Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Lumea lui Moore

Cornel CODIȚĂ

Primele alegeri americane ale Noului Mileniu vorbesc mai grăitor decât orice despre prăpastia săpată între realitățile politicii și real-ficțiunea discursului despre politică. Nimeni nu a ilustrat mai bine acest lucru decât autorul american al unui film care ar fi făcut deliciile secției speciale de propagandă a CC al PCUS, în zilele de glorie ale stalinismului. Distincția supremă acordată la festivalul filmului de la Caennes, în punctul culminant al campaniei electorale americane a anului 2004, de către un artist al hiper-ficțiunii, american și el, ca și când ar fi fost o capodoperă cinematografică, nu face decât să arate nivelul la care a ajuns și este cultivată confuzia. Confruntarea dintre realitate și ficțiune deschide poarta cea mare a uneia dintre cele mai vechi și pasionante dezbateri politice: Ce este și cum funcționează democrația?



Esența, superbia și fragilitatea sistemului de guvernare brevetat de grecii cetăților antice ale Mediteranei sunt definite de faptul că: autoritatea exercitată de conducătorii cetății este limitată în timp și conținut; legitimitatea ei este generată și poate fi revocată de voința majorității, exprimată liber și direct prin vot; votul fiecărui și al oricărui cetățean este egal cu al celorlalți; cei ce exercită mandatul funcției publice sunt răspunzători de rezultatele guvernării, cu avutul și cu viața lor, față de cei care i-au ales.

Variabila imponderabilă este capitalul de încredere cu care omul politic acreditat să guverneze este investit. Pentru a nu-l risipi după bunul plac, democrația se bazează doar pe constrângerea legii, de care nimeni nu poate scăpa, cu atât mai puțin conducătorii, și pe ideea că orice om își poate pierde credibilitatea doar o singură dată!

Prin însuși faptul că esența execițiului alegerii se bazează pe încredere, democrația conține în germene jocul fascinant al seducției.

Societatea globală a oferit politicii posibilități aproape nelimitate de manipulare. De la capacitatea de livrare a mesajului, la tehnologia realizării sale, astfel încât impactul asupra proceselor cognitive și afective, la "consumator", să fie sigur, oportun, maximal. Balanța dintre adresare directă și indirectă a fost dramatic alterată. Întâlnirea candidatului cu alegătorii este mai degrabă un pretext, un cadru al discursului mediatizat. Încrederea nu se mai construiește pe strângerea de mână și privirea directă în ochi, ci pe capacitatea "bateriei de clipuri" de a demola adversarul și de a constui ficțiunea candidatului ideal. Pe subtilitatea și fulgurația unui cadru de 2-5 secunde, în care s-a strecurat o undă de umanitate fragilă, o vibrație sonoră și/sau coloristică menită să fixeze răspunsul emoțional al receptorului.

Intruziunea lumii mediatice și a discursului derivat al politicii coboară până în "ADN-ul" democrației. Din aparență și statut derivat, jocul seducției s-a transformat în element dominant, dacă nu chiar unic, al alegerii. Încrederea și răspunderea politicianului față de ales, dar și a celui care face alegerea față de sine însuși și de cetate este estompată până la dispariție. Din mecanism funcțional de instituire, legitimare și control asupra guvernării, democrația se transformă în spectacol. Prima și cea mai dramatică consecință fiind aceea că alegătorii, din cetățeni responsabili, devin un public amorf, iar politicienii, actori. Criteriile de performanță ale celor ce vor fi aleși să gestioneze treburile publice se schimbă radical. De la competență profesională, structură morală și leadership, accentul s-a mutat pe "look" și forță de comunicare/seducție. Alegătorul, la rândul său, în loc să fie inspirat de valoarea personală a candidaților, se lasă tot mai mult pradă așteptărilor și opiniilor.

În lumea lui Moore, G. W. Bush este un accident politic. Unul, nefast, nedorit de americani. În ziua inaugală a primului său mandat a plouat, iar oamenii adunați în Pennsylvania Avenue în loc să-l aclame pe noul președinte au aruncat cu ouă și legume stricate în limuzina sa. Un președinte care trebuie protejat de alegătorii săi, din chiar primele ore ale mandatului, nu poate sta în galeria "părinților națiunii". El este o greșeală a sistemului democratic, una nefericită și pe deasupra ridicolă!

Am spus ridicol, chiar așa! Ce știe președintele nostru, se întreabă Moore, despre cutare lider al unui onorabil stat din Asia, ori Africa? Pur și simplu se bîlbâie sau dă răspunsuri anapoda, atunci când este întrebat de presă, iar consilierii n-au apucat să-i dea hârtiuța cu răspunsul potrivit!

În lumea lui Moore, președintele G.W. Bush este o persoană iresponsabilă! Joacă toată ziua golf, ori se plimbă cu jeep-ul prin ranch-ul său texan, în timp ce teroriștii își pregătesc, la lumina zilei, lovitura de la 11 septembrie!

În lumea lui Moore, președintele este incompetent și inutil, ca o păpușă de paie! Când este anunțat despre impactul avionului de pasageri cu primul din cele două Turnuri Gemene, el rămâne impasibil, inert. Timp de 11 minute!, ne spune același Moore. Urmează al doilea impact. Reacționează cei din jur, care-l împachetează pur și simplu!

Marea dramă trebuie anunțată Americii! Cu un minut înainte, așezat din nou ca un manechin la biroul oval, Președintele se ferchezuiește și face grimase în fața camerei de luat vederi, ca un actor-clown gata să intre în scenă pentru a-și distra publicul!

În lumea lui Moore, politica și instituțiile ei nu sunt mai bune decât cel care ocupă Biroul Oval. Iar G.W. Bush nu este bun de nimic!

În lumea lui Moore, Președintele este un personaj mai degrabă interesat de afacerile lui, decât de serviciul în folosul națiunii. Iar afacerile lui se intersectează periculos cu lumea celor care au finanțat atentatele împotriva Americii de la 11 septembrie!

În lumea lui Moore oamenii din jurul Președintelui, cei pe care se sprijină Administrația, sunt la fel de incapabili, corupți și tarați de prejudecăți belicoase, ca și cel pe care-l servesc cu un zel demn de o cauză mai bună!

Lumea lui Moore, nu este doar o creație a autorului. La construirea ei au contribuit nume celebre, "statui" și "moguli" ai imperiilor mediatice. De la Bob Woodward, cel care a crezut că, după dărâmarea lui Nixon, este de ajuns o carte pentru a scoate un președinte funcție și al trece direct în raftul cu rebuturi ale istoriei, la pleiada formatorilor de opinie de pe cele două maluri ale Atlanticului, pentru care realitatea politică nu este decât o simplă consecință a real-ficțiunii mediatice.

Lumea reală a politicii americane s-a dovedit, însă, radical diferită. Milioane de americani l-au văzut pe G.W. Bush ca pe un președinte cu identitate și țel. Un președinte care, cu siguranță, nu se pricepe la toate și la orice, dar un om ale cărui valori sunt clare, stabile și ne-negociabile.

Lumea reală a politicii americane l-a văzut pe candidatul G.W.Bush capabil să-și depășească inexactitățile sau chiar inabilitățile primului mandat. L-a văzut ca pe un depozitar demn al încrederii pe care fiecare dintre cei care votează o investește într-un om politic. Diferența de 4 milioane de voturi în favoarea candidatului G.W. Bush nu este doar cea mai mare din istoria alegerilor prezidențiale, ci și cea mai semnificativă dovadă a faptului că realitatea politicii continuă să fie mai puternică decât real-ficțiunea discursului despre politică. Cel puțin în democrația americană.

Pentru noi toți, experiența alegerilor americane ale anului 2004 a reactualizat povestea Cocoșului cel trufaș. Cocoțat pe gardul grădinii sale, stăpân necontestat al ogrăzii de găini, văzând în fiecare dimineață soarele ridicându-se de după dealuri, de îndată ce-și încheia triumfalul cucurigu, îi intrase bietului în cap că soarele răsare la chemarea lui. Că, fără el, nimeni n-ar mai vedea lumina zilei. Ajunsese să o creadă sincer și o spunea oricui stătea să-l asculte. Până într-o zi când gospodarul l-a făcut ciorbă și ciulama, iar lumea a mai scăpat de un închiupuit.

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 21

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: