Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Serviciile de informații la ora marilor întrebări

Dragoº TÃBÃRAN

Dr. K nu este un personaj fictiv și nici un James Bond al serviciilor secrete americane. Este un fost demnitar de la Washington, actor de primă mână în momente dramatice ale istoriei moderne, o voce respectată în politica mondială și capitol distinct în manualele de relații internaționale. Dr. K este fostul secretar de stat Henry Kissinger.



C.I.A. renunță la Dr. K

 

Presa americană a dezvăluit recent că Agenția Centrală de Informații a renunțat brusc la serviciile unui "distins" comitet de experți în informații și politică externă care funcționa informal în sprijinul directorului C.I.A. Din comitet mai făceau parte nume sonore ca fostul șef al comitetului de investigații privind atentatele din 11 septembrie 2001, fostul senator Bob Kerrey, în prezent decan al Universității New School din New York, fostul senator Sam Nunn, care a avut o bogată activitate în lumea serviciilor de informații, fostul șef al Statelor Majore Întrunite, amiralul William Crowe, fostul director al C.I.A. și F.B.I., William Webster.

Înainte de a deveni secretarul de stat al președintelui Nixon, Henry Kissinger a fost consilierul pentru Securitate Națională al aceluiași președinte, post obținut grație capacității sale intelectuale deosebite, dar și cultivării unei relații speciale cu Nelson Rockefeller. Kissinger este cel care a inițiat politica de detentă față de Uniunea Sovietică, concretizată prin tratatul SALT I, dar și relația specială cu China comunistă. A fost implicat în negocierea păcii în războiul israeliano-arab din 1973, a primit Premiul Nobel pentru pace în 1973 pentru încheierea războiului din Vietnam, se presupune că a fost implicat în lovitura de stat din Chile, din același an 1973, împotriva guvernului condus de Salvador Allende. Lista este însă mult mai lungă.

Kissinger și-a pierdut influența în politica americană după administrația Ford. Nu sunt puțini cei care pun aceasta pe seama unor presupuse relații proaste cu tatăl actualului președinte Bush, dar a rămas o voce respectată la Washington, în ciuda unor acuzații grave care i s-au adus și chiar a deschiderii unor acțiuni în justiție împotriva sa. În 2002, George W. Bush l-a numit președinte al comisiei de anchetă privind atentatele din 11 septembrie 2001, dar, foarte curând, Kissinger a fost silit să demisioneze după ce democrații l-au acuzat de "conflict de interese".

Divorțul "șerifului" Porter Goss de comitetul de consultanță condus de Henry Kissinger a fost pe cât de discret și lipsit de comentarii pe atât de tranșant și lipsit de echivoc. Este o măsură care continuă seria reformelor începute de Goss, confirmată spectaculos până acum de adoptarea Legii informațiilor.

Concedierea comitetului de consultanță în materie de politică externă semnalează despărțirea de o mentalitate: cea a Războiului Rece. Experții care au influențat deciziile de politică externă ale Washingtonului în anii '70-'80 nu mai sunt adecvați noilor amenințări de securitate și mai ales noii agende americane. Provocările de securitate, cel puțin la adresa Statelor Unite, nu mai sunt considerate ca izvorând din logica bipolară a blocurilor militare, ci din geometria asimetrică a sistemului internațional. Accentul este pus acum pe lupta împotriva terorismului, a structurilor criminale transfrontaliere, însăși puterea are acum alte definiții. Este momentul în care mamuții politicii de putere din Războiul Rece trebuie să iasă la pensie. Kissinger este cazul cel mai spectaculos, dar el era doar o piesă din acest mecanism informal de consultanță. Pe de altă parte, renunțarea la "distinsul" comitet confirmă separarea definitivă a atribuțiilor în cadrul angrenajului servicii de informații-factori de decizie politică: C.I.A. rămâne cu misiunea culegerii de informații, iar analiza lor - și formularea recomandărilor pentru președinte -se mută la National Security Council, structură aflată la jumătatea distanței dintre Casa Albă și Pentagon. C.I.A. a pierdut din nou în fața serviciilor de la Pentagon, mai noi, mai proaspete, mai adaptate noilor provocări de securitate și, de ce nu, mai agresive.

 

Revoluție și la M.I. 6

 

Considerat unul dintre cele mai secrete servicii secrete din lume, deși de istoria sa sunt legate poate cele mai grave cazuri de spionaj în favoarea Uniunii Sovietice în timpul Războiului Rece, serviciul de spionaj extern al Regatului Unit trece și el printr-o reformă dură. Procesul a fost determinat de rezultatele raportului Butler privind eșecul serviciului în Irak. La vremea respectivă, M.I. 6 a fost pus într-o lumină foarte proastă de informațiile și analizele privind dotarea Irakului cu arme de distrugere în masă chimice, bacteriologice și nucleare. După analizarea raportului, Comitetul Unit pentru Informații - Joint Intelligence Committee - a concluzionat că experiența din Irak a demonstrat că unele componente ale mecanismului de culegere și analiză a informațiilor au funcționat în direcții divergente, fapt care a dus la vicierea rezultatelor. Potrivit fostului președinte al J.I.C., Pauline Nevill-Johns, una dintre problemele cele mai grave a fost că informații nefiltrate au ajuns direct la cabinetul primului ministru și au fost utilizate politic. Nevill-Johns sublinia că este extrem de important din punct de vedere politic ca informațiile să fie precise, corecte și să nu aibă caracter speculativ. Tocmai de aceea este necesară reașezarea mecanismelor de analiză și evaluare a informațiilor din teren.

Spre deosebire de Statele Unite, în Marea Britanie exista deja instrumentul de coordonare a fluxurilor de informații operative: Joint Intelligence Committee. De ce acest mecanism nu a funcționat la parametrii scontați este greu de spus în lipsa unor informații complete. Ministerul Apărării din Marea Britanie, din care face parte și M.I. 6, a decis numirea în fruntea serviciului de spionaj a unui om provenit din afara instituției, dar care este un extrem de puternic și influent... om de afaceri. În pură tradiție britanică, numele său nu a fost dezvăluit, dar comunicatul M.O.D. (Ministerul Apărării) afirmă că misteriosul personaj va avea misiunea de a crește eficiența funcționării serviciului de spionaj britanic.

Activitatea noului boss al informațiilor secrete va fi completată de "R". Aceeași tradiție britanică a serviciilor de informații cere imperativ ca numele șefului M.I. 6 să rămână necunoscut publicului cel puțin pe durata executării misiunii. Dacă omul de afaceri va avea ca obiectiv asigurarea unui management performant al M.I. 6, "R" va trebui să asigure calitatea și precizia informațiilor. El este un ofițer cu o experiență deosebită în culegerea și interpretarea informațiilor, ales din rândul membrilor M.I. 6, dar care va trebui să acționeze ca expert independent.

Spre deosebire de Statele Unite, unde revoluția condusă de șeriful Porter Goss a inclus reforme structurale complexe și redistribuirea atribuțiilor și a controlului bugetelor, în Marea Britanie au fost preferate "șlefuirea" și rafinarea mecanismelor existente. Rezultatele sunt însă aceleași: coordonarea serviciilor secrete și mai ales a fluxurilor de informații, introducerea unor filtre care să evite pe viitor eșecurile spectaculoase de genul Irakului și gestionarea mai eficientă a bugetelor.

Serviciile de spionaj ale celor două puteri care au constituit alianța anti-irakiană plătesc astfel pentru propriile eșecuri, dar și pentru reticența adaptării la noile realități. Cantonate în logica Războiului Rece, C.I.A. și M.I. 6 nu au putut furniza factorilor de decizie politică informațiile corecte și necesare. Ocupate să infiltreze agenți în structurile de putere ale statelor adverse, ele au uitat sau nu au putut pătrunde în organizațiile teroriste, ivite parcă din Evul Mediu, care alcătuiesc ceea ce impropriu se numește acum Al Qaeda. Evitarea unor noi eșecuri impune schimbarea mentalităților. Reformele începute semnalizează că acest imperativ a fost înțeles.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 22

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: