Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

România rurală se integrează în Europa

Roxana MAZILU

Spațiul rural, agricultura și situația țăranilor sunt probleme în jurul cărora se discută public de 140 de ani dacă este să luăm ca referință anul 1864, când a avut loc prima reformă agrară modernă. După ce a trecut prin mai multe reforme, sub diferite regimuri politice, România rurală se află în fața unui ultim test care ar trebui să transforme sărăcia și subzistența în profit și competitivitate. Astfel, la începutul secolului al XXI-lea, în contextul integrării europene și al aplicării unei noi politici, de data aceasta a Politicii Agricole Comune (PAC), România rurală revine în centrul dezbaterilor politice și economice.



Obiectivele PAC sunt creșterea eficienței folosirii resurselor și adaptarea producției la cererea pieței cu consecințe în reducerea forței de muncă în agricultură, crearea de locuri de muncă alternative și îmbunătățirea calității produselor. În acest sens, pentru 2007-2009 România a obținut aproape 4,6 miliarde de euro plăți directe, investiții în dezvoltarea infrastructurii și serviciilor, pentru pensionarea fermierilor și subvenții.Dacă prevederile PAC oferă un tablou teoretic optimist, Estul Europei și implicit România se află departe de acest model, iar sumele alocate și strategia nu vor putea salva toate gospodăriile agricole.

Până când România va putea beneficia de Fondul european pentru Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA), SAPARD este programul care sprijină România în pregătirea pentru participarea la PAC, susținând mai ales dezvoltarea rurală pe termen lung, îmbunătățirea standardelor de calitate a produselor agricole, menținerea locurilor de muncă în zonele rurale și crearea altora noi, protecția mediului, în general implementarea legislației europene în domeniu. România primește 150 milioane de euro anual între 2000-2006, fiind a doua beneficiară ca volum al fondurilor, după Polonia.

Se anticipează că spațiul rural, având cele mai mari probleme economice și sociale, este cel mai puțin pregătit pentru integrarea europeană. Problemele sale și ponderea pe care o are agricultura ne fac sceptici asupra evoluției pozitive pe termen scurt și mediu, dar în același timp este nevoie de o analiză a acestor aspecte și de identificarea posibilelor soluții.

 

Ce șanse are agricultura?

 

S-a vorbit mult de evul mediu agricol românesc, iar comisarul european pentru Agricultură, Dezvoltare Rurală și Pescuit, Franz Fischler, a afirmat, ca urmare a vizitei sale în România din octombrie 2004, că există o distanță de 50 de ani față de agricultura care se practică în UE.

Agricultura este activitatea de bază în zonele rurale, iar ponderea sa covârșitoare a fost încă o dată dovedită în 2003, la ultimul recensământ agricol. Atunci a fost evidențiat clar faptul că suprafața agricolă a României o plasează pe locul 7 într-o Uniune Europeană cu 27 de membri, pe primul loc ca populație rurală (47% din totalul populației, iar 37,7% sunt agricultori față de 2% în Marea Britanie sau 18% în Grecia), dar pe ultimul în ceea ce privește câștigurile și productivitatea. La aceasta se adaugă fărâmițarea proprietății agricole în mici ferme de subzistență, fără capacitate comercială, fără utilaje mecanizate. Acest peisaj este unul prea puțin compatibil PAC.

O primă problemă o reprezintă dimensiunea fermelor. În urma Legii fondului funciar din 1991, a rezultat o împroprietărire a unui număr mare de țărani cu bucăți mici de pământ, de dimensiune medie de 1,75 hectare, în timp ce în UE acestea au 16 hectare. Consecința este ca după 2007 fermele mici, de subzistență în care lucrează nemecanizat mai multe persoane, să nu poată beneficia de finanțări și de subvenții agricole, produsele să nu facă față pieței și, în consecință, să dispară. După 2007, o fermă mare va putea primi până la 300.000 euro pe an, în timp ce una mică maxim 1000 euro, dar în România dimensiunea minimă a fermei va trebui să fie stabilită sub 3 hectare (modelul UE) pentru că aproximativ 2, 3 milioane de ferme nu ar fi eligibile.  

Așa cum afirma negociatorul-șef pentru România, Vasile Pușcaș, o soluție pentru aceste persoane o constituie asocierea, ceea ce ar duce la folosirea în comun a utilajelor, mărirea suprafeței și accesul la finanțări. Dar în realitate asocierea este minată de neîncredere și rivalități, mentalități învechite sau neînțelegerea procedurilor. În legătură cu acest ultim aspect a devenit evident că pregătirea și informarea agricultorilor sunt foarte precare. Astfel, pentru a-i instrui, dar și ca o precondiție în obținerea de finanțări, țăranii trebuie să obțină diploma de fermier acordată de Agenția Națională de Consultanță Agricolă sau de Direcțiile Agricole Județene (cei care nu obțin diploma vor avea acces doar la plățile directe).

Nu trebuie omise oportunitățile de dezvoltare agricolă: soluri fertile și condiții naturale favorabile agriculturii, tradiție în domeniu, potențialul de dezvoltare a fermelor ecologice și a produselor de nișă. Fermierilor trebuie să li se spună că ei vor fi doar o parte a unei piețe mari și trebuie să se specializeze pe domeniile unde pot fi cu adevărat competitivi. În ceea ce privește agricultura ecologică, a fost deja stabilită legislația. Investițiile sunt anticipate a fi mari doar în producția animalieră datorită retehnologizării, dar în cultura plantelor costurile rămân aceleași. Dar finanțatorii susțin producția ecologică, iar alimentele bio sunt rare și scumpe, cu 20-30% mai mult decât cele obișnuite. În plus, Ministerul Agriculturii sugerează produsele de nișă care sunt bine plătite în UE și nu au cote de producție: lapte de capră, bivoliță, oierit, melci, ciuperci sau fructe de pădure.

În prezent este evident că în România sunt doar câteva ferme pregătite pentru piața UE, iar majoritatea țăranilor vor trebui să renunțe la comerț. Reducerea numărului fermelor este o tendință a agriculturii moderne care promovează ferme din ce în ce mai productive în care fermieri puțini cultivă suprafețe mari.

La toate acestea se adaugă problemele sociale ale celor care vor trebui să renunțe la activitățile agricole și pensionarii. Pentru aceștia, Reforma Fischler a prevăzut fonduri care să susțină recalificarea (turismul rural, încurajarea practicării artizanatului popular sau calificarea pentru administrație ar putea fi soluții), iar pentru pensionari există strategii care privesc acordarea unei pensii, inclusiv cu aportul fondurilor UE, în cazul în care aceștia decid să-și vândă sau să-și arendeze pământul unor fermieri tineri.

 

Dezvoltarea rurală

 

Nu în ultimul rând, dezvoltarea spațiului rural înseamnă și altceva pe lângă agricultură. Reforma Fischler pune accent pe dezvoltarea rurală care presupune îmbunătățirea infrastructurii fizice: drumuri care să înlesnească accesul rapid la piețe și mobilitatea forței de muncă, a celei de comunicații care, fiind slab dezvoltată, diminuează posibilitățile de informare și comunicare până la infrastructura de bază care este printre cele mai deficitare din Europa. Sunt sute de sate în care apa curentă, electricitatea sau canalizarea lipsesc. Acest progres condiționează existența și succesul investițiilor, ca și condițiile de viață ale populației rurale, dar rămâne unul din punctele slabe ale României rurale. La acestea se adaugă educația precară, abandonul școlar și slaba pregătire și puțina preocupare pe care o au profesorii din mediul rural, ceea ce creează nu doar un lanț vicios ci, mai grav, perpetuează ignoranța și mentalitatea depășită la noile generații. Puținii copii de la țară care urmează studii superioare evită sa se întoarcă în mediul rural, așa că agricultura, la fel ca administrația sau învățământul, e lipsită deforță de muncă înalt calificată.

Cu cât se apropie data semnării Tratatului de aderare, cu atât apar mai multe întrebări asupra consecințelor negocierilor asupra agriculturii și întregului spațiu rural. Din păcate, transparența și popularizarea urmărilor reale au lipsit, iar aspectele pozitive s-au supradimensionat. Țăranii români sunt cei care au cele mai puține informații asupra acestui proces care-i privește direct și care trebuie să le schimbe existența Dacă strategia informațională este deficitară, la aceasta se adaugă faptul că, așa cum au arătat studii sociologice recente, există o ruptură între intelectualii din mediul rural și oamenii simpli. O mai bună comunicare și o schimbare de mentalitate ar reduce pe termen mediu costurile sociale și ar orienta profesional forța de muncă. Majoritatea populației rurale nu este informată, iar oamenii vor fi total nepregătiți pentru momentul postaderare.

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 22

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: