Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

+16%

Cristian BANU

Reformele fiscale lansate de autoritățile de la București au fost făcute fără consultarea cu Fondul Monetar Internațional. Recentele poziții ale reprezentanților Fondului relevă nemulțumirea și îngrijorarea. Prim-ministrul României replică verbal foarte vehement, susținând că "nu FMI face politica în România"... În vremea aceasta, noul ministru de Finanțe își face temele conștiincios pentru a propune un buget în conformitate cu cerințele FMI.



Într-un interviu acordat Mediafax, ministrul Finanțelor Publice, Ionuț Popescu, a declarat că pentru acoperirea pierderii de venituri, anticipată la 1% din PIB, vor fi luate măsuri suplimentare pe lângă cele deja aprobate, respectiv dublarea impozitului pentru microîntreprinderi de la 1,5% la 3% din cifra de afaceri, creșterea impozitului pe dividende de la 5% la 10% pentru populație și amânarea reducerii contribuțiilor la asigurările sociale. "Încercăm să găsim alte modalități pentru a aduce bani la buget sau pentru a reduce unele cheltuieli", a adăugat ministrul Finanțelor, fără să dea alte detalii. Printre modalitățile de care vorbea Ionuț Popescu și care vor fi prezentate reprezentanților FMI, se va afla, potrivit unor surse guvernamentale, creșterea impozitului pe tranzacțiile imobiliare, actualmente de 1%. Măsura vine pe fondul creșterii semnificative a pieței imobiliare din România. De asemenea, va crește impozitul pe dobânzile bancare, de la 1% la 2%. În proiect, rata inflației este de 7%, iar creșterea economică prevăzută pentru 2005 - de 5,5%.

 

O schimbare de trend

 

Încă o dată se întărește ideea că noua administrație va muta povara fiscalității de la întreprinderi la cetățeni. În vreme ce impozitele pentru întreprinderi scad, cresc impozitele directe sau indirecte aplicate contribuabililor. Este evident motivul: cetățenii sunt buni platnici și gradul de colectare a impozitelor de la aceștia este superior gradului de colectare de la întreprinderi. Comportamentul noii Puteri ne apare astfel ca fiind oarecum sinucigaș, de vreme ce sunt afectați exact cei care au votat-o. Aceștia au votat cu dreapta în ideea că se vor reduce impozitele și le vor crește astfel veniturile, dar se trezesc acum nu numai că nu le scad dările, ci apar altele noi! Or, în momentul de față, noua administrație nici nu poate invoca scuza "Așa ne-a cerut UE/FMI".

Bâlbâielile cauzate de introducerea cotei unice - în condițiile în care această măsură a fost anunțată (și, presupunem, gândită) cu mult timp înainte - ridică serioase semne de întrebare asupra expertizei și capacităților noii administrații de a conduce eficient politicile economice. Măsurile paleative anunțate în ritm de una-două pe zi ne arată că efectele introducerii cotei unice nu au fost calculate și anticipate corect și în fiecare zi se mai trezește cineva spunând că "ar fi bine să...", "am putea să..."

 

"Tranziția s-a încheiat, iar România are primul guvern liberal"...

 

Deocamdată, tranziția continuă, iar guvernul este departe de a fi liberal. Singurul atribut care i se potrivește este cel de "amator". PSD a avut marea șansă a unui trend economic pozitiv care a generat creștere economică, în ciuda competențelor guvernului și chiar în totală opoziție cu măsurile luate de acesta. Și noul guvern are șansa unei evoluții de la sine a economiei. Desigur că măsurile luate pentru întreprinderi sunt pozitive și vor avea - probabil - un impact benefic. Numai că guvernul este cu ochii pe cele circa 30.000 miliarde lei care vor intra mai puțin la buget, pe termen scurt. Și, în loc să găsească o soluție pentru a reduce cheltuielile bugetare pentru a face față acestei reduceri, își scoate pârleala pe seama contribuabililor persoane fizice, care - nu-i așa? - pentru cei 500.000 lei în plus la salariu își vor vedea veniturile reduse cu cel puțin un milion de lei...

Prin aceste măsuri - combinate cu ideea recent lansată în discuție, conform căreia toată lumea trebuie să-și declare averea -, guvernul lansează niște semnale interesante:

1. Nu este convins că "revoluția fiscală" va duce la scoaterea la suprafață a economiei gri. Normal, de vreme ce reducerea nu este decât de 4 procente, prea puțin pentru a fi tentantă.

2. Prin semnalele că "nu contează averile făcute până în 2005", îi penalizează pe cei peste 90% din cetățeni care au fost cinstiți și și-au făcut datoria la timp.

3. Politica fiscală se va baza în continuare pe contribuabilii persoane fizice și impozitele indirecte (TVA, accize), și nu pe o creștere a disciplinei financiare la întreprinderi.

Ceea ce înseamnă că noul guvern va continua băltirea economică a vechiului guvern. Plus cota unică de 16% refuzată de fostul președinte. Așa că, dacă românii vor trăi bine, o vor face în ciuda guvernului, în nici un caz datorită lui.

 

Ce mai face BNR?

 

În cei 15 ani de tranziție de până acum, Banca Națională a condus politica macroeconomică a României. Silită de amatorismul miniștrilor de Finanțe - cu toate că unii dintre ei erau tobă de carte, din păcate ideile lor nereușind să treacă pragul cabinetelor -, BNR a avut o politică de apărare a economiei conservatorare, sobră și foarte precaută. Din fericire, încăpățânarea cu care s-a ținut de indicatorii macroeconomici a fost benefică și România a evitat colapsul economic în care am fi intrat în urma iresponsabilității unor politici greșite.

Pentru 2005, BNR a anunțat că urmează să se retragă din "bătălia" macroeconomică, urmând a se concentra exclusiv pe inflație. Din păcate, până acum mesajele lansate de BNR sunt cel puțin confuze. Un singur exemplu: excesul de lichidități de pe piața monetară a făcut ca dobânzile de pe piața interbancară să cadă până aproape de 0. BNR are la dispoziție o cale de eliminare a lichidităților în exces din sistemul bancar, și anume licitațiile la o lună. Numai că BNR nu a intervenit aproape deloc, iar sumele atrase au fost preluate la dobânzi între 14,59% și 13,60%, asta în condițiile în care BNR scăzuse dobânda de referință cu doar 0,5%, deci dobânzile acceptate de BNR sunt cu aproape 2 procente sub dobânda de referință!

Deocamdată, Mugur Isărescu nu a luat o poziție publică vizavi de noua politică economică a României și modul în care va influența aceasta inflația. Este de presupus că țintele de inflație vor fi ajustate cu cel puțin un procent, majoritatea băncilor din România preconizând o inflație de circa 8%, adică aproape un procent peste ținta oficială și o dobândă de intervenție de circa 15%, adică destul de aproape de cea oferită de BNR în prezent.

Este și greu să facă proiecții atâta vreme cât nu dispune de noul buget, însă, din semnalele transmise de noul ministru de Finanțe se pare că cei doi se vor înțelege perfect.

 

O surpriză plăcută

 

Prestația domnului Ionuț Popescu reprezintă o surpriză foarte plăcută. Din semnalele avute până în prezent, se pare că realitatea economică sfidează planurile din campania electorală și cel care scoate castanele din foc este proaspătul ministru de Finanțe. Și o face cu mult curaj, reușind, cel puțin pe moment, să țină piept liderilor PNL care, probabil, nu se așteptau ca el să fie atât de serios. Pentru Alianță însă, Ionuț Popescu poate deveni un atu important în păstrarea echilibrului macroeconomic și ar fi un mare păcat ca el să fie sacrificat intereselor politicianiste. Prestația sa este mult mai echilibrată și mai conservatoare decât a colegilor de Alianță.

Acum se vede că programul economic al Alianței a fost încropit cam "pe genunchi" și că guvernul s-a pripit foarte mult în aplicarea taxei de 16%. Este clar că ar fi fost mult mai înțelept dacă înainte acest proiect ar fi fost dezbătut în mod serios și analizat împreună cu BNR și organismele financiare internaționale. S-ar fi evitat astfel bâlbâielile din luna ianuarie, care au adus multe bile negre guvernului Tăriceanu.

 

Binecuvântarea FMI

 

Vizita FMI la București, la sfârșitul lunii ianuarie, nu avea cum să aducă mari schimbări, fie și numai pentru simplul fapt că nu prea a avut cu cine să se discute... Procesul de numire a secretarilor de stat la Ministerul de Finanțe nu era încheiat încă, astfel încât vizita a avut mai degrabă un scop diplomatic, de cunoaștere a noii administrații și a ideilor sale într-o discuție téte-à-téte.

Întrucât era clar ce va spune delegația FMI, mult mai interesante vor fi răspunsurile primite de la București și acțiunile pe care le va întreprinde noua administrație în urma acestei discuții.

Singurele discuții concrete au fost cele care au avut loc al BNR, numai că în momentul de față și politica BNR este oarecum în stand-by până la definitivarea bugetului.

Pentru moment, FMI a înghițit gălușca "16%". Numai că relaxarea fiscală nu are nici un sens atâta vreme cât nu sunt atacate problemele-cheie ale economiei românești: situația arieratelor și disciplina financiară.

Or, în materie de disciplină financiară, singura idee a noului executiv o reprezintă declararea averilor de toți cetățenii, nu numai de demnitari.

 

Stăpânul calic își învață sluga hoață

 

O altă idee pripită a guvernului este declararea averilor. Din fericire, aceasta este încă în dezbatere, deci poate lua orice formă, ba chiar se și poate renunța la ea, așa cum ar fi cel mai înțelept...

Asta pentru că multă vreme statul român s-a comportat asemenea unui stăpân, nu doar zgârcit, ci și arogant și disprețuitor față de slugile sale. Ca atare, românii s-au învățat cu un comportament evazionist. Acum, noua administrație încearcă să schimbe lucrurile. Dar cât timp va fi pus în situația de a fi umilit în fața ghișeelor plătindu-și dările către stat, răspunsul contribuabilului la un regim fiscal excesiv și la folosirea de multe ori a banului public în interesul unor cercuri private va fi întotdeauna evaziunea.

Comportamentul ezitant al noii administrații face dificilă modificarea obiceiului. Anunțata revoluție fiscală nu este atât de revoluționară. Per ansamblu, la nivel de întreprindere, fiscalitatea a scăzut cu doar 4 procente, iar la salarii câștigurile sunt asemănătoare. Dacă s-ar fi pus în practică și măsurile "corective" anunțate, respectiv creșterea TVA și majorarea accizelor, s-ar fi ajuns în situația prin care ce s-a luat cu o mână se ia cu cealaltă. Este adevărat că prin introducerea cotei unice se scapă de birocrația aferentă IVG, pe care statul nu a reușit s-o administreze în toată perioada de funcționare a acesteia... Numai că acum apar declarațiile de avere care presupun o altă birocrație, cel puțin similară. Lăsând la o parte problemele logistice - foarte greu, dacă nu imposibil de surmontat -, noua inițiativă pune o serie de probleme:

- Nu este clar ce se întâmplă cu averile acumulate până la "momentul 0". Se consideră toate curate? În acest caz, avem o mare problemă. Deoarece nu este nici drept, nici moral, demotivând astfel cetățenii cinstiți. Înainte de a solicita cetățenilor onești să-și facă datoria (așa cum și-au făcut-o și până acum), administrația trebuie să-și rezolve problemele;

- Statul putea să rezolve acest lucru foarte simplu, deoarece toate informațiile sunt în mâinile sale, ele trebuind doar centralizate. Administrațiile financiare au situația veniturilor salariale. Casa de Pensii are situația pensiilor. De la administrațiile locale se poate obține situația proprietăților imobiliare. De la Cartea Funciară se poate obține situația proprietăților funciare. De la Comisia de Valori Mobiliare sau de la Registrul acționarilor se poate obține situația proprietăților ș.a.m.d. Este nevoie de puțină bunăvoință și de un volum mai mare de activitate. Dar - nu-i așa? - e mai ușor să pui 17.000.000 de oameni pe drumuri decât să pui vreo 2000 de persoane la muncă;

- Nu este foarte clar la ce va folosi statul aceste declarații... Motivația oficială este de creare a unui punct de referință. OK, numai că aceste date sunt extrem de importante și pot fi folosite în multiple alte scopuri... De exemplu, identificarea unor noi venituri care să fie taxate;

- Cine va administra această bază de date? Cu ce oameni? Pe ce bani? Cât costă toată operațiunea? Măcar estimativ...

Ca să schimbe comportamentul contribuabililor, statul trebuie să-și schimbe el comportamentul mai întâi. Noua administrație trebuie să câștige încrederea cetățenilor prin luarea unor măsuri clare și concrete. Numai cu jumătăți de măsură sau prin simpla mistificare a realității nu numai că nu se va schimba comportamentul evazionist, ci acesta chiar riscă să se accentueze. Până când oamenii nu vor simți cu adevărat că încep să câștige ceva, vor continua să fenteze statul, pentru că... stăpânul calic își învață sluga hoață.

Publicat în : Economie  de la numărul 22

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: