Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Toamna asta trandafirii par mai ofiliți ca niciodată

Ada MESEŞAN

Partidul de guvernământ, PSD, este la un pas de a reedita, în noiembrie 2004, eșecul electoral înregistrat la alegerile locale din luna iunie. Principalul său opozant, Alianța Dreptate și Adevăr PNL-PD (Alianța D.A.), de orientare centru-dreapta, a demonstrat, ce-i drept, abia în ultimul an, că este capabilă să răspundă așteptărilor alegătorilor: ridicarea nivelului de trai la un prag decent, stabilitate economică și politică și, mai ales, stoparea corupției instituționalizate generate de social-democrații creați de Ion Iliescu și conduși pentru moment de Adrian Năstase. Ultima încercare a conducerii PSD de a opri declinul politic iminent s-a tradus printr-o găselniță electorală care, paradoxal, a accentuat criza prin care trece formațiunea de guvernământ după pierderea alegerilor locale: realizarea unei alianțe politice cu minusculul Partid Umanist Român (PUR) a cărui singură calitate este deținerea unui puternic trust de presă. Astfel s-a creat Uniunea Națională PSD+PUR care se va bate în noiembrie cu Alianța D.A. pentru votul românilor.



Băsescu a pus anticipat cruce alianței PSD-PUR

 

"Uniunea Națională PSD plus PUR", așa cum îi place premierului, președintelui PSD și candidatului Uniunii la alegerile prezidențiale, Adrian Năstase, să declame în public, a fost rapid ridiculizată de liderul Partidului Democrat, Traian Băsescu, vârful de atac al Alianței D.A., care a denumit-o "Uniunea PSD cruce PUR". Traian Băsescu a dat dovadă de premoniție, Uniunea PSD+PUR născându-se moartă.

Partidul de guvernământ pare să nu mai poată ieși din starea de criză care s-a instaurat în rândul membrilor, la toate nivelurile, după pierderea alegerilor locale. La scurt timp după eșecul electoral din iunie 2004, Ion Iliescu, șef al statului, dar și "părinte spiritual" al formațiunii, i-a convocat de urgență la Cotroceni pe liderii centrali ai PSD, la o ședință de partid în care i-a năucit cu criticile și reproșurile extrem de dure: "V-am dat un partid puternic, v-am adus la putere în anul 2000, voi ați distrus tot ce v-am lăsat." Vorbe foarte grele s-au revărsat atunci din gura prezidențială: "Corupților, ciocoilor, netrebnicilor" etc. Nici arogantul șef de partid și de Guvern, Adrian Năstase, nu a scăpat furiei părintelui PSD. Ion Iliescu i-a reproșat nu nivelul nenorocit de trai la care a adus populația României prin guvernarea sa, ci imaginea negativă, de partid al corupților, cu cares-a impregnat Partidul Social-Democrat în ultimii patru ani. Palid de indignare, Adrian Năstase s-a încuiat în biroul său de premier și i-a amenințat pe Ion Iliescu și PSD, prin interpuși, că-și dă demisia din fruntea Guvernului. După trei zile de suspine, timp în care a fost mângâiat de soția sa, Dana, și de locotenenții lui Ion Iliescu în PSD, Octav Cozmâncă și Nicolae Văcăroiu, Adrian Năstase a ieșit din autoizolare și a declarat, vitejește, partidului: "Nu-mi mai dau demisia. Ba cred că voi candida și la alegerile prezidențiale din 2004." I-au mai fost necesare premierului cel curajos încă două luni de cochetării până a reușit să declare și opiniei publice intenția sa de a candida la funcția supremă în stat. Nu înainte de a dizolva, cu acordul secret al greilor PSD, conducerea centrală a partidului și de a instaura un nou staff compus din oameni cu slabe performanțe profesionale și politice, dar total obedienți lui. Astfel, Adrian Năstase, cel care a dorit încă din 2001, de la preluarea puterii în țară și în partid, să devină principala locomotivă a PSD în locul lui Ion Iliescu, a ajuns un personaj lacrimogen, dominat de emoții facile și captiv al baronilor centrali și locali ai partidului de guvernământ. Cu astfel de "performanțe" înregistrate în ultimele cinci luni de PSD sub conducerea lui Adrian Năstase este explicabilă starea de criză care caracterizează partidul, în prag de alegeri parlamentare și prezidențiale.

 

S-a dus vremea când poporul era mințit cu televizorul

 

PSD a demonstrat, în cei patru ani de guvernare, că stăpânește magistral arta de a crea imagine. Aproape toți specialiștii în domeniu, plus analiști, jurnaliști și sociologi au fost absorbiți de conducerea centrală a PSD care le-a plătit serviciile, mai mult sau mai puțin legal, cu bani din bugetul public. Această armată specializată în crearea de imagine a căutat, patru ani de zile, să impună opiniei publice, prin controlarea aproape totală a mass-media, impresia că PSD și Guvernul fac totul pentru a satisface nevoile românilor. În schimb, PSD și Guvernul au făcut totul pentru a-șiasigura, lor și urmașilor lor, generații bune de acum încolo, un nivel de trai de tip Bill Gates. Reprezentanții puterii au ales să trăiască într-o Românie bogată, fantastică, total paralelă cu România reală unde salariul mediu pe economie este de aproximativ 130 euro, iar cei șase milioane de pensionari au fost supuși unui genocid caracteristic regimurilor totalitare. Astfel, în timp ce gradul de sărăcire al românilor creștea zi de zi, liderii PSD trăiau convinși că populația îi iubește și este dornică să-i voteze și în 2004. Televiziunile, jenant de obediente, au sufocat toate emisiunile, până și cele pentru copii, cu imagini înălțătoare despre faptele comise de guvernanți în vizitele oficiale din străinătate sau din țară-. Show-urile de divertisment au început să emită din casele de vacanță ale lui Adrian Năstase, tot poporul urmărind, vrând-nevrând, cum știu copiii săi să cânte și să danseze sau ce preferințe culinare are soția Dana. La televizor, România lui Adrian Năstase, a lui Ion Iliescu și a PSD sclipea de bunăstare mai tare ca luminile cazinourilor din Las Vegas. În stradă, România reală se aglomera de pensionarii care, rezemați umil de ușile magazinelor, cerșeau în tăcere un ban pentru o pâine, de șomeri universitari, de profesori și învățători îmbrăcați de la second-hand și de oameni furioși că nu mai fac față scumpirilor în cascadă. Așa că votul negativ cu care populația a lovit partidul de guvernământ la alegerile locale, corelat cu degringolada care a cuprins sferele înalte ale PSD i-au adus pe social-democrații lui Adrian Năstase, în a doua jumătate a anului 2004, în pragul unei implozii.

 

Năstase și Cozmâncă au furat propriul partid

 

"Ce este de făcut?" i-au întrebat liderii partidului pe maeștrii lor în imagine, plătiți cu bani grei de contribuabilul român. "Refacerea imaginii PSD prin aplicarea unei unde de șoc: alegeri preliminare interne în partid, pentru întocmirea listelor parlamentare", au propus specialiștii în strategii electorale. Metoda, profund democratică, a fost compromisă în practică de baronii locali și centrali ai partidului, coordonatorii preliminarelor. Și astfel, demnitarii PSD au intrat pentru a doua oară în analele istoriei. O dată, pentru cum au reușit să fure o țară, și a doua oară, pentru cum au reușit să-și fure singuri căciula, fraudând propriile alegeri interne.

Departe de a calma spiritele în partid, noua conducere a PSD nu a reușit decât să pună gaz pe foc. Zeci de parlamentari și sute de membri PSD înscriși în preliminare au relatat presei și implicit opiniei publice cum alegerile interne au fost trucate de prefecți și subprefecți, demnitari guvernamentali care ar trebui să vegheze la respectarea legii în țară, și cum au fost contrafăcute listele în sediul central al partidului din Băneasa de către Adrian Năstase și Octav Cozmâncă, șefi care și-au arătat astfel disprețul față de votul propriilor membri de partid. Nu mai miră pe nimeni, în lumina evenimentelor desfășurate cu ocazia alegerilor interne din PSD, fraudarea de către Guvern a referendumului național pentru Constituție desfășurat în noiembrie 2003. În plus, opinia publică internă, dar și externă a început să acorde mai multă credibilitate acuzațiilor liderilor Alianței D.A., Traian Băsescu și Theodor Stolojan, referitoare la iminența fraudării de către PSD a alegerilor parlamentare și prezidențiale din toamna acestui an.

 

Cedez fotolii parlamentare contra televiziune națională. Negociabil.

 

Septembrie 2004. Conducerea PSD, față-n față cu reacțiunea din propriul partid și conștientă de forța Alianței D.A., condusă cu mână de fier de Traian Băsescu secondat de Theodor Stolojan, decide să copieze, la nivel imagologic,modelul de succes al liberalilor și democraților și invită minusculul PUR să creeze, împreună, o Uniune. Națională! Motivul invocat de strategii electorali ai PSD: partidul era izolat pe scena politică, prins ca într-un clește între Alianța D.A, cu perspective tot mai evidente de a reedita succesul electoral de la locale, și PRM, partid naționalist în continuă pierdere de teren, dar al cărui lider, C.V. Tudor, s-a dovedit a fi, în alegerile generale din anul 2000, un colector al voturilor alegătorilor neinstruiți, săraci și nemulțumiți.

Motivul real care a stat la baza deciziei conducerii PSD de a se alia cu PUR: necesitatea de a dispune de un trust puternic de presă care să mediatizeze insistent imaginea liderilor partidului de guvernământ și a lui Adrian Năstase. PUR este patronat de omul de afaceri Dan Voiculescu care deține, pe lângă alte afaceri cu rezonanță, o puternică televiziune națională, Antena 1, un cotidian, "Jurnalul Național", și un post de radio. Mai mult, la alegerile locale din iunie, Romeo Stavarache, candidatul PUR la primăria orașului Bacău, fief al PSD și al unui celebru baron local al partidului de guvernământ, Dumitru Sechelariu, a reușit imposibilul. L-a detronat pe baron. Astfel, Stavarache a devenit, alături de Traian Băsescu și Emil Boc, lideri ai PD, cea de-a treia vedetă a alegerilor locale din România. Victoria tânărului umanist Stavarache a înnobilat PUR care a căpătat și o vizibilitate neașteptată. Victoria, chiar măruntă, a PUR la alegerile locale (șase procente la nivel național) a inspirat conducerea PSD care și-a imaginat că... "cu o floare se poate face primăvară".

Dar realitatea este mai dură. Calculele matematice desenate în Băneasa de liderii și strategii puterii, "PSD a obținut 32 procente la locale, PUR a realizat 6 procente, împreună vom câștiga la alegerile generale 38 procente cărora li se vor adăuga și procentele obținute prin redistribuire după ce se va trage linia peste partidele care nu vor reuși să treacă de pragul electoral obligatoriu de 5 procente și, astfel, vom depăși procentual Alianța D.A." sunt, încă o dată, ca imaginile prezentate patru ani de zile de televiziuni, adică paralele cu România reală. PUR a câștigat 6 procente criticând vehement corupția dezvoltată de baronii locali și centrali ai PSD. Imediat după constituirea Uniunii PSD+PUR, organizațiile județene umaniste care au obținut succese la alegerile locale au abandonat partidul lui Voiculescu înscriindu-se în Alianța D.A., nu înainte de a acuza public PSD și PUR de manipulare a opiniei publice și de interese comune în afaceri ilegale. Inclusiv vedeta PUR, Romeo Stavarache, a precizat că nu va accepta niciodată o alianță cu PSD. Dar nici aspiranții la listele electorale ale partidului de guvernământ nu sunt de acord cu alianța cu PUR, deoarece vor trebui să cedeze umaniștilor 32 de locuri eligibile pentru viitorul Parlament. În cor, membrii PSD și PUR își acuză conducerile centrale ale partidelor de negocieri duse peste capul lor, spre interesul direct al câtorva lideri centrali dornici să păstreze puterea. Surzi la criticile propriilor membri și, mai ales, la pericolul extinderii unei crize care nu se mai termină, liderii PSD și PUR au decis susținerea lui Adrian Năstase, candidat al Uniunii la alegerile prezidențiale și desemnarea lui Mircea Geoană, cel pulverizat de Traian Băsescu la alegerile locale din București, ca premier în viitorul ipotetic guvern social-democrat-umanist.

 

Candidați și retardați

 

Obsedați de liderii Alianței D.A., Theodor Stolojan, contracandidatul lui Adrian Năstase la alegerile prezidențiale, și, mai ales, Traian Băsescu pe care îl bănuiesc că se pregătește să devină premier în cazul în care PNL-PD câștigă alegerile generale, liderii PSD comit greșeli după greșeli. Precum Nicolae Ceaușescu în 22 decembrie 1989, premierul Adrian Năstase promite pensionarilor și bugetarilor măriri ale pensiilor și salariilor, promisiuni care, venite în ultimele două luni de mandat, nu au produs decât o și mai mare nervozitate în rândurile electoratului. Programul de guvernare al Uniunii PSD+PUR garantează însămiere și lapte abia din anul 2008, adică după încă un mandat.

În paralel, neașteptat de subtili după trei ani de opoziție anemică, liderii Alianței D.A. au captivat alegătorii cu o promisiune care pare extrem de credibilă: relaxare fiscală și introducerea impozitului unic de 16 la sută, măsură foarte așteptată într-o Românie cu impozite mai mari decât în statele dezvoltate din UE, aplicate unor venituri de cel puțin zece ori mai mici...

În plus, incertitudinea într-o victorie electorală în noiembrie i-a făcut pe liderii PSD, sătui să tot fie acuzați de acte de corupție care au generat sărăcirea electoratului, să intervină brutal în cele câteva ziare care și-au mai păstrat o relativă independență editorială în ultimii patru ani și să ceară patronilor străini să stopeze orice critică la adresa lor. Războiul pe față declanșat între conducerea centrală a PSD și jurnaliștii de la cotidianele "România liberă" și "Evenimentul Zilei" a scandalizat opinia publică internă care a început să asocieze din nou partidul de guvernământ cu defunctul PCR. Ion Iliescu, Adrian Năstase și Mircea Geoană au uitat că, în decurs de doar două săptămâni, au fost huiduiți și de românii de acasă, la Țebea sau la București, și de cei plecați din țară după 1990, la Montreal. În loc să analizeze, măcar la sfârșit de mandat, de ce sunt supărați românii, i-au catalogat pe nemulțumiți ca fiind "retardați mintal". Cu toate acestea, visează, în continuare, la voturile "retardaților".

Toamna asta, trandafirii par mai ofiliți ca niciodată...

Publicat în : Politica interna  de la numărul 20

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: