Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

România nu are brand de țară...

Virginia MIRCEA

În România "avem de toate", corupție generalizată care sperie Occidentul și ține departe investitorii străini, birocrație, droguri, prostituție, adopții ilegale, clasă politică preocupată de propriile interese, politicieni de rang înalt cu "doctorate" în afaceri imobiliare sau băgați în tot felul de potlogării cu bani publici...

Dar... nu avem marcă de țară care să reprezinte și să promoveze România pozitiv în lume. De ce? Răspunsul e dureros, dar simplu. Istoria postdecembristă nu a "permis" politicienilor aflați pe rând la guvernare (excepție face doar PRM) să se ocupe de imaginea scumpei noastre patrii, astfel încât să o transforme într-o marcă puternică și atractivă pe piețele lumii. Mulți dintre ei nu știu ce legi se discută în Parlament când se află chiar în sala de ședință. Cum am putea crede că știu ce înseamnă "brand de țară" sau - Doamne, ferește! -că ar fi preocupați de acest subiect? Iar cei care știu cât de important este pentru o țară să aibă un brand ori sunt preocupați de propriile afaceri, ori nu au suficientă influență pentru a pune acest subiect pe ordinea de zi a propriului partid sau executiv.

Construirea și gestionarea imaginii de țară este una din responsabilitățile de bază ale guvernului. Un brand puternic este un sprijin valoros pe care executivul îl poate da, în primul rând, sectorului privat. Marca unei țări poate fi construită la întâmplare sau poate fi planificată printr-o strategie coerentă la care să-și dea concursul specialiști în domeniu.

Fiecare națiune caută acum să-și promoveze personalitatea, cultura, istoria și valorile, proiectând ceea ce ar putea fi o idee, o imagine, dar ușor de recunoscut (uneori idilică), în scopuri comerciale, economice, dar și politice. La fel ca mărcile corporatiste, brandul de țară evocă anumite valori și calificări în mințile oamenilor. Cele mai multe țări nu au în spate secole de tradiție și relații cu exteriorul pe care să-și creeze o reputație. Îmbunătățirea imaginii unei țări ca România necesită, desigur, o altă abordare decât în cazul unei țări ca Austria. Sunt state care prin istoria lor au un brand clar recunoscut pe plan mondial: Elveția - precizie și încredere, Germania -calitate și fiabilitate,Anglia - clasă și moștenire, Franța - chic, quality living, Italia - stil, Japonia - miniaturizare și high tech. Produsele pe care este scris made in... statele mai sus menționate sunt asociate pozitiv cu țara de proveniență și se bucură automat de succes. Brandul de țară ne influențează felul în care vedem lumea, felul în care ne formăm o imagine despre o țară în comparație cu alta.

Globalizarea înseamnă și competiție între state pentru investiții străine, exporturi, turiști etc. Această abordare a determinat guvernele să adopte tacticile de marketing și de branding folosite de companiile ce activează pe piețele internaționale. Politicienii din statele dezvoltate au conștientizat că, dacă vor promova identități de brand puternice, acest lucru îi va ajuta să sporească investițiile străine, să crească numărul turiștilor, aceste lucruri conducând la accelerarea dezvoltării, dar și la creșterea influenței politice a țării. Modul de promovare a imaginii de țară prin strategii de marketing a avut influențe benefice asupra dezvoltării economice și este unul din motivele pentru care statele dezvoltate sunt bogate.

Cu doi ani înaintea mult-doritei integrări în Uniunea Europeană, România nu are brand de țară. Politicile de dezvoltare economică și socială promovate de cei șapte premieri care s-au succedat pe rând în fruntea executivului în ultimii 15 ani - Petre Roman, Theodor Stolojan, Nicolae Văcăroiu, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu și Adrian Năstase, pe ultimul nepunându-l la socoteală, Călin Popescu Tăriceanu abia instalându-se - și-au adus contribuția fiecare în felul ei la actuala imagine a României. Dacă politicienii, și în primul rând executivul, nu au o strategie de promovare pozitivă a imaginii României, atunci cine s-o aibă? Construcția și promovarea brandului de țară implică coordonarea unor bugete pentru imagine și a unui parteneriat administrație publică-sector privat, societate civilă. Pe lângă politica guvernamentală, exportul de produse și turism, marca unei țări este influențată de imigrare și diaspora, de personalitățile culturale, artistice și sportive, de filme și documentare TV ș.a. Prin urmare, brandul de țară se bazează pe realitate, nu pe percepții, minciuni sau distorsionarea realității. Pentru ca marca să aibă succes, trebuie să fie atractivă și ușor de recunoscut. Nu putem miza la infinit numai pe folclor și pe doi-trei sportivi mai răsăriți...

Brandul de țară nu se inventează peste noapte, pentru că se bazează pe o stare de spirit, pe o realitate pe care o include și o promovează. Simon Anholt, un profesionist al brandingului de țară, spunea de curând pe un post de televiziune că România are nevoie de 20 de ani pentru a avea un brand. Deci peste 20 de ani brandul României îl va găsi pe tânărul revoluționar din 1989 la vârsta pensionării. Dar, cum românii sunt flexibili și creativi, vor găsi o cale prin care să dinamizeze clasa politică și pe guvernanți pentru ca aceștia să conștientizeze importanța brandului de țară pentru România.

Wally Ollins - specialistul mondial în branding - spunea că inexistența în momentul de față a unui brand al României este un mare avantaj: se poate crea unul de la zero. Unul nou, care să reprezinte o Românie modernă, orientată spre viitor, și nu spre trecut.

Publicat în : Editorial  de la numărul 23

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: