Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Prezidențialele, pierdere colaterală pentru UDMR

Diana DUMITRU

Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (UDMR) va lansa anul acesta, pentru a treia oară consecutiv în istoria noastră postdecembristă, un candidat propriu la Președinție. Tot pentru a treia oară în ultimul deceniu și jumătate, este clar (pentru oricine urmărește cu atenție evoluția UDMR și gândirea politică a elitei acesteia) faptul că miza nu este câștigarea fotoliului de la Cotroceni și că inclusiv liderii Uniunii realizează că, indiferent de politicianul maghiar desemnat de forul de conducere pentru cursa prezidențială, șansele acestuia de a câștiga alegerile sunt aproape de zero. (Sau, cel putin teoretic, șansele unui candidat UDMR ar fi de maximum 5%, procent cu care este cotată, la ora actuală, UDMR în sondajele de opinie în ceea ce privește intențiile de vot.) Pentru această candidatură a fost desemnat Marko Bela, președintele în funcție al UDMR, și nu avocatul-senator Gyorgy Frunda - mai experimentat din acest punct de vedere (a fost candidat și în 1996, și în 2000) și mult mai carismatic. După ce a fost reconfirmat în funcția de președinte al Uniunii, în urma luptelor interne soldate cu ieșirea din scenă a tinerilor radicali, fideli episcopului Laszlo Tökes, nominalizarea la Președinție este o confirmare a faptului că Marko a rămas singura personalitate capabilă "să adune" electoratul maghiar și să-l aducă la urne.



De ce s-au pierdut primăriile Târgu-Mureș și Odorheiu Secuiesc

 

Cu toate acestea, "mobilizarea electoratului maghiar în vederea participării la vot" prin această candidatură la președinție a unui reprezentant al UDMR (pentru a arăta că UDMR există, reprezintă ceva pe scena politică românească, are personalități), ca singura cauză a acestui gest politic, nu este o explicație suficientă. Față de ultimele două alegeri generale, din 1996 și din 2000, șansele unui candidat maghiar de a câștiga Președinția României, ca de altfel și numărul de mandate parlamentare pe care Uniunea le-ar putea câștiga anul acesta, sunt mult mai reduse. (Cel puțin aceasta este concluzia care se desprinde nu doar dinsondajele de opinie - care pot foarte bine să ne inducă în eroare cu o marjă de 2, chiar 3 procente -, ci mai degrabă în urma scindării electoratului ca urmare a acutizării disensiunilor apărute între cele două grupuri de interese, moderat, respectiv radical.) Scăderea lipsei de interes a electoratului propriu pentru politica UDMR și scăderea încrederii în liderii actuali s-au manifestat printr-o micșorare semnificativă a participării electoratului maghiar la vot în alegerile locale din iunie, în special a celui din zona ținutului secuiesc. Cel mai probabil aceasta a fost cauza pierderii a două primării importante - Târgu-Mureș și Odorheiu Secuiesc -, și nu așa-zisele aranjamente ale unora dintre liderii moderați ai Uniunii cu partidul de guvernământ. Trebuie menționat că aceste acuze - venite din partea opozanților actualei conduceri a UDMR - nu au la bază nici un document oficial și că nimeni nu a reușit să dovedească cu probe existența unor astfel de înțelegeri aparent dezavantajoase pentru UDMR.

 

Marko Bela, un jongler profesionist

 

Cu toate acestea, trebuie admis faptul că UDMR și-a jucat, de-a lungul timpului, foarte bine cărțile. Liderii acestei formațiuni politice au dat dovadă de foarte multă perseverență în atingerea obiectivului suprem - autonomia culturală pentru maghiarii din Transilvania. Au negociat cu fosta guvernare CDR-USD intrarea într-o coaliție de unde și-au rezolvat mai degrabă afacerile personale decât solicitările maghiarimii, pentru a încerca cu inamicul numărul unu din perioada de după 1990, PDSR, o colaborare mult mai fructuoasă în actualul mandat de guvernare. Chiar dacă nu și-au criticat partenerii decât atunci cand le-a folosit în scopul șantajului politic, măcar au știut să se abțină de la a atinge, atunci când sensibilitățile au fost zgândărite la maximum, subiectul interesului suprem, al autonomiei. În aceeași ordine de idei, a renunțării la obiective nerealiste și mai ales la unele care ar fi atins sensibilitățile electoratului românesc, au renunțat, aparent mult prea ușor, la alegerile locale din 2000 și din 2004. Această renunțare, ca și pierderea Primăriei Târgu-Mureș sau a celei din Odorheiu Secuiesc ar fi trebuit să demoralizeze electoratul unguresc din Transilvania. Însă efectul acestor renunțări nu este atât de grav cum pare la prima vedere. Consecința firească ar fi trebuit să fie votul de blam împotriva conducerii care a făcut posibile aceste pierderi, și nu o reconfirmare a acesteia. Mișcarea care a adus atâtea roade a fost reluată chiar înaintea desemnării candidatului la alegerile prezidențiale: o dată cu anunțul conform căruia UDMR va avea candidat la Președinție, presa a relatat, în unele cazuri în același articol, declarații privind nemulțumirile față de aplicarea protocolului cu PSD. Deși importantă în sine, urmărirea scopului de către liderii UDMR este o lecție politică pe cât de spectaculoasă, pe atât de ieșită din tipare, iar principalul promotor al acestei politici este Marko Bela, care, aflat în fruntea UDMR, a reușit să mențină cursul ei, în ultimul deceniu, jonglând foarte bine cu expectativele maghiarilor, pe de o parte, și dorințele politicienilor români, pe de altă parte.

 

Despărțirea de Tökes, un minus de doar 2%

 

Pe de altă parte, scindarea UDMR, o dată cu ieșirea din scenă a radicalilor tineri grupați în jurul fostului Bloc Reformist, apropiat episcopului Laszlo Tökes, nu a adus decât un minus de aproximativ 2% - cel puțin conform sondajelor de opinie. Astfel că este aproape sigur că cea mai mare parte a electoratului maghiar va merge conștiincios la vot. Or, aceste voturi pot să se dovedească extrem de prețioase pentru oricare dintre formațiunile politice românești, ca, de altfel, pen

tru orice formă de parteneriat politic ulterior alegerilor, o alianță postelectorală, chiar și numai pentru o imagine plăcută Occidentului. Chiar cu popularitatea în scădere - la începutul anului, Marko Bela împărțea topul primelor trei personalități din România în care populația are cea mai mică încredere cu Victor Ciorbea și Emil Constantinescu -, prestația liderului UDMR la aceste prezidențiale va fi tocmai potrivită pentru ca, după aceste alegeri, la ora bilanțului, raportul între pierderile datorate înțelegerilor politice și câștigul, materializat într-un pas mic, dar sigur în atingerea scopului suprem, să fie pozitiv.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 20

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: