Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Vadim, singur printre extremiști

Arthur SUCIU

Emisiunile electorale din perioada campaniei pentru alegerile generale au arătat un Vadim Tudor obosit și anacronic, incapabil să mai trezească fervoare naționalistă. E posibil ca la mijloc să fi fost chiar o boală fizică, altfel nu se explică intenția, nefirească pentru el, de a se retrage înaintea primului tur al prezidențialelor. Veleitar al dictaturii, Vadim   s-a stins în momentul în care a dorit să devină un sincer democrat. Abandonarea propriilor idealuri se plătește scump. Iată-l acum, probabil, în ultimul său mandat de senator, un supraviețuitor al politicii. Poate să fie o răsplată subtilă pentru a fi împins România înainte dorind s-o întoarcă înapoi în comunism. Funcționând pe post de sperietoare, Vadim Tudor a obligat adesea clasa politică să-și asume delimitări care au condus la democratizarea țării. Un model negativ, totuși un model. Țara nu mai are nevoie de el și nici partidul (PRM). Îl vedem deja pe unul din cei mai importanți lideri politici de după 1989 ajuns la pensie și torcându-și liniștit amintirile populate de francmasoni, unguri și evrei. Ca simplu cetățean, va avea dreptul la extremism și la înjurătura de rigoare față de statul care-i acordă pensia.



Partidul-Resentiment

    

Corneliu Vadim Tudor este (încă) singurul președinte de partid care nu a fost schimbat din funcție. Nici nu era necesar, PRM nefiind o formațiune de tip evoluționist, ci de tip atemporal-resentimentar. Vadim a înregistrat momentul său de glorie în 2000, când aceste resentimente au înregistrat o creștere alarmantă (ca urmare a crizei determinate de guvernarea CDR-USD-UDMR). Al doilea partid al țării în perioada 2001-2004, PRM a fost creația lui Vadim Tudor. El a reprezentat pe scena politică două mari idei, ambele negative: 1. Idiosincrazia față de clasa politică (incompetentă și mai ales coruptă) și 2. Conservatorismul național-comunist "prelucrat" pentru societatea de tranziție (ca un corolar, partidul lui Vadim Tudor s-a erijat într-un avertisment continuu față de intențiile autonomiste ale UDMR). În funcție de aceste idei a variat și locul PRM pe scena politică. Maximum de resentimente în rândul populației a echivalat cu un maximum de popularitate pentru Vadim Tudor: aceasta a fost ecuația existenței PRM. Partidul România Mare a delimitat, după 1996, spațiul celor refuzați: mai întâi PDSR (1996-2000), apoi PNL și PD (2001-2004), iar acum din nou PSD (fost PDSR). Prin contrast, tot din 1996, UDMR a fost avangardă a integrării europene și preferata câștigătorilor. După cum se poate remarca, anul 1996 a reprezentat o schimbare semnificativă de sens politic, de la "patrulaterul roșu" la afirmarea udemeristă.

 

Doctrină politică și valori etnice

 

La alegerile generale din 2004 a fost mai mult ca oricând evident că sistemul politic românesc este insuficient structurat, maturizat. Pe de o parte, reminiscențe ale rupturilor din FSN au împiedicat clarificarea doctrinară a spectrului politic. Între PSD și PD s-a dus o luptă politică agresivă de ocupare a spațiului de centru-stânga. Lupta nu a fost încă tranșată, dovadă fiind discuțiile privind unificarea dintre PNL și PD. PSD a rămas încă dominant în zona social-democrată, dar Traian Băsescu, fostul președinte PD, a câștigat alegerile prezidențiale. Pe de altă parte, se constată menținerea în Parlament a formațiunilor etnice, PRM și UDMR. Măcinată de extremiști, UDMR părea că nu va obține cele 5 procente necesare pentru accederea în Legislativ. A obținut chiar mai mult, dar, în paralel, ca o "marjă de siguranță", românii au dat PRM un vot de două ori mai mare (decât cel înregistrat de UDMR).

 

Un PRM democrat și un UDMR extremist

 

În anul electoral s-au făcut remarcate tendințe diferite ale partidelor etnice. Din dorința de a intra la guvernare, PRM și Corneliu Vadim Tudor au încercat transcenderea percepției de partid extremist și de lider extremist. Așa-numita "schimbare la față" a lui Vadim a reprezentat strategia (asumată de însuși președintele partidului) de transformare a PRM într-un partid democratic. În același timp, președintele UDMR, Marko Bela, a trebuit să facă față acuzațiilor și revendicărilor tot mai dure ale extremiștilor maghiari. Așadar, discurs moderat la PRM, discurs radical la UDMR.

 

Interschimbări postelectorale

 

Analiza eșantioanelor sondajelor de opinie la alegerile generale a arătat preferința electoratului PRM față de candidatul opoziției, Traian Băsescu. Totodată, majoritatea electoratului maghiar l-a votat pe candidatul PSD, Adrian Năstase. În prezent, UDMR se află la guvernare alături de fosta opoziție, iar PRM se află în opoziție, alături de fosta guvernare. Cum se explică aceste interschimbări?

Fără îndoială că "elementul democrat" din cadrul PRM a avut de pierdut și s-a revenit inevitabil la doctrina anterioară. În răspăr cu dorințele lui Vadim, schimbarea sa la față a avut ca rezultat pierderea a 15 locuri în Parlament, acordate Blocului Național Democrat. (Similar, dorind să anuleze efectul de izolare, PSD a oferit locuri în Parlament PUR, dar a pierdut aceste locuri, ca și sprijinul UDMR.) Din motive de calcul politic, este evident că PRM va colabora cu PSD în opoziție.

De asemenea, vocile radicale din UDMR nu se mai fac auzite, după succesul înregistrat de această formațiune la alegerile generale. Uniunea moderată a rămas la putere. Ca un semn al angajamentului mai "radical", UDMR a pretins însă funcții în noua administrație.

 

Confuzie și așteptare

 

Ne aflăm într-un moment de confuzie și de așteptare. Clasa politică se află în fața unor decizii majore, care pot fi luate mai devreme sau mai târziu. Se ridică problema unificării dintre PNL și PD, din care să rezulte un partid puternic de centru-dreapta. Se apropie Congresul PSD, de la care se așteaptă o reformare profundă a partidului care ocupă zona de centru-stânga. De asemenea, în funcție de evoluția actualei guvernări și de succesul aderării la Uniunea Europeană, cetățenii vor putea decide dacă mai este sau nu nevoie de partide etnice. Deși supus unor puternice presiuni interne (ultima având ca efect demisia fruntașului PRM Mihai Lupoi), Corneliu Vadim Tudor va rezista în fruntea partidului cât timp, la nivelul PSD și al Alianței, confuzia va persista. Din acest punct de vedere, alegerile anticipate ar putea grăbi procesul de structurare a sistemului politic. Îndepărtarea partidelor etnice de pe scena politică va fi precedată de o clarificare doctrinară.

 

Extremismul, scos la pensie

 

Este foarte clar că PRM nu poate exista fără Corneliu Vadim Tudor. Dar asta nu înseamnă că acesta va rămâne pentru totdeauna în fruntea partidului. În cazul în care principalele probleme politice ale României se vor fi rezolvat, Vadim va fi scos la pensie, iar partidul său va fi absorbit, cel mai probabil de PSD. Transformarea forțată a PRM într-un partid democratic, unul din proiectele subterane ale PSD, nu este probabil posibilă și nici nu e de dorit. Vadim nu a parcurs încă toate etapele decăderii sale.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 22

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: