Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Campania ciudată

Andrei ŢĂRANU

lang=RO style="FONT-SIZE: 12pt; FONT-FAMILY: ''; mso-fareast-font-family: ''; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA">Istoricii și analiștii militari când fac referire la primi ani ai celui de-al doilea război mondialpomenesc întotdeauna cu uimire despre ceea ce s-a numit campania ciudată, adică din septembrie 1939 până în mai 1940, perioadă în care armatele germane au avut o multitudine de victorii militare de amploare datorate - în special cea din Polonia - faptului că aliații franco-britanici nu au avut curajul - sau voința - de a ataca pe teritoriu german, și astfel să-l împingă pe Hitler să intre în defensivă. Aliații, deși declaraseră război Germaniei național-socialiste încă din 1939, au asistat neputincioși la căderea Poloniei, a Danemarcei și a Norvegiei, pentru ca mai apoi tot sistemul defensiv francez să cadă. O asemenea campanie pare să se deruleze și în politica românească după începerea oficială a campaniei electorale.

lang=RO style="LINE-HEIGHT: 150%; mso-bidi-font-size: 12.0pt">În mod paradoxal, perioada anterioară campaniei, care nici ea nu s-a remarcat printr-un model de luptă politică, a fost totuși mai plină în evenimente și declarații decât însăși perioada campaniei propriu-zise. După ce în vară partidele s-au regrupat și au început structurarea în vederea campaniei, ba, mai mult, s-a dat de multe ori semnalul că de fapt bătălia a început, fiecare tabără construindu-și argumentația și reglându-și tirul asupra oponenților, la începutul luptei oficiale partidele s-au retras în spatele liderilor și vectorilor de imagine, care și aceștia par a fi obosit. O asemenea ciudățenie are multe explicații, generează multe comentarii, dar nu produce ceea ce ar trebui să producă o campanie electorală reală, și anume încredere.

lang=RO style="LINE-HEIGHT: 150%; mso-bidi-font-size: 12.0pt"> style="mso-tab-count: 1">            De fapt, aceasta este și marea problemă cu care se confruntă întreaga campanie electorală din acest moment, și într-un fel era de așteptat, un asemenea tip de campanie nefiind decât consecința logică a celor cincisprezece ani de democrație românească. Sistemul partidelor sau alianțelor de partide conduse de o locomotivă de imagine a ajuns astăzi în fața propriei neputințe de a mai produce încredere și, pus în fața acestui fapt, pur și simplu s-a blocat. Iar acest adevăr este atât de cumplit pentru clasa politică încât aceasta refuză să-l privească și să ia fapt de el, chiar dacă toată lumea simte că ceva trebuie făcut.

lang=RO style="LINE-HEIGHT: 150%; mso-bidi-font-size: 12.0pt"> style="mso-tab-count: 1">           

lang=RO style="LINE-HEIGHT: 150%; mso-bidi-font-size: 12.0pt"> 

lang=RO style="LINE-HEIGHT: 150%; mso-bidi-font-size: 12.0pt"> 

lang=RO style="LINE-HEIGHT: 150%; mso-bidi-font-size: 12.0pt">Blocajul

lang=RO style="LINE-HEIGHT: 150%; mso-bidi-font-size: 12.0pt"> style="mso-tab-count: 1">            În ciuda unei campanii electorale care în primul tur se concentrează pe formarea unei majorități parlamentare și a unui guvern puternic, capabil să gestioneze aplicarea criteriilor de integrare în Uniunea Europeană, construcția de campanie s-a orientat aproape la toate partidele pe întărirea vectorului principal de imagine, care este candidatul la președinție, adică de fapt cel care în afară de importanță simbolică nu mai are nimic de oferit societății, decât priviri și îmbărbătări părintești. Chiar și partidele care au ca scop doar intrarea în Parlament, cum ar fi UDMR sau PNȚCD, și-au asumat acest model de a face campanie, care pare a avea mai mult succes, deși ani la rândul el și-a dovedit futilitatea după alegeri. Dar tentația de a obține succesul printr-o metodă deja testată s-a dovedit mai mare decât curajul de a încerca o metodă nouă, cea prin care partidul obține un scor mai mare prin propria prestație programatică și de acțiune politică. Iar această tentație este astăzi sancționată prin indiferență de societate, care pare mult mai interesată de alegerile din Statele Unite sau de problemele și prestațiile lui Mutu decât de campania electorală care pare a nu mai aduce nimic nou și interesant. Și nici nu prea are cum să pară interesantă, căci, dacă ne uităm la cei patru candidați importanți la președinție, observăm imediat că sunt aceleași fantoșe ale anilor `90.

lang=RO style="LINE-HEIGHT: 150%; mso-bidi-font-size: 12.0pt"> style="mso-tab-count: 1">            Multă lume a crezut că după cel de-al doilea mandat constituțional al lui Ion Iliescu și deci după imposibilitatea acestuia de a mai participa la campania pentru prezidențiale, sistemul se va schimba, pentru că, se spunea, Iliescu reprezintă o etapă, un mod de ase face politică legat de personalitatea acestuia și deci irepetabil. Dar, spre surprinderea noastră, Iliescu a ieșit mult mai devreme din spațiul politic, adică din momentul în care lumea a înțeles că nu mai poate fi votat, și mai exact din vară.

lang=RO style="LINE-HEIGHT: 150%; mso-bidi-font-size: 12.0pt">În alegerile locale, din nou paradoxal, partidele și-au făcut campanie pentru ele în siajul unor nume propuse pentru a fi alese uninomial și de aceea și-au atribuit succesul candidaților lor însele, fără ca de cele mai multe ori să fie cazul, căci lumea nu a votat PSD la Constanța, ci pe Radu Mazăre sau pe Ciuhandu la Timișoara, și nu PNȚCD. În acel moment cetățenii au înțeles că numai personalitățile care se autoreprezintă sunt importante, atât pentru ei, cât și pentru partide, și de aceea un Ion Iliescu candidat independent pe listele unui partid este tot atât de comun ca toți ceilalți de pe listă și astfel nu ridică în nici un fel miza jocului politic. Din acest motiv, partidele și cetățenii au căzut în acea capcană politică vizând însăși democrația, asumarea paternalismului ca formulă de abordare politică a alegerilor, și în special a celor parlamentare.

lang=RO style="LINE-HEIGHT: 150%; mso-bidi-font-size: 12.0pt">Dar, din nefericire, cel puțin doi dintre cei mai importanți candidați (și cei care se presupune că vor intra în finală) și-au construit un discurs și o imagine care au ca scop nu depășirea modelului Iliescu, ci reintegrarea lui în propria campanie. Dacă pentru Năstase modelul este unul mai degrabă familiar, el fiind cel care a făcut de două ori opțiunea pentru Iliescu, Băsescu îl asumă acum pentru prima dată, deși pare pentru mulți că-l respinge.

lang=RO style="LINE-HEIGHT: 150%; mso-bidi-font-size: 12.0pt"> 

lang=RO style="LINE-HEIGHT: 150%; mso-bidi-font-size: 12.0pt">Ce înseamnă modelul Iliescu?

lang=RO style="LINE-HEIGHT: 150%; mso-bidi-font-size: 12.0pt"> 

lang=RO style="LINE-HEIGHT: 150%; mso-bidi-font-size: 12.0pt">Iliescu este probabil unicul model politic profund autohton, singurul care se bazează complet pe un mental colectiv românesc mai mult postceaușist decât postcomunist. Și facem această distincție pentru că sistemul comunist românesc prin Nicolae Ceaușescu a luat o turnură mult mai autoritar naționalistă decât cel din țările foste comuniste, ceea ce a determinat și modificări profunde de comportament social pentru români, cei mai săraci și atunci, și acum, din blocul Pactului de la Varșovia și al CAER, adică al țărilor din Centrul și Estul Europei. Din acest motiv, și tranziția românească, atât politică, cât și economică, a fost destul de diferită de a celorlalte țări foste socialiste, iar un rol deosebit în acest proces s-a datorat domnului Iliescu. Cu sau fără vrerea sa, el a apărut ca un personaj mesianic, ca omul de stânga profund opus lui Ceaușescu, ca un dizident comunist de mare întindere, elemente care au fost folosite de fosta nomenklatură de partid pentru a-l propune pe Iliescu ca pe liderul așteptat de toată lumea după căderea comunismului ceaușist. Din acest motiv, numele lui Iliescu a devenit unul aproape sfințit în diverse medii sociale, iar imaginea sa - cea a omului din popor care știe cu exactitate care sunt problemele reale ale oamenilor și care încearcă prin diverse metode să le rezolve - să dea înapoi pământurile luate de comuniști, să păstreze locurile de muncă industriale chiar dacă nu produc ceva rentabil, să permită ieșirea la pensie la o vârstă mai scăzută ș.a.m.d.

lang=RO style="LINE-HEIGHT: 150%; mso-bidi-font-size: 12.0pt">În termeni politici, asta se numește populism, iar modelul a fost preluat de toate partidele politice românești, aliate sau nu cu Ion Iliescu. Ș, cu cât acest model s-a extins, cu atât puterea simbolică și reală a creatorului său s-a mărit și nu a mai putut fi învins decât de un populism și mai mare - de aceea nu există un model Constantinescu. Or, pentru a putea folosi o armă atât de redutabilă, Iliescu a fost nevoit să se folosească de o structură de partid extrem de puternică (inițial recrutată din rândul foștilor activiști de partid), care s-a lăsat folosită și care implicit l-a folosit pe el. Din rândul acestei structuri s-au desprins toți cei care astăzi candidează pentru președinția României, cu excepția lui Marko Bella, care oricum are statut de minoritar, dar care a învățat în România că poți folosi sistemul lăsându-te folosit de el.

lang=RO style="LINE-HEIGHT: 150%; mso-bidi-font-size: 12.0pt">Cât despre Băsescu, lucrurile sunt și mai simple și mai evidente, el învățând de la Iliescu nu numai arta populismului, cât și arta sacrificiului celui care până de curând părea cel mai apropiat prieten. Dacă Iliescu l-a sacrificat pe Petre Roman, cu care în tandem a câștigat alegerile din `90, pentru că-i punea în pericol tocmai posibilitatea de a fi adorat de mase, tot astfel Băsescu l-a sacrificat pe Stolojan pe altarul dinamismului populist, de care acesta se jena.

lang=RO style="LINE-HEIGHT: 150%; mso-bidi-font-size: 12.0pt">Fiind creații ale modelului Iliescu, marii candidați nici nu au mai remarcat că, ajuns în al doilea mandat, modelul s-a democratizat și și-a schimbat profund structura, pentru că, așa cum spuneam mai sus, aceasta nu mai contează în condițiile în care nu mai este un challenger. În schimb, modelul continuă să funcționeze atât simbolic, cât și ca imagine, și toți cei care vor să acceadă la funcția de președinte vor să și-l însușească foarte rapid și mai eficient. Numai că vremurile și condițiile s-au schimbat, românii așteptând nu epoca post-Ceaușescu, ci epoca post-Iliescu.

lang=RO style="LINE-HEIGHT: 150%; mso-bidi-font-size: 12.0pt">Eliminându-și partidele din cursa electorală, structurându-și mesajul pe populism și vot negativ, cei doi mari challengeri la funcția de președinte s-au trezit într-o postură extrem de delicată, că de fapt nu prea au ce să mai spună, căci, după ce au promis - iar de promis nu sunt extrem de multe, căci expectanța populară este doar una - cam același lucru, cei doi se joacă acum - penibil - de-a iepurașul și ursul prin pădure. Și din această imagine bucolică cetățenii români nu se vor sfii până la urmă, deși nu este întotdeauna corect politic, să aleagă vânătorul.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 21

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: