Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Cine ne va conduce în 2050?

Raul MARIAN

style="FONT-SIZE: 12pt; FONT-FAMILY: ''; mso-fareast-font-family: ''; mso-ansi-language: EN-US; mso-fareast-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA">La ceea ce a afirmat cercetătorul din domeniul relațiilor internaționale Joseph Nye în 1990, noi am putea adăuga și faptul că, la fel ca vremea, puterea este schimbătoare. Puterea unui stat evoluează în timp nu doar ca rezultat al luptei pentru acumularea de putere între actorii internaționali (perspectiva realistă), dar și ca efect al schimbării naturii puterii. Ceea ce în trecut reprezenta putere pentru un stat (de exemplu mărimea flotei sau a armatei, rezervele de aur) nu mai este echivalent cu modul în care definim astăzi puterea (avans tehnologic, prestigiu, multiple relații comerciale). Iar cea mai bună dovadă în acest sens rămâne creșterea și descreșterea, de-a lungul timpului, a marilor puteri

"Puterea în politica internațională este ca vremea. Toată lumea vorbește despre ea, dar puțini o înțeleg."

 

Joseph S. Nye Jr., 1990

 

Datorită acestei relativități parțiale și evoluții constante, problematica puterii a stârnit de-a lungul timpului nu numai numeroase încercări științifice de a cuantifica puterea reală a unui stat sau de a prezice viitorul statelor puternice, dar și numeroase critici. Cel mai recent demers în acest sens îl constituie studiul realizat de doi cercetători (Dominic Wilson și Roopa Purushothaman) de la compania Goldman Sachs, studiu care a fost remarcat mai ales datorită unor concluzii inedite.

 

Noii împărați

 

Dacă la începutul secolului al XX-lea puterea unui stat rezulta mai ales din capacitățile sale militare (care îi confereau puterea de a influența ordinea internațională după propria voință, fapt ce a condus la dezastruoasele războaie mondiale), iar în perioada Războiului Rece puterea era corelată cu stadiul de dezvoltare tehnologico-militar (deținerea armelor nucleare, sateliți etc.), în următoarele secole este posibil ca aceste elemente să treacă în plan secund, puterea unui stat devenind din ce în ce mai mult echivalentă cu puterea sa economică (care îi va permite să-și proiecteze interesele la nivel internațional într-un mod mult mai pașnic).

Încercând să prezică pe termen lung evoluția economică a mai multor economii care astăzi sunt abia în curs de dezvoltare, studiul amintit mai sus ajunge la o concluzie neașteptată: în 2050, Brazilia, Rusia, India și China (sau grupul BRIC) vor acumula împreună o putere economică care o va depăși pe cea a statelor care astăzi fac parte din G6 (grupul celor mai dezvoltate șase economii: Statele Unite, Japonia, Marea Britanie, Germania, Franța, Italia).

Conform analizei, în următorii 50 de ani, economia braziliană va înregistra o rată de creștere medie de 3,6% pe an, ceea ce îi va permite ca în 2025 să depășească puterea economică a Italiei, în 2031 pe cea a Franței, iar cinci ani mai târziu chiar pe cea a Germaniei și Marii Britanii. Rata de creștere economică a Chinei, care în ultimii ani a înregistrat valori-record, în jur de 8% pe an, se va diminua treptat, în 2020 ajungând la 5%, iar în 2035 la 3,5%. Cu toate acestea, creșterea constantă îi va permite Chinei să devină, în 2041, cea mai mare economie de pe glob. Creșterea economică a Rusiei va fi încetinită în următoarea jumătate de secol de diminuarea populației active (fenomen care astăzi, în economiile dezvoltate, pune deja numeroase probleme). Cu toate acestea, economia rusească o va depăși pe cea italiană în 2018, pe cea franceză în 2024, pe cea britanică în 2027, iar pe cea germană în 2028. În acest context, în care creșterea economică este însoțită de descreșterea demografică, Rusia va deveni, la jumătatea secolului al XXI-lea, țara- cu cel mai ridicat nivel al veniturilor pe cap de locuitor comparativ cu celelalte trei state din grupul BRIC. Din păcate, în India nu se va întâmpla același fenomen deoarece în această țară- creșterea economică (care se va menține la un nivel destul de bun, peste 5%, pe toată durata următoarelor cinci decenii) va fi însoțită de o creștere demografică accentuată, ceea ce va face ca veniturile pe cap de locuitor să rămână la un nivel inferior. Cu toate acestea, conform analizei amintite, economia Indiei o va depăși în 2032 pe cea a Japoniei.

De pe urma creșterilor economice înregistrate în grupul BRIC nu vor beneficia doar statele respective, ci și vecinii lor și partenerii comerciali. Aceste transformări vor avea cu siguranță și un impact asupra situației geopolitice, preconizându-se un transfer al centrului de interes dinspre zona euro-atlantică spre cea asiatică (China, India și parțial Rusia sunt state asiatice).

 

Cât de reale sunt aceste previziuni?

 

Dacă ar fi să ne luăm după exemplele istoriei, rezultatele studiului Goldman Sachs nu sunt atât de surprinzătoare. De exemplu, în anii '60, Germania și Japonia erau state în curs de dezvoltare care abia își refăceau economiile după efectele dezastruoase ale celui de-al doilea război mondial, Japonia fiind chiar mai săracă decât Argentina. Cu toate acestea, între 1955-1985, deci doar în treizeci de ani, Produsul Intern Brut (PIB) japonez a crescut de 8 ori, în timp ce producția industrială s-a mărit de zece ori. Între 1970 și 1995 yenul japonez s-a apreciat cu peste 300%. Tot în decurs de treizeci de ani, între 1970 și 2000, economia Coreii de Sud a crescut de nouă ori, Coreea de Sud transformându-se dintr-un stat cu un venit pe cap de locuitor foarte mic într-un "tigru asiatic" economic.

Desigur că astfel de studii, pe termen lung, pot fi și eronate, ele depinzând de stabilitatea pe perioada de timp analizată a unor asumpții inițiale. Pentru ca scenariul prognozat să poată deveni real, cele patru state, astăzi economii în curs de dezvoltare, trebuie să implementeze politici macroeconomice eficiente (reducerea inflației, creșterea gradului de colectare a veniturilor, administrarea cu succes a ratei de schimb valutar și a masei monetare etc.), să dezvolte instituții politice stabile și puternice (care să încurajeze investitorii), să se deschidă comerțului internațional și investițiilor străine directe și chiar să investească sume importante în sistemul educațional. În prezent, există numeroase necunoscute despre cum va evolua democrația în Rusia sau China, despre cum Brazilia va reuși să se stabilizeze macroeconomic sau despre capacitatea Indiei de a permite investiții străine importante și de a sprijini financiar educația.

La aceste necunoscute, ce țin mai mult de capacitatea respectivelor state în curs de dezvoltare de a crea condițiile necesare pentru asigurarea succesului economic, se adaugă o serie de necunoscute ce țin de evoluția istorică, de acele "accidente" sau evenimente majore care au schimbat cursul istoriei. De exemplu, în perioada de industrializare masivă sovietică, nu puține au fost analizele care prognozau că economia URSS o va depăși pe cea a Statelor Unite. Sfârșitul secolului al XX-lea ne-a demonstrat nu doar că economia sovietică nu a putut să o depășească pe cea americană, dar și că înscrierea ei în această competiție pentru supremație i-a grăbit sfârșitul.

Vor deveni Brazilia, Rusia, India și China noii împărați la jumătatea secolului al XXI-lea? Vor fi aceste state viitoarele mari puteri? Din punct de vedere strict economic, acest scenariu este plauzibil, cu condiția ca asumpțiile inițiale să rămână stabile în timp. Din alte puncte de vedere scenariul devine relativ. Chiar dacă economicul a devenit predominant, celelalte componente ale puterii unui stat (puterea militară, avansul tehnologic, resursele naturale, evoluția demografică) rămân importante. Și aici ar fi de adăugat elementele "soft" ale puterii ca tradiția, statutul, cultura, influența, relațiile privilegiate cu unii actori. Nu în ultimul rând, ascensiunea statelor din grupul BRIC va depinde de descreșterea puterii celorlalți actori dominanți cum ar fi Statele Unite. Dacă ar fi să ne luăm după Robert Gilpin, ciclul creșterii, maturizării și descreșterii marilor puteri este unul continuu, în această optică emergența unei alte puteri în locul Statelor Unite (fie că e vorba de China, India, Rusia, Brazilia sau oricare alt stat) fiind inevitabilă.

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 20

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: