit să transforme acest lucru în realitate. Jovial și chiar candid - presa americană vorbește până și de o schimbare studiată de limbaj al trupului -, George W. Bush a reușit să atenueze, cel puțin deocamdată, tensiunile devenite cronice între Statele Unite și Franța, sugerând o abordare mai relaxată a diferendelor. După ce a afirmat în termeni clari poziția administrației sale asupra cooperării în cadrul NATO, Bush nu s-a ferit să spună că "nici o forță din lume nu ne va diviza", referindu-se la relațiile transatlantice. Deși opinia publică franceză rămâne sceptică în privința retoricii administrației americane, Jacques Chirac pare să fi devenit mai împăciuitor și să caute la rândul său o diminuare a criticilor la adresa unilateralismului american. Faptul că pentru prima dată Statele Unite susțin fățiș eforturile diplomatice europene în legătură cu programul nuclear al Iranului nu este de neglijat. În plus, cu ocazia vizitei sale europene, George W. Bush nu a ezitat să se pronunțe ferm pentru constituirea unui stat palestinian pe un teritoriu compact și, mai mult decât atât, să pună procesul de pace din Orientul Mijlociu în centrul agendei relațiilor transatlantice.

Același ton a fost menținut pe parcursul vizitei în Germania și cu ocazia întâlnirilor cu cancelarul Gerhard Schroeder, care remarca la rândul său că cel mai mare pas pe calea înțelegerii a fost făcut prin renunțarea la retorica dezacordului. Cancelarul german chiar a sugerat că dezvoltarea relațiilor politice cu Statele Unite ar trebui să se facă și în afara Alianței Nord-Atlantice, însă ideea nu a fost agreată de președintele american care în acest moment are nevoie de o poziție clară și coerentă a partenerilor europeni în cadrul NATO în privința trimiterii de trupe în Irak și exercitării de presiuni asupra Iranului.

 

Europenii au propus ca Iranul să fie acceptat în OMC

 

Iranul a devenit o problemă stringentă pentru Statele Unite, programul său nuclear părând să continue, în ciuda tuturor presiunilor internaționale. După ce Coreea de Nord a anunțat că este pe punctul de a definitiva bomba atomică, Washingtonul nu mai vrea să riște nici un moment ca un al doilea stat din "axa răului" să devină putere nucleară. De aceea, sprijinul european în negocierea unei suspendări a cercetărilor nucleare este vital. Europenii au propus ca Iranul să fie acceptat în Organizația Mondială a Comerțului pentru a fi încurajat să-și abandoneze ambițiile nucleare, iar Statele Unite nu pot decât să aibă încredere că acest stimulent va avea efectul scontat. În orice caz, susțin surse din preajma președintelui Bush, probabilitatea ca Iranul să renunțe la proiectele sale nucleare pare destul de redusă în ochii Washingtonului, ceea ce înseamnă că o intervenție armată nu este exclusă. Totuși, președintele Bush s-a grăbit să infirme orice speculații pe această temă.

Un alt subiect fierbinte pe parcursul discuțiilor cu liderii europeni a fost embargoul privind comerțul cu armament impus Chinei. Deși europenii, mai ales Franța și Germania-, s-au pronunțat ferm pentru eliminarea embargoului, iar decizia pare iminentă, președintele Bush a continuat să-și afirme opoziția în această chestiune, invocând mai ales dezacordul Congresului care s-a arătat îngrijorat de posibilitatea transferului de secrete tehnologice în domeniul militar către China. Președintele francez nu a lăsat însă loc de echivoc la acest capitol, afirmând că anularea embargoului nu pune nici pe departe în pericol secretele militare europene sau americane. Mai mult decât atât, efectele embargoului nu se limitează doar la domeniul militar. Bunele relații comerciale cu China nu se pot dezvolta normal atâta timp cât aceasta va suferi același tratament ca celelalte alte două state considerate ca punând probleme serioase de democrație și securitate - Myanmar și Zimbabwe. Așadar, este foarte probabil că până la sfârșitul acestui an vom asista la eliminarea embargoului care datează din 1989, când evenimentele din Piața Tienanmen au dus la luarea deciziei de a stopa exporturile de arme către China.

 

Întâlnirea Bush-Putin, protocolară și rigidă

 

Ultimul capitol în programul european al lui George W. Bush a fost vizita la Bratislava și întâlnirea cu liderul rus, Vladimir Putin. Însă farmecul și curtoazia președintelui american nu au mai avut aici același succes, întâlnirea fiind catalogată ca protocolară, dar rigidă și lipsită de spiritul reconciliant de la Bruxelles și Berlin din zilele precedente. Principalul aspect a fost legat de criticile, voalate, dar repetate, ale președintelui Bush la adresa slăbiciunilor sistemului democratic din Rusia. Îngrădirea libertății presei, rolul crescut al Kremlinului în alegerea guvernatorilor regionali, întărirea puterilor președintelui și ingerința politicului în cazuri ca acela al companiei Yukos au fost câteva din problemele invocate de delegația americană. În plus, tendințele autoritariste ale țarului Putin se manifestă și în politica externă. Tentativele de amestec în alegerile din Georgia, Ucraina și recent Moldova, precum și cooperarea în domeniul nuclear cu Iranul nu sunt deloc pe placul Washingtonului.

Cu toate că George W. Bush a încercat să sugereze aceste lucruri cu aceeași atitudine cordială pe care o adoptase la întâlnirile precedente, țarul Putin a luat o poziție fermă în apărarea propriului model de democrație, nelăsând loc de prea multe zâmbete. Deși întâlnirea s-a încheiat cu exprimarea unor puncte de vedere comune pe marginea războiului împotriva terorismului și asupra luptei împotriva proliferării nucleare, observatorii au remarcat substanța și mai ales stilul total diferit în care America este obligată să dialogheze cu Kremlinul în comparație cu capitalele din Uniunea Europeană. Legat de acest subiect, un observator malițios remarca faptul că nu este suficient să transmiți un mesaj al lui Ronald Rumsfeld cu zâmbetul lui Condoleezza Rice.

Cu toate acestea, vizita lui George W. Bush în Europa, chiar dacă nu s-a soldat cu decizii sau acorduri concrete, semnalează o schimbare semnificativă de ton din partea Washingtonului, care ar putea da un nou avânt relațiilor transatlantice. George W. Bush a realizat că în următorii patru ani pe care-i are de petrecut la Casa Alba nu poate rămâne la același nivel de tensiune cu Europa, mai ales în condițiile agravării unor probleme care amenință securitatea și interesele americane. Această schimbare de ton este de bun-augur și pentru România, mai ales după ce declarațiile președintelui Băsescu privind deja celebra de acum axă Washington-Londra-București creaseră anumite îngrijorări la Bruxelles. O îmbunătățire a relațiilor dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ne va putea permite să dezvoltăm relațiile cu partenerul nostru de peste ocean, fără a perturba programul aderării la structurile europene.

 

Publicat în : Cover story  de la numărul 23

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: