Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Istoria creșterii și descreșterii celor trei trandafiri

George ANGLIȚOIU

Continuare din numărul precedent



Despre justiția și afacerile Delfinului-vânător

 

Cel de-al treilea pilon al Baronoland-ului, Justiție și Afaceri Interne, va juca în toată această istorie tragică rolul bătăii de joc la adresa acelei mase amorfe de iobagi proști, nedemni de o soartă mai bună.

Astfel, legile propagandistice de restituire către proprietarii sau moștenitorii de drept a proprietăților furate de vechiul regim comunist vor fi concepute și aplicate în așa fel încât să prevină reapariția odioșilor boieri și a criminalei exploatări de clasă și să faciliteze preluarea lor de noua elită de tranziție, pe sume ridicol de mici, prin fals în acte, distrugere de documente ori verdicte de imposibilitate de restituire (în cazul unor petenți perseverenți). În vreme ce Vodă-salvator, modest și generos din fire, se mulțumea cu un apartament de două camere și marea brânză savuroasă a Palatului, viitorul lider executiv al noilor parveniți, Prințul moștenitor-vânător, își croia metodic, dar implacabil, calea spre feude imobiliare, forestiere și găinăresco-cocoșești inextricabile. Adept al doctrinei înstăpânirii de facto, acest Pseudo-kynegetikos din Baronoland, degrabă vărsător de sânge de urs brun și fantomatic proprietar de deltă, a ajuns la un moment-dat la credința fermă că nu doar animalele necuvântoare pot servi de amuzament și sursă de venit, ci chiar uneltele vorbitoare ale maestrului Aristotel. Prin urmare, exportul de carne fragedă din Baronoland a început să adauge noi zerouri în carnețelul contabil al devotatei sale soții, familii sau bănci de organe din Vest recepționându-i cu brațele deschise, grație performantului pilon trei.

 

Sadici, iar nu masochiști

 

Despre soarta Prințului-moștenitor vom vorbi negreșit mai târziu, însă nu putem încheia scurta descriere a pilonului trei fără o mică prezentare a amploaiaților. Aceștia pot fi denumiți generic cavaleri, poziția cea mai de jos din ierarhia neocomunistă din Baronoland; dar cititorul nu trebuie să se sperie, deoarece îi vom explica pe îndelete cum că a fi cel mai jos nu semnifica nicidecum umilința celui din urmă ori sărăcia iobagului, ci dimpotrivă. Judecători, procurori, avocați și polițiști, toți acești cavaleri erau grupați într-o castă frățească a comuniunii de interese și fidelității condiționate față de Nobila Casă. O simplă întrebare (privind declarația de avere și sursele acesteia, incluzând rudele și performanțele lor economico-financiare miraculoase) ar fi distrus această legătură organică, dar chestiunea cu pricina nu s-a pus niciodată cu adevărat, întrucât, în pofida poftelor și fanteziilor erotice remarcabile ce caracterizau ierarhia tip Baronoland (pentru edificare a se vedea fondul arhivistic video Cămătaru), membrii ei împărtășeau un neajuns major, nu erau masochiști. Erau în schimb sadici, întrucât, deși nivelul lor de prosperitate ilegală intrase deja în Cartea mafiotă a recordurilor, nivelul lor de bun-simț și responsabilitate față de mizeria logică a iobagilor era inexistent. Cu un mic amendament totuși, fiindcă cea mai mare parte din ei își fereau proprietățile prin garduri uriașe (de exemplu) de ochii muritorilor neinițiați, nu de alta, dar să nu li se facă cumva rău de invidie. Din păcate exista însă Presa cea haină, pe care nu o putuseră cumpăra în totalitate.

 

Din nou despre Delfin, ca prim-magister în Baronoland

 

Încă un cuvânt despre studiile și preocupările intelectuale ale acestor cavaleri. Facultatea de Drept va deveni în perioada trandafirie regina pornografică a învățământului universitar particular sau de stat, industrialismul și infracționalismul didactic fiindu-i blazonul rușinos. Dar cine să investigheze, de vreme ce cavalerii noștri erau eminențe universitar-plagiator-orgolioase care nu puteau accepta decât titlul full de prof. univ. dr. Păstorul și modelul lor, de altfel, nu era altul decât ubicuul Vânător-delfin, care pe toată lungimea arcului carpatic preda intens și simultan materia privind necesitatea stupidă a celor din Vest de a avea drept până și în reglementarea relațiilor internaționale. Băile Herculane reprezentau în acest sens paradigma, atingerea fină pe care Prințul-moștenitor-vânător a comis-o penal (e drept că doar după law-enforcement-ul din Vestul nociv, cum ar spune niște cârcotași din presă, unelte inutile intelectual și societal). Doar modelul fusese împământenit cu mii de ani în urmă de Socrate în grădina amicului său Akademos; cât îl privește pe confratele Aristotel, și el obișnuia să-și peripatetizeze, adică să-și plimbe nu câinele, ci discipolii, pe tărâmul sfânt elin. Cu o singură diferență. Ucenicii acelor mari nume, deși își plăteau studiile precum confrații lor mioritici, plecau în fascinanta călătorie a cunoașterii fără ajutorul vital al hands-free-urilor, al secretarelor omniscient-omnipotente și al valutei-bancnotă (inscriptibil mită). Beneficiau în schimb ei și colegii lor romani ce se inițiau într-ale dreptului de prezența nemijlocită și continuă a magistrului. Înțelegem astfel disperarea cronică a studenților mioritici beneficiari doar pe hârtia mincinoasă de coordonarea primului dascăl al țării, absorbit în totalitate de prezervarea moșiei sale trans- și cis-carpatice. Leacul tămăduitor pentru această maree neagră de studenți performanți - furtul de la primul examen și până la licența cu preț de mercurial. Căci până la urmă, de unde timp și pentru job, și pentru clubbing și pentru școală, cât timp maestrul minte, fură, comite erori flagrante în meseria pe care pretinde că o posedă?

 

Spui, spun - baron te numești

 

Din povestea noastră nu puteau lipsi desigur nici baronii, atât de importanți încât ajunseseră să dea numele lor fostei Țări a secerii și ciocanului.

Secretul parvenirii lor? Fidelitatea politică și financiară exemplară față de partid, dublată de caracterul reciproc și simultan al implementării devizei Nobilei Case, anume Spui, spun, o adaptare post-revoluționară a principiului mușchetarilor lui Dumas.

Cine erau însă baronii? Lideri de pripas ai unei revoluții programat haotice, acești oameni ai zilei (de regulă cu cazier penal sau oricum de o valoare morală îndoielnică, la limita infracționalității, pe vremea Dictatorului-cârmaci) vor juca totuși un rol minor cu ocazia primelor alegeri (libere). Ascensiunea lor va fi însă înlesnită de corecta poziționare politică de partea frontului stângist condus de conjurația ce-i lichidase pe tiran și pe sinistra lui soție. Succesul în primele alegeri, cu o platformă electorală mincinoasă, le va inculca atât celor de la centru, cât și viitorilor baroni din teritoriu convingerea că marea majoritate de electori-iobagi vor fi la cheremul lor pour toujours. Cât privea opoziția, să fim serioși - grupuscule de bătrânei paseiști și tinerei fără perspectivă.

 

Despre baroni ca stâlpi ai societății și profesori de șmecherii

 

Primul milion în valută-forte fusese o faptă eroică plină de primejdii și suspans de care, la pragul temporal dintre milenii, baronii ajunși deja la maturitate politică își aminteau cu nostalgie, dar și cu încredere fermă în viitorul trandafiriu. Părea un vis hollywoodian devenit realitate, din care lipsea doar celebra Walk of Fame. Cine ar fi crezut că foști șoferi, milițieni-tablagii ori infractori de drept comun vor deveni stâlpii societății din Baronoland? Nici unul dintre ei nu auzise de Henryk Ibsen și cunoscuta sa dramă (darămite să localizeze pe hartă Norvegia), nici măcar securiștii de rangul doi ori un anume pseudoprofesor de istorie ce se regăseau pe lista dolofanilor baroni. Cultură, școală, prestigiu - să fim serioși -, axiologia pe care o studiaseră ei venea direct din stradă, având deci cea mai bună legitimare cu putință. Intelectualii veritabili erau o categorie de vechituri dresate în stil pavlovian printr-un salariu de mizerie, unelte inutile unor vremuri dinamice, caracterizate de pofta celor ce aveau știința obținerii și păstrării puterii prin mijloace revoluționar-șmecherești. Da ei, baronii, deveniseră prin puterea faptei profesorii (sau antrenorii) de șmecherii. Nimeni altcineva nu mai părea să poată decide soarta Baronoland.

Dar Timpul începea să nu mai aibă răbdare...  

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 20

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: