Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Alegerile preliminare din PSD: Regele este gol

Andrei ŢĂRANU

Faptul că în politica românească regele este gol nu mai este de mult timp o surpriză pentru nimeni și ar fi semnul unei societăți vesele dacă faptul în sine nu apare ca grotesc. Iar ultimele evenimente politice demonstrează din plin acest lucru. Alegeri interne, alianțe, declarații și reacții dau aparența unui spațiu public extrem de plin și de efervescent, dar, dacă ne uităm mai cu atenție, în spatele scenei pare să se instaureze plictiseala și lipsa de interes, atât pentru politică, cât și pentru practica acesteia în registrul campaniei electorale. Aceasta a început - nu e de mirare pentru România - cu un verbiaj bazat pe scandaluri și declarații belicoase, cu un ton suburban și deloc pitoresc. Și continuă, din nefericire, pe același ton, doar subiectele fiind schimbate. Iar actorii nu se sfiesc să-și dea poalele peste cap de fiecare dată, în speranța că doar astfel mai pot atrage electoratul, căruia, se pare, îi este extrem de lehamite de tot acest joc. Audiențele la telenovele și emisiuni de divertisment au atins cote nemaiîntâlnite, în detrimentul emisiunilor politice, căci pe cele de știri le salvează violurile, tâlhăriile sau can-can-urile cu actori și cântăreți.



Debutul toamnei în registrul violent al schimburilor de replici și al acuzelor dă seama de faptul că oamenii politici români au ajuns într-o poziție extrem de penibilă - aceea de a nu mai avea nimic de oferit. Și asta, spre stupoarea lor, în momentul în care balanța electorală este extrem de dreaptă, nimeni neputând spune cu certitudine ce grupare politică va conduce viitorul Guvern. În timp ce Alianța PNL-PD a ajuns într-un punct de maximă creștere, care pare a nu mai putea fi depășit, ci doar scăzut, partidul de guvernământ face gafă după gafă, dar nu în beneficiul opoziției, ci doar pentru creșterea numărului de nehotărâți. Iar în această sarabandă, partidele mici se trezesc speriate că au tot mai puține șanse dacă nu se aliază cu cine trebuie, pentru că doar PRM pare singurul care va fi sigur în viitorul Parlament, în timp ce PUR sau UDMR stau la poarta celor 5%, neștiind prea bine dacă vor reuși sau se vor trezi în afara spațiului de decizie. Iar restul partidelor din aripa creștin-democrată se agită în speranța unei uniuni salvatoare, deși probabil bănuiesc și ele că măcar așa nu vor intra în Parlament nici legislatura aceasta. Și astfel, ideea că politica este un joc cu sumă nulă pare a prinde realitate, dacă nu ar fi sumele reale pe care le pândesc cu toții.

Atacul care s-a declanșat între cele două grupări politice importante s-a datorat, credem noi, încercării A.D.A. de a găsi punctele slabe ale PSD în viitoarea campanie, atât în ceea ce privește strategia de resurse umane, cât și cea de comunicare. În ultima perioadă, fie datorită vacanței, fie datorită procesului de structurare a campaniei, atât PSD, cât și A.D.A. au aplicat tactica tatonării fie pentru a găsi noi alianțe, fie pentru a-și crea în interior echilibrul logistic de care cele două formațiuni au nevoie în vederea confruntării electorale. Or, la o analiză atentă se dovedește că ambele structuri sunt destul de osificate: nici una nu a venit cu oameni eminamente noi, vechile figuri rămânând în prim-plan, și nici una nu are o structură internă închegată, centrele de comandă fiind în continuare limitate de inacțiunea sau blocajul filialelor.

 

A început campania de toamnă la raportat de voturi

 

Dacă în A.D.A., blocajul este încă datorat procesului de integrare a celor două partide pentru a crea o singură voce, în PSD alegerile interne au dat seamă de un aparat extrem de rigid și de indolent, dacă nu cumva chiar defetist. Structurile interne ale PSD au demonstrat că nu există nici cel mai mic interes pentru schimbare, din contră ele au boicotat într-o formă specific reacționară alegerile interne. Ceea ce ar fi trebuit să fie o victorie de imagine și o demonstrație de schimbare a PSD a dovedit că în apele sale freatice partidul a rămas așarnat tot de vechile practici ale activiștilor PCR, obișnuiți cu rapoarte false la hectar. Ideea de a obține locuri cât mai multe pentru liderii de la București (de fapt patronii lor politici și economici) i-a făcut pe mulți lideri de filiale să-și falsifice listele într-o formă atât de grosolană încât însuși președintele PSD, Adrian Năstase, a fost pus în postura penibilă să le facă observație liderilor județeni și să încerce să acopere prin vorbe greșeli flagrante. Iar aceasta demonstrează încă o dată că PSD, în ciuda multor intenții lăudabile, nu poate și probabil nici nu are voința suficientă de a face ordine în interiorul partidului.

Alegerile interne, în ciuda a ceea ce declară Traian Băsescu, sunt un fapt apreciabil și care denotă o anumită voință a centrului de a restructura partidul. Pentru că știința politică definește partidul ca o organizație politică care se formează voluntar, pe baza unei ideologii și a unui scop bine definit. Astfel că oricine poate să intre în partid și să acționeze în interiorul său, într-o manieră democratică pentru a atinge scopul pentru care a decis să facă parte din respectiva organizație. De aceea nu ar fi normal ca șeful partidului să decidă listele electorale, ci însăși organizația în întregul său. Iar alegerile interne tocmai asta și-au propus, dar, din nefericire, reflexele comuniste bazate pe centralism și politică de grup închis au condus la a le face derizorii.

Mai mult, ele au generat și o reacție negativă la nivelul intermediar și chiar de vârf al structurilor din teritoriu, cei care și-au pierdut locurile de pe liste având acum suficiente motive să atace partidul și grupul de la conducere. Reacția lor la democrație își găsește acum și argumente palpabile de a riposta împotriva centrului, pe care ei au impresia că l-au slujit, chiar în ciuda propriului electorat local. Cei care au pierdut în alegerile interne cer acum, și se pare și că vor obține, posturi importante fie în birocrația județeană, fie în cea centrală, demonstrând societății - dacă mai era nevoie -că mulți membri PSD au înțeles acest partid ca fiind unul eminamente clientelar, bazat pe relația strânsă dintre birocrație și afacerile private, relație care în România se traduce prin corupție. Și toți înțeleg că ieșirea din acest spațiu înseamnă pierderea de bani și de influență, adică în termeni reali sărăcie pentru ei și pentru grupul de clienți economici și politici, și câteodată probabil chiar pierderea libertății.

 

PSD nu se mai poate schimba...

 

Dacă alegerile s-ar fi desfășurat corect, în mod cert Adrian Năstase ar fi reușit măcar o parte din ceea ce și-a propus, și anume să dea impresia că există într-adevăr un nou PSD, mai activ, cu un număr mult mai mic de corupți și, în final, chiar cu un număr mai mare de membri fideli noii conduceri. Din nefericire însă, alegerile au generat și mai mult scandal și chiar, în segmentul imaginii, au dăunat și mai mult partidului - căci prin repetarea alegerilor interne în mai multe localități s-a acceptat implicit că alegerile au fost fraudate, iar garantul legalității și al democrației, chiar partidul de guvernământ, a fost cel implicat în această afacere. Alegerile interne au dat dovada clară, chiar și pentru cei care nu voiau să o admită, că ceea ce s-a întâmplat la referendumul din noiembrie anul trecut nu este o vorbă în vânt și că alegerile - interne sau nu - pot fi fraudate ușor de acel grup de influență care controlează birocrația și afacerile în teritoriu. Și spunem teritoriu pentru că este evident că, după etapa șoșonarilor, membrii de partid din București sunt mult mai abili la capitolul imagine decât cei din restul țării - măcar în Capitală, chiar și Adrian Năstase cu șaptezeci și ceva la sută în alegerile interne este mult mai onorabil decât colegii săi de la Vrancea sau Suceava cu proporții mai mari decât pe vremea lui Ceaușescu, adică de peste sută la sută.

 

... nici cu ajutorul de imagine oferit de Antena 1

 

Faptul că alegerile interne au fost corupte a pus în umbră și cealaltă mișcare foarte bună a lui Adrian Năstase, și anume alianța cu PUR, și mai ales prin aceasta încercarea de clientelizare a Antenei 1, care la alegerile locale părea singura televiziune națională care sprijinea fățiș Opoziția. Acum însă este clar că Antena 1 sprijinea de fapt partidul și grupul de afaceri care se află în spatele său. Dacă în alegerile locale, când PUR se declara împotriva corupției din PSD excelenții jurnaliști ai postului Antena 1 se întreceau în a demasca jocurile Puterii, sprijinind indirect Opoziția, atunci aparent aliată cu PUR, acum tonul ar trebui să se mai înmoaie. Probabil că în încercarea de a rămâne credibile postul de televiziune și structurile media conexe se vor limita la știri exhaustive, dar nici într-un caz nu vor mai sprijini vocea Opoziției, și în special cea a A.D.A., care se trezește lipsită - la fel ca la începutul anului 2004 - de un canal de informații cu mare impact la public.

Potențialul de coaliție al A.D.A. s-a blocat în interior

Desigur însă că vina aparține aici și Opoziției, care nu a negociat deloc bine cu partidele mici, dând dovadă că cele două partide din A.D.A. și-au epuizat în interior potențialul de alianță. Pe orizontală, A.D.A. joacă foarte prost în relațiile cu alți actori politici, negocierile cu UDMR sau cu țărăniștii fiind destul de precare, limitate la discuții generale. Ceea ce dă dovada aroganței și a lipsei de încredere în parteneri a membrilor marcanți ai Alianței, adică tocmai ceea ce reproșează aceștia partidului de guvernământ. Desigur că un anumit avantaj a obținut Alianța din dezertarea PUR în tabăra PSD, prin faptul că grupări puternice din PUR au preferat să plece spre PNL sau PD, deși mulți din cei care au plecat sunt foști membri ai ApR, adică persoane care întăresc contingentul traseiștilor, adică tocmai ceea ce consideră A.D.A. a fi cel mai odios în politica românească.

Procesul etapei fotbalistice s-a mutat în talk-show-urile politice. Dar fără multă relevanță

Este clar deci că anul politic românesc s-a încheiat sau abia se pregătește să înceapă, pentru că ceea ce va urma de acum încolo va fi doar campanie electorală, o campanie electorală acerbă, plină de scandaluri și acuze de o parte sau alta, adică nimic nou. Doar că cetățeanul simplu, imparțial, se va trezi în fața unui proces al etapei politice, plin și el de aceleași vorbe goale și de zgomot mult pentru nimic, la fel ca în fotbal. Transferurile par a fi aceleași, la fel antrenorii, nici jucătorii nu se prea schimbă, doar că, dacă în fotbal românii par să iasă din Europa, în plan politic speră să se intre. Deși fotbalul, ca și politica, are reguli imuabile? nu poți să câștigi la nesfârșit prin blaturi, pentru că suporterii află și te sancționează mai repede decât înșiși oficialii europeni.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 20

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: