Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Balanța puterii în strâmtoarea Taiwan

Andrei MIROIU

lang=RO style="FONT-SIZE: 14pt; mso-ansi-language: RO">

În urmă cu mai bine de patru ani, în plină campanie electorală pentru alegerile prezidențiale din Statele Unite ale Americii, doi importanți sfătuitori ai ultimelor administrații republicane, Condoleeza Rice și Robert Zoellick, publicau în prestigioasa "Foreign Affairs" două articole ce trasau principalele linii ale unei viitoare politici externe republicane. Între numeroasele subiecte tratate, se distingea un punct care făcea o diferențiere netă între perspectiva guvernării Clinton și cea a consilierilor de dreapta. China era identificată de cea care avea să devină în iarna lui 2001 consilier pentru Securitatea Națională ca un competitor strategic, o superputere in nuce, cu suficiente capacități, interese și cu destulă voință pentru a balansa pe termen scurt/mediu puterea americană în Pacificul de Vest și, pe termen lung, la scară mondială.



lang=RO style="FONT-SIZE: 14pt; mso-ansi-language: RO">Contrar celor afirmate adesea de adversarii politici, administrația Bush avea și are suficiente motive să privească cu îngrijorare spre capătul de est al Eurasiei. În ultimele două decenii economia chineză a crescut constant cu rate cuprinse între 7 și 9% din PIB. Criza asiatică din 1998 nu a afectat-o câtuși de puțin. Economia mondială avea să devină din ce în ce mai dependentă de creșterea economică chineză, care a dus, spun unii economiști, la actualul preț al petrolului printr-o creștere din ce în ce mai accentuată a cererii din partea industriei Regatului de Mijloc. Pe întregul parcurs al anilor 1990, bugetul militar chinez a crescut cu un procent exprimat în două cifre. China s-a angrenat în acești ani într-o cursă a înarmărilor îndreptată atât contra Taiwanului, cât și a unor mari puteri cum ae fi Japonia sau India, achiziționând zeci de aparate de tipul SU-27 Flanker (cel mai performant interceptor rusesc) și licența de producție a acestora, sistemele de apărare antiaeriană rusești S-300, capabile să atace aeronave la înălțimi de peste 5 kilometri (deci eficiente împotriva actualei platforme de avioane tactice rusești sau americane), dezvoltând capacitatea sistemelor de rachete intercontinentale (ICBM) și lansând un program spațial care a făcut Pekinul a treia putere capabilă de expediții umane în Cosmos. Criza din 1995-1996, provocată de acordarea de Statele Unite a unei vize pentru o vizită privată a președintelui independentist de la Taipei în ciuda protestelor chineze, a dovedit hotărârea conducerii chineze de a răspunde cu război unei declarații formale de independență a Taiwanului. Gravul incident provocat de coliziunea unui avion de vânătoare chinez cu o aeronavă-spion americană în primăvara lui 2001 a subliniat degradarea relațiilor sino-americane la începutul mandatului actualului președinte de la Washington. Ameliorarea provocată de compasiunea arătată de Pekin în urma actelor teroriste de la 11 septembrie 2001 sau politica comună față de o Peninsulă Coreeană nenuclearizată nu maschează o realitate perfect posibilă: probabilitatea unui conflict major între cele două mari puteri în ipoteza unei declarații de independență a Taiwanului.

lang=RO style="FONT-SIZE: 14pt; mso-ansi-language: RO">Insula Formosa se poate dovedi amnarul care să aprindă prima confruntare între două mari puteri după scurtul război sovieto-chinez din 1969. Pentru a înțelege actuala stare de lucruri, pentru a estima posibilitatea izbucnirii acestui conflict și șansele eventualilor participanți, este necesară o privire asupra balanței puterii între cei trei actori relevanți din zonă.

lang=RO style="FONT-SIZE: 14pt; mso-ansi-language: RO">Taiwanul s-a separat de China continentală în toamna anului 1949, când comuniștii lui Mao Tse-Dun l-au înfrânt la capătul unui război de trei ani pe generalul gomindanist Ciang Kai-Shek, care s-a refugiat în insulă împreună cu rămășițele armatei sale, formând un regim naționalist repede botezat Republica China. Adeptă a unei organizări liberale a economiei și (cel puțin în ultimele două decenii) a vieții politice, Republica China s-a dezvoltat economic într-un ritm alert, devenind una din cele mai prospere societăți din Pacificul de Vest. Menține de aproape cinci decenii legături speciale politice și militare cu Statele Unite ale Americii, fără să existe între cele două țări o alianță militară formală. Republica Populară Chineză trece de doi ani printr-un complex procedeu de transfer al puterii politice între două generații diferite atât ca formare, cât și ca agendă strategică. Grupul lui Jiang Zemin (78 de ani), fidel reformelor începute de Deng Xiaoping, lasă treptat puterea celor din jurul lui Hu Jintao (62 de ani), oameni crescuți în China populară și obișnuiți cu creșterea economică a ultimilor 25 de ani. Îndată ce și Comisia Militară Centrală (organul suprem al politicii de securitate chineze) va ajunge să fie prezidată de Hu Jintao (eveniment petrecut în luna octombrie), controlul RPC va fi deținut de o grupare ce ar putea fi tentată să împingă expansiunea chineză și pe planul politico-militar, nu doar pe cel economic. Iar într-o asemenea împrejurare, reunificarea cu Taiwanul, fie și prin metoda "o țară, două sisteme", este un pas obligatoriu. Statele Unite ale Americii, deși nu au acordat explicit garanții de securitate Taiwanului, s-ar putea implica într-un eventual conflict, după cum a părut să dovedească trimiterea unei armade cuprinzând și două portavioane cu grupurile lor de luptă în Strâmtoarea Formosa în aprilie 1996. Aceasta s-ar datora pe de o parte lobby-ului chinezesc anti-RPC din SUA sau al partenerilor săi din Pacific, iar pe de altă parte necesității de a fi credibilă ca unică superputere și de a stăvili în fașă un apetit ce ar viza poate și Insulele Spratley, Singapore sau zone întregi din Indochina.

lang=RO style="FONT-SIZE: 14pt; mso-ansi-language: RO">Interesele politice trebuie combinate cu studiul capacităților militare pentru a estima probabilitatea unui conflict. Iar, cum Taiwanul este totuși o insulă, analiza strategică se concentrează asupra capacităților navale și aeriene ale celor trei actori esențiali.

lang=RO style="FONT-SIZE: 14pt; mso-ansi-language: RO">Flota chineză este poate cel mai puțin impresionant element al brațului militar al Partidului Comunist Chinez. 67 de submarine Diesel tactice, de design sovietic modificat, din care cele mai multe nu funcționează, pot constitui o protecție limitată a unei flote de debarcare. Acestea ar urma să fie sprijinite de o parte din cele 21 de distrugătoare și 42 de fregate, construite în general pentru lupta antisubmarin și pentru apărarea antiaeriană a flotei. Ele ar urma să constituie escorta de suprafață a corpului de debarcare, moment în care survine marea dezamăgire. Acesta dispune doar de 56 de ambarcațiuni, din care cele mai multe (22 de nave de tipul Yuliang) pot transporta fiecare doar 100 de soldați și 3 tancuri), iar cea mai mare (o navă de tipul Yudeng) doar 500 de soldați și 9 tancuri. Lipsa navelor de debarcare și lipsa unui portavion scad mult din probabilitățile de succes ale unui asalt amfibiu. Sigur, acesta ar putea fi sprijinit aerian de forțele aviatice ale marinei, numărând aproximativ 700 de avioane, însă acestea fac toate parte din tipuri chineze compatibile cu aparatele rusești MiG-19, MiG-21 sau MiG-23, deci sunt depășite. Mai degrabă, într-un conflict serios ar fi implicate forțele aviației tactice, a căror forță de lovire o vor constitui-o cele 4 regimente de SU-27 (aproximativ 100 de aparate) și cele 3 regimente de SU-30 MKK (58 de aparate). China construiește într-un ritm accelerat avioane de tipul SU-27, iar cel mai recent document al Departamentului Apărării al SUA privind creșterea puterii militare chineze (mai 2004) estima că până la sfârșitul acestui deceniu echilibrul puterii aeriene în strâmtoare se va modifica în favoarea RPC. Capacitatea acestei flote aeriene de a susține un asalt aeropurtat ar trebui să fie însemnată, problema constând în faptul că RPC nu posedă capacitatea de a transporta aerian mai mult de echivalentul unei divizii de parașutiști, o forță absolut insuficientă în fața celor 200.000 de infanteriști taiwanezi. Un atac împotriva Taiwanului va fi susținut de rachetele sol-sol ale armatei terestre a Chinei (aproximativ 9 regimente de rachete). Regimul naționalist de la Taiwan nu și-a concentrat resursele în vreo tentativă de debarcare pe continent, ci mai degrabă în vederea întăririi capacității de a rezista la o invazie a forțelor comuniste. Astfel, cele patru submarine de atac sunt suplinite de 11 distrugătoare cumpărate din SUA (posedând sisteme Aegis de luptă antiaeriană). Acestea sunt ajutate de 21 de fregate (clasele americane Perry și franceză La Fayette), achiziționate în deceniul 10 al secolului trecut, 59 de torpiloare și 12 puitoare de mine. Forțele aviatice ale Taipeiului dispun de 57 de Mirage 2000-5, 90 F-5E, 128 de aparate de model local Ching-Kuo și 146 de F-16 A lang=ES style="FONT-SIZE: 14pt; mso-ansi-language: ES">/ lang=RO style="FONT-SIZE: 14pt; mso-ansi-language: RO">B, cu siguranță cel mai performant aparat de vânătoare-bombardament existent la ora actuală (războaiele din Golf și cele din Iugoslavia o dovedesc cu prisosință). Deși acestea nu par impresionante la o primă vedere, trebuie să amintim faptul că sunt disponibile integral împotriva celor chineze, care vor trebui să lase o secțiune semnificativă a forțelor în regiunile militare de sud și de nord, pentru a descuraja India, Japonia și Rusia. În cazul în care considerațiile politico-strategice vor împinge și Statele Unite în conflict, situația ar putea deveni nesustenabilă pentru RPC. Acestea ar putea trimite în zonă relativ repede două grupări de luptă ale portavioanelor - una de la Yokosuka, constituită în jurul USS Kitty Hawk, și una fie din aria de operațiuni a Flotei a 5-a (Golful Persic, Oceanul Indian), fie de pe coasta de Vest a Statelor Unite (San Diego). Aceasta ar însemna mai bine de 20 de nave de luptă și 160 de avioane tactice, făcând abstracție de avioanele cu alimentare în zbor sau bombardierele cu rază lungă de acțiune ce ar putea opera din Japonia, Coreea de Sud sau Diego Garcia. Desigur, marea problemă în cazul intervenției SUA e legată de caracterul unui conflict între două puteri nucleare, neexistând nici o garanție a limitării războiului la latura sa convențională maritimo-aeriană.

lang=RO style="FONT-SIZE: 14pt; mso-ansi-language: RO">Altfel spus, strategia chineză ar trebui, cel puțin în viitoarea decadă, să fie precaută. Dacă Taiwanul va constitui pentru Hu Jintao o prioritate, acesta va trebui să acționeze foarte serios pe plan militar și diplomatic. Militar, aceasta înseamnă continuarea procurării de sisteme aviatice avansate, întărirea considerabilă a marinei și dezvoltarea unei capacități de proiectare a forței la distanță (maritimă și aeropurtată) care în momentul de față îi lipsește cu desăvârșire Chinei. Diplomatic, eforturile ar trebui să se concentreze pe împiedicarea unei alianțe formale americano-taiwaneze, eventuala scoatere a Japoniei și a Coreii de Sud din sfera colaborării de securitate cu Statele Unite și din folosirea Coreii de Nord ca un pion otrăvit, amenințând cu deschiderea simultană a două conflicte regionale majore, unul pe paralela 38 și unul în Strâmtoarea Taiwan. În lipsa unor asemenea măsuri, China se va afla în incapacitatea de a demonstra că poate purta un război de reunificare cu Taiwanul, element obligatoriu al oricărei viitoare tendințe de hegemonie regională.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 21

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: