Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Consangvinitatea profesională, boala ziariștilor din Valea Jiului

Dan Horațiu POPA

lang=RO style="mso-bidi-font-family: Arial">Formați într-un mediu închis, unde nimeni nu pleacă, nimeni nu vine, ziariștii de la cele vreo douăzeci de publicații din Valea Jiului scriu pentru oricine, pentru ei, vreun prieten, pentru cei de la care primesc bani, dar nu pentru cititori.



lang=RO style="mso-bidi-font-family: Arial">Până în decembrie 1989, fiecare județ avea ziarul său local, scos de județeana de partid. Doar în patru județe din țară exista un al doilea ziar local, și asta nu pentru că tovarășii ar fi găsit de cuviință să dea liber ideii de concurență pe piața media locală, ci pentru că în aceste județe existau "condiții obiective". Mai precis, apăruseră, în goana industrializării, aglomerări muncitorești destul de îndepărtate de reședința de județ, unde informația de la centru, care oricum ajungea mai greu, nu era bine primită și unde nu puteai ține trează mândria proletară decât cu articole despre oamenii locului, și nu despre cei de la județ. Un astfel de caz a fost cel al județului Hunedoara, unde existau, concomitent, ziarul de la Deva, "Drumul Socialismului", editat de județeana de partid comunist, și ziarul din bazinul minier Valea Jiului, "Steagul Roșu", editat de municipala de partid din Petroșani. Deși se considerau colegi, ziariștii de la cele două cotidiane nu prea s-au înghițit niciodată. "Drumul Socialismului" nu a reușit să intre în Valea Jiului și nici "Steagul Roșu" de la Petroșani nu i-a interesat pe deveni. Contabilizând cele 45 de cotidiane locale de informație, cele câteva săptămânale culturale sau format magazin scăpate prin județele mai răsărite, se poate spune că peisajul presei locale de dinainte de 1989 nu era deloc bogat. Situația avea însă să se schimbe radical după evenimentele nu prea bine deslușite nici acum, rămase în istorie sub numele de "Revoluția din decembrie style="mso-bidi-font-family: Arial; mso-ansi-language: EN-US">'89 lang=RO style="mso-bidi-font-family: Arial">".

lang=RO style="mso-bidi-font-family: Arial"> 

lang=RO style="COLOR: black; mso-bidi-font-family: Arial"> 

lang=RO style="COLOR: black; mso-bidi-font-family: Arial"> 

lang=RO style="COLOR: black; mso-bidi-font-family: Arial">Un termen medical adaptat în presă

lang=RO style="COLOR: black; mso-bidi-font-family: Arial"> 

lang=RO style="COLOR: black; mso-bidi-font-family: Arial">Surprinzător, poate, pentru că doar cu câteva rânduri mai sus Valea Jiului era un exemplu oarecum pozitiv de zonă cu tradiție în presa locală, pentru că în timpul comuniștilor exista un al doilea ziar al județului, lucru rar pe vremea aceea, ei bine, chiar Valea Jiului este enclava cu ziariști care fac totul la fel. Pentru că situația din presa locală a Văii a ajuns un adevărat fenomen, a fost nevoie și de un nume pentru ceea ce se întâmplă acolo. "Consangvinitate profesională" este termenul care definește cel mai corect acest straniu fenomen, pentru că la Petroșani toți ziariștii provin dintr-un trunchi comun, s-au unit câte trei, au făcut un ziar, s-au despărțit, doi și-au făcut alt ziar, iar cel de-al treilea s-a unit cu alți doi și și-a făcut și el ziar, nimeni nu a plecat să învețe jurnalism în altă parte pentru a reveni să lucreze acasă, ci toți s-au format profesional în sistemul acesta de parteneriate instabile. Manualele de medicină spun că în comunitățile izolate, în care neamurile apropiate ajung să aibă împreună copii, apare fenomenul de degenerescență. Poate că în Valea Jiului presa locală nu este tocmai degenerată, ea nici nu a apucat, de fapt să se formeze. Din acest punct de vedere, lucrurile au rămas acolo la același nivel ca la începutul anilor style="COLOR: black; mso-bidi-font-family: Arial; mso-ansi-language: EN-US">' lang=RO style="COLOR: black; mso-bidi-font-family: Arial">90. O scurtă privire aruncată asupra presei din Valea Jiului din 1990 și până acum dovedește acest lucru.

lang=RO style="COLOR: black; mso-bidi-font-family: Arial"> 

lang=RO style="COLOR: black; mso-bidi-font-family: Arial">Trunchiul comun

lang=RO style="COLOR: black; mso-bidi-font-family: Arial"> 

lang=RO style="COLOR: black; mso-bidi-font-family: Arial">În școala generală, profesoara de istorie ne spunea că, la începutul secolului al XX-lea, tipografii au fost în primele rânduri ale revoluției muncitorești nu pentru că aveau o muncă grea, așa cum am crezut noi, elevii, ci pentru că erau primii care aveau acces la cuvântul tipărit și atunci li s-a deșteptat conștiința de sine. Precis că tipograful din Petroșani care și-a făcut ziar în 1990 nu știa acest lucru, pentru că nu am avut aceeași profesoară de istorie, de altfel el a virat-o imediat de la ziar la comerțul cu alimentare. Așa că se poate trece repede peste ziarul local scos de tipograf, chiar și peste cel plin de entuziasm scos de câțiva studenți în minerit pe banii unui profesor de Mecanica Rocilor (!) și se ajunge la primul ziar reprezentativ pentru noua presă locală postdecembristă din Valea Jiului. Avea în frontispiciu cuvântul "curier" pentru că spunea că le aduce vești minerilor. Cei care-l scriau făceau parte din prima echipă care părăsise fostul ziar comunist, dar păstraseră același mod de a scrie despre îndeplinirea planului la producția de cărbune, despre normele de protecție a muncii și avântul șefului de brigadă fruntaș în întrecerea pe ramură. Editorul acestui ziar nu a căutat să vândă spațiu publicitar comercial, ci s-a lipit de banii combinatului minier, ai administrațiilor minelor și ai sindicatelor, mai târziu de cei ai proaspăt-înființatelor regii autonome și societăți locale de stat. Pe facturi, zecile de pagini scrise în ziarul cu pricina pentru a gâdila orgoliul celor care plăteau de la bugetul satului nu erau taxate ca pagini publicitare, ci ca pagini economice, pentru că nu dădea bine ca statul să-și facă publicitate. Astfel, ziarul care nu a fost conceput cu gândul la cititor și la nevoia lui de informare și al cărui tiraj nu s-a bazat pe vânzarea la chioșcuri și pe abonamente la cutia poștală, ci pe "abonamente" la mine și sindicate, cu sutele pentru fiecare "abonat" în parte, a fost modelul pentru tinerii care s-au apucat de presă în acei ani. Când au prins curaj, ei au părăsit redacția unde începuseră să scrie și au scos un ziar pe care au încercat să-l bage pe gâtul sindicatelor și al administrațiilor de mine, au căutat bani de "publicitate" la compania minieră și la regia de apă dezvoltată pe bani europeni, deci cu fonduri de cheltuit, nene, și - mai ales - s-au scuipat în pagina de dezvăluiri cu foștii lor colegi cu care plecaseră din vechea redacție și care-și făcuseră un ziar identic, dar care nu se numea "Senzațional în Valea Jiului", să zicem, ci "Exploziv în Valea Jiului". Formați astfel, ziariștii din Petroșani au ajuns să scrie editoriale de genul: "Săptămâna aceasta nu am avut timp să scriu editorialul, dar săptămâna viitoare, când voi scrie din nou, pe mulți am să popesc" și știri de genul: "Domnul doctorand inginer X, director general-adjunct la Agenția Județeană de..., consilier județean din partea... a declarat ieri pentru ziarul nostru că vor crește pensiile". Iar un veșnic subiect de pagina întâi este cel al companiei miniere care le-a dat celorlalți publicitate de Ț milioane de lei, iar nouă numai de două milioane și nici pe aceia nu i-am primit încă pe toți. Potrivit declarației directorului uneia dintre tipografiile locale, în Valea Jiului, care reprezintă cam o treime din județul Hunedoara, sunt, în acest moment, vreo douăzeci de ziare locale. Numărul lor este însă incert, pentru că unele nici măcar nu apar pe piață, ci se distribuie exclusiv pe la vreun sindicat minier condus de nașul directorului redactor-șef. Acest număr este, de asemenea, în continuă schimbare, pentru că unele ziare rezistă două, trei numere și dispar sau se divizează în alte două ziare care disparsau...

lang=RO style="COLOR: black; mso-bidi-font-family: Arial"> 

lang=RO style="COLOR: black; mso-bidi-font-family: Arial">Concluzie: tirajul vorbește de la sine

lang=RO style="COLOR: black; mso-bidi-font-family: Arial"> 

lang=RO style="COLOR: black; mso-bidi-font-family: Arial">În mod sigur, peisajul presei locale din Valea Jiului este astăzi extrem de dens. Consangvinitatea profesională este însă o boală care i-a afectat pe ziariștii de la Petroșani, fără ca ei să-și dea seama de acest lucru. Și-atunci, numeroasele ziare care nu spun nimic nu valorează, în ochii cititorului, nici cât o ceapă degerată. Știțicam ce tiraj are un ziar de Valea Jiului? Trei, maximum cinci sute de exemplare!

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 21

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: