Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Maria are pălărie nouă...

Cristian BANU

Noiembrie a fost o lună nebună pentru moneda națională. BNR s-a decis brusc să lase liber cursul, și leul s-a întărit imediat față de principalele valute. Profitând și de conjunctura de pe piața internațională, dolarul american a ajus la nivelul de acum trei ani, nici moneda europeană nesimțindu-se prea bine... Momentul a fost considerat oportun de BNR pentru a lansa campania de informare asupra leului greu.



De ce crește leul?

 

BNR anunțase deja că intenționează să nu mai monitorizeze cursul valutar și să se concentreze mai mult pe inflație. Primele momente de "libertate" ale leului au fost privite cu uimire și neîncredere de principalii actori de pe piață și câteva zile leul și-a făcut de cap. Intrările masive de valută au dus la scăderea principalelor valute, nu însă la un nivel care să îngrijoreze Banca Națională. Deși leul a ajuns la cursuri care nu mai fuseseră atinse de acum trei ani pentru dolar și de acum doi ani pentru euro, BNR nu a intervenit, lăsând piața să-și urmeze cursul

Întărirea leului față de principalele valute se datorează unei conjuncturi favorabile, dată de intrările masive de valută. De la românii care muncesc peste hotare vor intra anul acesta cel puțin trei miliarde de euro. Privatizările făcute (Petrom, distribuțiile de energie și gaze etc.) aduc alte două miliarde de euro. La acestea, se adaugă capitalul speculativ, estimat deja la circa un miliard de euro, și investițiile. Aceste sume au creat un surplus pe piața valutară și, ca la orice marfă în exces, prețul scade. Și, atâta vreme cât trendul va fi de intrări valutare, presiunea pe aprecierea leului va fi foarte mare și nu ar fi exclus să asistăm în continuare la o apreciere a monedei naționale. Și astfel, în loc de patru lei noi pentru un euro să avem trei lei și 60 de bani. Și vreo doi lei și 70 de bani pentru un dolar.

Este de așteptat ca, din aprilie sau chiar mai devreme, în funcție de momentul ales de BNR pentru liberalizarea completă a contului de capital, capitalurile speculative să crească, după cum și încasările provenind de la românii din afară să crească. În aceste condiții estimăm că moneda națională va continua să se aprecieze - într-un ritm pe care probabil BNR îl va mai tempera.

 

Care sunt implicațiile

 

Creșterea monedei naționale a surprins firmele românești nepregătite. Obișnuite ca valuta să aibă o singură direcție, în sus, managerii și directorii financiari din firmele românești s-au trezit că nu numai direcția s-a schimbat, dar nici nu pare să se oprească... Deși există suficiente metode prin care o companie se poate proteja împotriva unor asemenea diferențe de curs valutar, dintre care cea mai cunoscută este hedgingul, ea nu a fost folosită. Acest lucru pune serioase semne de întrebare asupra capacității companiilor românești de a face față unei economii concurențiale cum este cea din Uniunea Europeană. Este foarte clar că, de-acum, companiile românești vor trebui să gândească strategii financiare mai complexe care să le pună la adăpost de situații de acest gen.

Se poate specula că momentul ales de BNR pentru a da liber la curs a fost ales special în perioada electorală, deoarece el avantajează în principal electoratul PSD - partid majoritar în Consiliul de administrație al BNR - care are veniturile în moneda națională și dezavantajează electoratul Alianței D.A. care are venituri în general raportate la una dintre valute.

Desigur, cei mai dezavantajați sunt exportatorii care-și văd astfel limitate profiturile, în vreme ce profiturile importatorilor vor crește. Dar aici, desigur, este o problemă de strategie și nu ar fi rău ca firmele românești să se trezească la realitate.

De acum înainte, companiile românești trebuie să se obișnuiască și să învețe să se protejeze de variațiile de curs valutar, mai ales că BNR a anunțat un palier de fluctuație destul de larg, de cincisprezece procente.

Pe de altă parte, scăderea valutelor poate avea darul de a încuraja și mai mult creditarea în euro sau dolari (deși, după scăderile din ultima vreme, nici o bancă românească nu mai acordă credite în moneda americană), cu consecințe riscante pe termen lung. Fiindcă trendul se poate inversa oricând, mai ales că, în momentul de față, economia românească nu este în stare să suporte o monedă națională atât de puternică, creșterea ei fiind datorată exclusiv surselor externe. Atâta vreme cât ratele dobânzilor sunt ridicate și oferă randamente superioare celor din vest, România rămâne vulnerabilă capitalului speculativ. Desigur, nu sunt posibile evenimente de genul celor petrecute în timpul crizei de la mijlocul anilor '90 în țările vecine, dar rămâne oricând deschisă posibilitatea unei căderi de 30-35% peste noapte. Un alt semn de îngrijorare este dat chiar de creșterea inflației, care a dus la ratarea țintei stabilite de BNR pentru acest an.

 

Inflația, o țintă ratată

 

După patru ani de dezinflație am avut pentru prima oară o creștere a inflației, care împreună cu exagerările electorale ale guvernului PSD au făcut ca BNR să rateze ținta de inflație anul acesta, fie și doar cu un procent sau chiar mai puțin. Introducerea leului greu are menirea de a mai calma puțin inflația și de a o situa din nou pe un trend descendent. Scenariile sunt însă greu de estimat, deoarece istoria țărilor care au făcut denominarea înaintea noastră este contradictorie - în unele țări inflația scăzând, în altele, din contră, crescând. În plus, BNR nu este (sperăm) atât de naivă să creadă că simpla tăiere a unor zerouri va duce miraculos la scăderea inflației. Această operațiune strict tehnică nu are nici o relevanță atâta vreme cât guvernul păstrează o atitudine moale față de restanțele acumulate în economie, față de rău-platnici și amână restructurările unor domenii încă neclintite.

Momentul ales pentru trecerea la un regim de țintire a inflației și a introducerii unui leu greu pare mai degrabă greșit. Inflația este ușor în creștere și, din cauza campaniei electorale și a venirii iernii, acest trend se accentuează. De asemenea, creșterile de prețuri la principalele utilități - benzină, electricitate, gaze - vor influența și ele inflația. Chiar dacă până la momentul introducerii leului greu aceste tendințe se vor fi calmat, noua monedă le va amplifica din nou, fără doar și poate.

 

1 iulie, începutul unei noi ere?

 

Întărirea monedei naționale se suprapune pe lansarea campaniei de promovare a leului greu, prin care BNR vrea să inducă populației încrederea în moneda națională și să prefațeze trecerea la moneda unică europeană. Mai mult chiar, BNR vrea să marcheze astfel o nouă eră a economiei naționale. Așa cum semnala un coleg, inițiativa BNR seamănă mai degrabă cu un elev care, la începerea unui caiet nou, promite că nu va mai face nici o greșeală.

Trebuie să fii complet nerealist să consideri că, brusc, de la 1 iulie, economia românească va deveni prin decret economie funcțională de piață. Problemele sunt mult prea grave și serioase pentru a fi șterse cu buretele. Chiar crede cineva că de la 1 iulie firmele vor deveni brusc bune platnice și-și vor achita toate datoriile la timp? Cele care au făcut asta până acum o vor face și în continuare și probabil lor li se va adăuga un procent din celelalte. Este clar că arieratele nu vor fi rezolvate decât poate printr-o amnistie fiscală, procedură care reprezintă însă o decizie politică extrem de riscantă pe care nu și-o va asuma nimeni. De asemenea, nu se poate face restructurarea integrală până la 1 iulie a sectoarelor rămase "în discuție".

Dar, înainte de toate, chiar BNR însăși va fi cea care ar trebui să dea tonul schimbării și să se transforme din debitor net față de băncile comerciale în creditor. BNR ar trebui să-și schimbe politicile prudențiale exagerate și conservatoare prin care imobilizează resurse importante ale băncilor comerciale. Pentru că totuși sistemul bancar românesc s-a asanat, concurența începe să-și facă simțită prezența. Primele zece bănci din România, care dețin peste 80% din clienți, sunt deja instituții solide, private sau în curs de privatizare. Iar puținele bănci care ar necesita supravegheri suplimentare dețin o cotă de piață neglijabilă.

În aceste condiții, introducerea unei monede noi nu este decât o schimbare superficială, în realitate rămânând aceeași Marie, dar cu altă pălărie.

 

O problemă de sincronizare

 

Introducerea leului greu are o problemă de sincronizare. O bună parte a analiștilor au criticat această decizie, spunând că ea vine prea târziu și că noua monedă va avea o durată de viață prea mică pentru a justifica efortul, mai ales că vom trece la euro. Răspunsul BNR a fost mai degrabă comic. Trecerea la leul greu, ni se spune, va face mai ușoară trecerea ulterioară la euro, fiindcă se trece mai ușor de la patru lei la un euro, decât de la 4000 la un euro și că populația va avea timp să se obișnuiască să utilizeze cifre mai mici...

Dar populația este deja obișnuită. Multă lume are salariile raportate la o valută, prețurile bunurilor importante (case, mașini, utilaje etc.) sunt exprimate în valută și toate ofertele comerciale între firme sunt exprimate în valută și convertite în lei la "cursul BNR". Operatorii de telefonie mobilă, cu peste opt milioane de utilizatori, au tarifele exprimate în valută. Iar, de când românii plecați în străinătate pompează în economia românească valută, euro a ajuns cunoscut și la Cucuieții din deal. Practic, în România euro este a doua monedă de facto, ca atare o perioadă de "ajustare" chiar nu se justifică... Mai mult, peste trei ani, Polonia, Cehia și Ungaria și-au propus să adopte euro, ceea ce înseamnă că la granița vestică vom fi vecini cu zona euro.

Argumentul patriotic este că, după ce și Turcia va face denominarea, vom rămâne singura țară candidată cu o monedă atât de slabă... Nu vedem care este problema. Italia a intrat în zona euro cu o monedă națională chiar mai slabă decât este leul actual.

Calendarul trecerii la leul greu mai pune alte două probleme. Denominarea se va face la mijlocul anului, ceea ce va crea greutăți suplimentare firmelor care vor fi nevoite să facă două bilanțuri... Evident, câteva hârtii în plus erau exact ce le mai lipsea firmelor românești. De asemenea, conservatorismul BNR și-a spus cuvântul și asupra perioadei de desfășurare a denominării, un an și jumătate, o perioadă exagerat de mare după orice standarde... La finalul ei, deja leul nou va fi vecin la vest cu euro. Și n-ar fi exclus ca până atunci, presiunea asupra transpunerii în lege a ceea ce se întâmplă de fapt să fie suficient de mare pentru ca România să solicite adoptarea monedei unice europene.

 

Pălăria Mariei

 

BNR va pune deci Mariei o pălărie nouă, fără să se gândească dacă îi vine bine, dacă e la modă... Ne temem însă că nu de pălărie avea nevoie Maria. Dar zarurile au fost aruncate. Nu este nici prima, și în mod sigur nu va fi nici utima oară când în România se iau decizii de azi pe mâine fără a se privi imaginea de ansamblu și a se gândi în perspectivă.

La modul teoretic, BNR și-a ales acum să se ocupe de inflație și să-și restrângă intervențiile în economie. Ceea ce, desigur, este de salutat, fiindcă și guvernul mai trebuie să facă ceva pentru a urni economia românească. Însă a transforma acest lucru într-o "revoluție", o nouă eră, este cel puțin exagerat, în condițiile date. BNR a intrat în luptă fără a face dovada convingătoare că posedă armele necesare pentru a utiliza eficient această politică. În plus, a început noua eră cu stângul. Pe de-o parte, deja a ratat prima țintă de inflație, pe de altă parte, această decizie controversată, insuficient dezbătută, ce a fost impusă unei societăți pentru care nu reprezenta o prioritate. Nu de o astfel de schimbare cosmetică avea nevoie economia românească. Ci de o intervenție serioasă asupra problemelor sale reale. Dar, desigur, asta nu este treaba BNR. Sau numai a BNR. România mai trebuie și guvernată.

Publicat în : Economie  de la numărul 21

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: