Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

BNR încotro?

Cristian BANU

BNR are acum un nou Consiliu de Administrație, ales mai mult sau mai puțin legal. Ca prea multe lucruri din această țară, și acesta, de maximă importanță, a fost tratat în disprețul legii. Reprezentanții opoziției au adoptat o poziție pragmatică: văzând că PSD este dispus să facă orice pentru a-și impune oamenii în Consiliul de Administrație al BNR, au preferat să nu mai atace legalitatea acestui demers și să-și impună propriii oameni.



Noul Consiliu

 

Ținând cont că la alegerile din toamnă există riscul ca PSD să piardă puterea, reprezentanții acestui partid au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a-și impune oamenii. Este pentru prima dată când PSD reușește să-și impună oamenii în conducerea BNR, singura instituție care rămăsese în afara jocurilor de partid.

Deși membrii Consiliului sunt propuși de partide și numiți de Parlament, BNR a reușit să-și păstreze de-a lungul timpului independența, nu de puține ori intrând în conflict cu guvernele din acea perioadă.

Interesant este că doi dintre noii membri propuși de PSD sunt fervenți critici ai politicii băncii centrale. Florin- Georgescu este eternul nominalizat al PSD pentru o funcție de conducere la BNR. El s-a exprimat în public de nenumărate ori, și atunci când era ministru de Finanțe, și atunci când era în opoziție, împotriva politicii băncii naționale, acuzând-o de "slabă supraveghere a sistemului bancar" sau de "decapitalizare a economiei naționale și reducere a nivelului de trai al majorității populației" în perioada 1997-2000, când rezerva valutară se epuizase, în încercarea de a salva cursul. În compensație pentru pierderea postului de guvernator, Florin Georgescu a fost numit de partid în conducerea BCR, cea mai mare bancă de stat. Viziunea lui asupra economiei este una de tip intervenționist și nu a fost un adept al privatizării și restructurării economiei. Este un apropiat al președintelui Iliescu, a cărui politică economică o împărtășește. Alături de colegul său Nicolae Văcăroiu a avut nenumărate "meciuri" cu Mugur Isărescu pe tema politicii economice și monetare. Gândirea lor etatistă venea în contradicție flagrantă cu economia de piață liberă. Politica dezastruoasă a celor doi (printre care menținerea artificială a unui curs valutar stabilit de patru bănci - BCR, BRD, Bancorex, de stat toate la vremea respectivă, și Banca Țiriac) a dus la criza valutară din 1997 când aproape toată rezerva valutară a BNR a fost folosită pentru echilibrarea cursului. Deși era unul dintre autorii dezastrului, tocmai Florin Georgescu critica BNR pentru refacerea rezervei valutare... Tot Florin Georgescu este unul dintre criticii FMI, sursă a numeroase tensiuni în negocierile cu această instituție. Prin câștigarea puterii în partid de către aripa Năstase, Florin Georgescu a fost tras pe linie moartă. S-a încercat de mai multe ori impunerea lui ca guvernator, însă poziția lui Mugur Isărescu a fost prea puternică.

De partea cealaltă, Eugen Dijmărescu, și el fost ministru de Finanțe, în guvernul Roman, face parte din același grup Trocadero cu Mugur Isărescu. În trecut, cei doi au colaborat foarte bine - de exemplu la emisiunea de obligațiuni Samurai lansate în Japonia, unde Dijmărescu era ambasador. Ei au fost colegi și la Institutul de Economie Mondială înainte de 1989.

Dijmărescu face parte din echipa lui Petre Roman, fiind ministru de Finanțe în 1991. Când FSN s-a rupt, el a rămas alături de Roman, fiind unul din greii Partidului Democrat. În 1998, Traian Băsescu l-a nominalizat pentru funcția de prim-viceguvernator al BNR, însă nu a fost ales. Mugur Isărescu l-a adus în 2000 ca secretar de stat la Ministerul de Externe, iar Adrian Năstase l-a preluat pe post de consilier pe probleme economice. Din 2003, este responsabil cu comerțul exterior. În această calitate l-a criticat pe Mugur Isărescu, spunând că "politica valutară nu încurajează exporturile".

Cel de-al treilea viceguvernator, Cristian Preda, a fost păstrat. Interesant este faptul că nu s-a pus niciodată problema înlocuirii lui, deși nu era sprijinit de nici un partid. Alt membru al Consiliului care și-a păstrat poziția este profesorul Cernea, aflat la al treilea mandat.

Opoziția i-a propus pe (acum fostul) viceguvernator Mihai Bogza și pe Napoleon Pop. Bogza nu a mai intrat nici măcar în Consiliu, gurile rele spunând că acest lucru se datorează faptului că artizanul politicii de supraveghere a băncii centrale a fost primul care a denunțat relația între BID și Sorin Ovidiu Vântu. Cert este că politica de supraveghere prea strictă nu l-a făcut popular, deși rezultatele sale au fost lăudate de instituțiile financiare internaționale, fiind una dintre puținele bile albe obținute fără emoții de economia românească.

Surpriza Consiliului o reprezintă Virgiliu Jorj Stoenescu, profesor la ASE, care nu a fost susținut de nici un partid, impresionând în schimb printr-o erudiție remarcabilă.

Fostul prim-viceguvernator, Emil Iota Ghizari, n-a avut nici o șansă, postul său fiind râvnit de Florin Georgescu. În eventualitatea în care Mugur Isărescu va ajunge din nou premier, Georgescu va ajunge ceea ce își dorea de mult...

Din păcate, toată tevatura din ultimele zile s-a bazat mai mult pe persoane, cine pe cine înlocuiește, cine vine, cine pleacă, cine de cine este susținut. Nu s-a pus deloc în dezbaterea publică ce a făcut (acum) fosta echipă și dacă, inclusiv Mugur Isărescu, ea merita menținută sau schimbată.

 

Politica BNR

 

Dacă își va duce la capăt și acest mandat, Mugur Isărescu va împlini 17 ani în fruntea Băncii Naționale, o longevitate neatinsă de nici un om politic de la noi. În țările dezvoltate, mandatele consecutive ale guvernatorilor băncilor centrale nu sunt un lucru ieșit din comun, politicile monetare bucurându-se astfel de continuitate.

De ce nu a fost schimbat Mugur Isărescu?

Este foarte adevărat că mașina de vot pesedistă ar fi putut intra în acțiune. Nu a făcut-o. Dincolo de prestigiul și respectul de care se bucură la noi în țară, Mugur Isărescu este apreciat foarte mult peste hotare, iar PSD nu putea risca să-și pună în cap instituțiile europene chiar acum înainte de alegeri. În piață, majoritatea părerilor bancherilor sunt pozitive atunci când este vorba de BNR. În Parlament, Mugur Isărescu a fost validat fără nici o problemă.

Indubitabil, activitatea lui Mugur Isărescu în fruntea băncii naționale are un bilanț per ansamblu pozitiv, mai ales în ultima perioadă și, ținând cont de reglementările care îi constrângeau activitatea, și înainte de acest mandat.

În cadrul ultimului mandat s-au înregistrat importante recuperări ale restanțelor din trecut, în ceea ce privește plățile electronice, biroul de credit, întărirea politicii de supraveghere, stabilizarea monedei naționale.

Politica monetară strânsă a dus la reducerea inflației - care totuși rămâne cea mai mare din regiune. Prin politica sa, BNR a reușit să compenseze deficiențele unei politici economice proaste a guvernului PSD, caracterizată prin absența reformelor și absența restructurării.

La capitolul minusuri se poate menționa faptul că această politică monetară fermă a pus piedici economiei - prin inhibarea creditului -, deși este clar că principala cauză a deficitului comercial nu o reprezintă creditul de consum, ci tărăgănarea restructurării economiei sau o agricultură incapabilă să mai satisfacă cererea internă.

Bogdan Baltazar asemuia activitatea BNR cu a "conduce o barcă folosind o singură vâslă". Barca avansează, dar mai lent și mai mult în cercuri.

Se pune însă problema dacă nu cumva atitudinea conservatoare a lui Mugur Isărescu nu mai este potrivită cu actuala stare de fapt din economie. Dacă nu cumva politicile sale monetariste caracterizate printr-o intervenție puternică în piață a BNR inhibă creșterea economică. Adică, pentru că economia n-a reușit să răspundă printr-o ofertă competitivă la cererea în creștere, se limitează, nenatural, consumul populației. De aici rezultă că Guvernul a ezitat din nou să-i oprească să consume pe cei care se hrănesc din arierate. BNR a apelat în cele din urmă la instrumentul grosier al rezervelor minime obligatorii, fiindcă distanța din ce în ce mai mare dintre inflație și realitățile din economie impunea o pârghie extrem de puternică pentru dezamorsarea tensiunilor. Se limitează resursele pentru împrumuturile în valută deoarece ele au cea mai mare pondere în totalul creditului. Nu rămâne decât ca pe partea cealaltă dobânzile la lei să se reducă, mai ales în beneficiul bugetului statului. Deja acest lucru a început să se producă. La ultimele licitații de titluri de stat, deși s-au oferit dobânzi mai mici, băncile s-au repezit să plaseze mai mulți bani și pe termene mai lungi. Nu vă speriați însă, nu e nici un paradox, suntem în România. Urmează, conform graficului, denominarea leului și țintirea inflației.

Dacă, mai mult sau mai puțin tangențial, în această rubrică ne-am referit mai pe larg la politica BNR și la "bătălia" dintre aceasta și guvernul PSD, am dori să analizăm mai jos celelalte două probleme controversate și de mare actualitate: trecerea la leul greu și trecerea la o politică de țintire a inflației.

 

Leul greu

 

Acesta reprezintă, alături de inflația cu o singură cifră, una dintre obsesiile lui Mugur Isărescu. Este însă o astfel de schimbare de monedă utilă și oportună acum? Din păcate însă, nu a existat nici o dezbatere publică pe tema aceasta (poate ar fi fost nevoie de un referendum?). Măsura a fost anunțată de mult de BNR, dar abia recent s-a primit și sprijinul politic necesar implementării, de la jumătatea anului viitor.

Argumente pro:

- o monedă puternică restaurează încrederea populației în moneda națională. Nu este un secret pentru nimeni că economia românească este în momentul de față puternic euroizată, aspect ce frânează politicile monetariste ale BNR (de exemplu, jocurile dobânzilor nu funcționează prea bine).

- moneda națională este mult prea slabă în raport cu euro sau dolarul.

- o monedă puternică inhibă inflația.

- cifrele mai mici vor ușura calculele și vor simplifica activitățile comerciale.

- prin această metodă se pot aduce la suprafață o parte din banii negri sau gri.

Argumente contra:

- nu e necesară. În condițiile în care România va trece la euro într-o perioadă relativ scurtă, noua monedă va avea o viață scurtă, circa zece ani.

- inflația este încă ridicată și, cel puțin în prima fază, vom asista la "rotunjiri" ale prețurilor care vor atrage după ele o inflamare mai mult sau mai puțin ușoară a prețurilor.

- economia este insuficient restructurată, astfel încât pericolele inflaționiste nu au dispărut complet. Iar BNR nu dispune de mecanisme complexe de previziune pe termen lung.

- impactul psihologic poate fi și negativ, anumite pături sociale putând reacționa negativ la "reducerea" veniturilor. Este de urmărit cum se vor comporta pensionarii care se vor trezi cu pensii de 100-200 lei.

- circulația în paralel pentru mai multă vreme (un an și jumătate) a celor două "monezi" poate crea confuzie.

Principalul reproș care se poate aduce este momentul - dacă era sau nu o urgență această denominare... Este adevărat că, față de țările din jur, România are cea mai slabă monedă. Însă atâta vreme cât economia nu este puternică, nici moneda nu are cum să fie puternică. De asemenea, Italia (înainte de euro) și Japonia nu au avut nici o problemă în a lucra cu o monedă "slabă". Astfel că, ținând cont că nu peste multă vreme România va adera la zona euro, trecerea la o monedă intermediară nu ar fi trebuit să fie o urgență.

Țintirea inflației

BNR va trece din 2005 la o politică de "țintire a inflației". Cum funcționează acest lucru? În primul rând, banca centrală se angajează să subordoneze integral politica monetară unui obiectiv de stabilitate a prețurilor. Odată acest obiectiv fixat, banca realizează o previziune de inflație pe un an sau doi. Dacă inflația prognozată depășește obiectivul, banca va restrânge lichiditatea mărind rata dobânzii și invers.

Ar trebui amintit, de exemplu, că Alan Greenspan, guvernatorul Fed, s-a exprimat de nenumărate ori împotriva acestui sistem, care este incapabil să garanteze flexibilitatea necesară unei politici monetare. De asemenea, oficialii BCE au recunoscut că nu au posibilitatea tehnică să realizeze previziuni fiabile din cauza lipsei unui istoric de date despre zona euro.

Prin trecerea la regimul monetar de țintire a inflației, BNR renunță la posibilitatea de a susține activitatea economică, oricare va fi contextul economic în care se va situa România. În acest caz, orice șoc economic va fi preluat automat numai de bugetul de stat.

Este greu de înțeles de ce BNR nu continuă politica din ultima perioadă, care s-a dovedit a avea succes. Explicația oferită este că BNR vrea să se degreveze de celelalte sarcini și să se ocupe exclusiv de politica monetară. Ceea ce, până la un punct, este corect și benefic pentru economie. În definitiv, și guvernul mai trebuie să muncească. Dar problema este alta.

Țintirea inflației are câteva hibe majore la care, cel puțin până în prezent, oficialii BNR nu au reușit să dea un răspuns clar. În primul rând, nu este foarte clar cum se poate construi un model de previziune a inflației pe doi ani. În prezent, acest lucru este mai degrabă la stadiul de deziderat. Poate într-un viitor nu foarte îndepărtat, economia românească se va stabiliza și se vor putea construi modele de previzionare. Deocamdată însă, aceste modele nu pot produce decât erori semnificative.

Însăși inflația este controversată în România, destule voci afirmând că există o discrepanță semnificativă între inflația "oficială" și inflația "reală". Coșul conform căruia se calculează inflația la noi, deși copiat după modelul occidental, este departe de structura economiei românești și a coșului de cheltuieli.

Argumentul adus este succesul țărilor din jur, Cehia și Polonia, care și-au redus semnificativ inflația cu această metodă. Corect. Ceea ce însă nu se mai spune este că inflația a scăzut mai repede decât prevedea ținta oficială, ceea ce spune totul despre capacitățile reale de prevedere ale unei bănci centrale într-o țară în tranziție. Iar vecina noastră Ungaria nu reușește deloc să reducă inflația de când a adoptat această metodă.

Pe lângă problemele cauzate de imposibilitatea reală de construire a unor modele de prognostic fiabile, BNR mai are o problemă. Economia românească este, în ciuda eforturilor depuse, puternic euroizată, ca atare dobânzile nu reprezintă o pârghie suficient de puternică. A demonstrat-o recent faptul că scăderile de dobândă realizate de banca centrală nu au avut prea mult efect. Deocamdată există un decalaj foarte mare între dobânda reală de pe piața internă și cea de pe piața externă, iar scăderea dobânzilor nu poate fi grăbită prin măsurile BNR atâta vreme cât încrederea în scăderea inflației este încă slabă și continuă să fie șubrezită de puseuri ca acela din iulie.

Credem că decizia de adoptare a politicii de țintire a inflației este cel puțin prematură și poate BNR ar fi trebuit să continue politica de până acum. În fond, dacă ceva funcționează bine, de ce să încerci să-l repari?

Publicat în : Economie  de la numărul 20

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: