Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Prețul corect: ce (nu) poți cumpăra cu un miliard de euro?

Ada MESEŞAN

Independența jurnaliștilor în România este în pericol. Dreptul la liberă exprimare și, mai ales, libertatea jurnaliștilor de a informa cetățenii despre România reală în care trăiesc sunt la un pas de a fi suspendate tocmai acum, când autoritățile trebuie să dea un examen aproape final în fața oficialilor europeni pentru a demonstra că țara noastră este aptă să acceadă în Uniunea Europeană în anul 2007. Cenzorii presei libere din România sunt liderii partidului de guvernământ, Partidul Social-Democrat (PSD), condus de premierul în exercițiu, Adrian Năstase. Motivul: cele câteva redacții care au reușit să-și păstreze independența editorială în cei patru ani de guvernare PSD au continuat să informeze opinia publică asupra corupției generalizate, instituită de liderii social-democrați, corupție care a dus la sărăcirea continuă apopulației.



Punctul culminant al încercărilor de cenzurare a presei a fost atins în lunile august-septembrie, când cele mai importante și critice cotidiane centrale ale țării, "România liberă" și "Evenimentul Zilei", au făcut publice, pe prima pagină, presiunile politice la care sunt supuse de partidul de guvernământ, prin intermediul patronilor străini.

Industria mass-media în România s-a dovedit a fi după 1989 extrem de dinamică. Cotidiane, săptămânale, reviste cu profil politic, economic, cultural, de divertisment, posturi de radio și televiziuni au creat și în România aceeași realitate consacrată în statele dezvoltate: presa, a patra putere în stat. Stare de lucruri care nu putea să nu-i deranjeze pe cei ce-și propuneau să domine autoritar celelalte puteri în stat. Chiar de la început, din 1990 când, în timpul manifestațiilor-maraton din Piața Universității din București care acuzau nou-instauratul "regim postcomunist Ion Iliescu", s-a ordonat serviciilor secrete, ascunse sub invazia regizată a minerilor, desființarea primelor cotidiane independente, printre care și "România liberă". Vina jurnaliștilor: au dezvăluit cititorilor modul în care s-au perpetuat la putere foștii demnitari ai regimului comunist al lui Nicolae Ceaușescu prin lovitura de stat din decembrie 1989 și dezinteresul total al acestora pentru democratizarea reală a țării. Lovitura gândită la Cotroceni de Ion Iliescu și camarila sa, din care făceau parte cei care în prezent conduc partidul de guvernământ, PSD, împotriva societății civile și a presei libere a eșuat după o baie de sânge cunoscută sub denumirea de "mineriadă", evenimente ce au izolat România de Europa preț de doi ani de zile.

După 1990, toate tentativele demnitarilor, grupați astăzi în PSD, de îngrădire a libertății jurnaliștilor au fost contracarate cu mai mult sau mai puțin succes de redacții. Pe fond, din conflictul deschis încă din 1990 de "social-democrații" lui Ion Iliescu și Adrian Năstase cu presa liberă, a avut de suferit imaginea PSD (fost FSN, FDSN, PDSR), identificat ca fiind un partid compus din politicieni corupți, intoleranți față de criticile mass-media.

Între 1990-1996, social-democrații lui Iliescu și Năstase au deținut puterea și s-au îmbogățit fabulos prin devalizarea băncilor și bugetelor statului, realități prezentate insistent de "o anumită parte a presei", conform unei sintagme celebre a șefului statului de atunci și de acum, Ion Iliescu. Între 1996-2000, când țara a fost guvernată de o coaliție politică de dreapta, mass-media și-a desfășurat activitatea fără tentative vizibile de cenzură politică din partea acesteia, deși criticile susținute ale presei față de incapacitatea guvernelor de la vremea respectivă de a reforma profund societatea românească au avut un rol important în eșecul electoral al dreptei la alegerile generale din anul 2000 și revenirea la putere a PDSR (PSD).

Imediat după câștigarea alegerilor parlamentare și prezidențiale din anul 2000, social-democrații lui Adrian Năstase și Ion Iliescu au trecut, dur, la controlul politico-financiar al mass-media, ceea ce a dus la renașterea unei epoci pe care mulți o credeau apusă dacă nu în decembrie 1989, măcar în 1996: cultul personalității premierului și președintelui PSD, Adrian Năstase, similar cu cel dezvoltat de dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu. Primele aliniate: Televiziunea Națională, veșnic obedientă social-democraților, și mai toate televiziunile private. Pasul doi: subjugarea posturilor de radio, de stat și particulare. Pasul trei: reducerea la tăcere a presei scrise, domeniul cel mai critic și independent al acestei industrii. Mijloacele de cenzură practicatedeputerea PSD: presiunile financiare, Guvernul transformându-se în principalul coordonator al pieței de publicitate; "șantajul financiar" practicat de Cabinetul Năstase mai ales asupra televiziunilor, acestea având mari datorii la bugetul statului; presiunile politice care se exercitau fie prin amenințarea directă a jurnaliștilor de către liderii PSD, fie prin telefoane date de demnitari șefilor de redacții pentru a cere să fie concediați jurnaliștii incomozi sau să fie stopate anumite anchete privind fapte de corupție. Nu întâmplător, în ultimii patru ani de guvernare PSD s-au înregistrat cele mai multe cazuri, nici unul rezolvat de instituțiile statului, de agresiuni fizice dure asupra jurnaliștilor și cea mai mare rată de procese intentate redactorilor de către reprezentanții puterii, miniștri, parlamentari și "baroni locali" sau ai lumii interlope. Astfel, vocea critică a presei s-a redus substanțial. Doar două-trei jurnale au mai continuat să scrie despre corupții din PSD, ale căror practici subminează, practic, atât accesul României în UE, cât și chiar siguranța națională, afacerile lor ilegale extinzându-se mult peste granițele tării.

Toate aceste practici, caracteristice unor regimuri totalitare, au fost detaliate în rapoartele anuale privind libertatea presei și respectarea drepturilor democratice, ale Departamentului de Stat al SUA, în Rapoartele de țară ale Comisiei Europene, în rapoartele Parlamentului European și ale altor instituții internaționale.

După eșecul electoral înregistrat de PSD la alegerile locale din iunie 2004, liderii PSD, intuind o reeditare a situației și în noiembrie, au intervenit brutal asupra celor două principale cotidiane care continuau să-și păstreze o relativă independență editorială: "România liberă" și "Evenimentul Zilei". Neputându-se trata cu conducerile românești ale redacțiilor, a fost contactat patronatul străin al celor două jurnale, WAZ, trust german de presă, și Ringier, trust mass-media elvețian. Așa se face că jurnaliștii celor două publicații au început să primească din partea reprezentanților patronilor străini, tot mai insistent sugestii de temperare a criticilor la adresa PSD și de abordare a unui stil preponderent pozitiv față de realitățile din România. Poziția celor două trusturi occidentale de presă, WAZ și Ringier, a stârnit nedumeriri și controverse atât pe plan intern, cât și extern. Conform presei centrale, se pare că explicația se ascunde în spatele unor interese personale de afaceri ale managerilor respectivelor trusturi. Cel puțin în cazul "României libere", este de notorietate faptul că Bodo Hombach, managerul general al WAZ, face parte, la invitația premierului Năstase și a lui Ion Țiriac, din Consiliul de Strategie al Agenției Guvernamentale pentru Investiții Străine. Mai mult, Bodo Hombach, apropiat al premierului social-democrat al Germaniei, Gerhard Schroeder, susținător al lui Adrian Năstase, este, astfel, direct implicat în "afacerea EADS" de securizare a frontierelor României, afacere care costă bugetul de stat aproximativ un miliard de euro și care a ținut prima pagină a ziarelor de la București. Contractul semnat de Guvernul român cu compania EADS a fost criticat inclusiv de reprezentanți ai Comisiei Europene datorită lipsei de transparență. Aceste interese de afaceri explică probabil și încercările lui Ion Țiriac de a "media" conflictele dintre cele două redacții și patronii străini.

Cert este că Guvernul Năstase nu s-a sfiit să ia în mod public poziție în favoarea patronilor în conflictul cu jurnaliștii, printr-o declarație a purtătorului de cuvânt al Guvernului. În același timp, presa străină, în special cea germană, a pus sub semnul întrebării onorabilitatea intențiilor trusturilor WAZ și Ringier, mai ales după ce Bodo Hombach, într-un stil de-a dreptul românesc, a susținut public că reprezentantul OSCE pentru libertatea presei, Miklos Haraszti, s-ar fi pronunțat în legătură cu conflictul din redacția "României libere" în sensul că nu se probează imixtiuni ale patronatului în politica redacțională. La nici 24 de ore, OSCE și Miklos Haraszti au dezmințit categoric afirmațiile lui Bodo Hombach, calificându-le drept "ficțiuni". Adică, într-un limbaj mai puțin diplomatic, minciuni.

Urmarea în numărul viitor

Publicat în : Politica interna  de la numărul 20

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: