Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

România și geometria complexă a drapelului european

Anton COMĂNESCU

Trecătorii pe lângă "epicentrul" Europei, Piața Schuman din Bruxelles, privesc cu uimire către un cort bizar amplasat în spațiul verde în jurul căruia se aglomerează clădirile câtorva dintre cele mai importante instituții europene. Cortul, asemănător unui circ ambulant, este creația arhitectului olandez Rem Koolhaas, care și-a propus să reformeze nici mai mult nici mai puțin decât controversata identitate europeană. Acea identitate europeană devenită pe cât de complicată pe atât de greu de interiorizat pentru cetățeanul simplu al Europei celor 25.



Construcția europeană, aflată într-o perioadă de răscruce datorită nu numai tensiunilor aferente extinderii către est, dar și urmare a eforturilor de creștere a coeziunii ei interne politico-economice, pare a se confrunta cu o criză identitară. Soluțiile tehnice adoptate pentru creșterea funcționalității structurilor comunitare trebuie să acomodeze interese diverse, uneori divergente, ceea le face adeseori obscure pentru cetățeanul de rând. Sondajele de opinie arată că cetățenii Uniunii se simt mai degrabă francezi, britanci sau polonezi, după caz, decât europeni.

Încercarea de a forja o imagine simplă, clară și atrăgătoare pentru Uniunea Europeană este un demers vechi care s-a lovit de fiecare dată de aceeași problemă a eterogenității formelor pe care le îmbracă interesele naționale. Chiar ideea arhitectului olandez se lovește de aceeași problemă. Ingeniosul cort din centrul Bruxellesului este colorat în ceea ce se dorește a fi viitorul steag al Uniunii Europene. Sub semnul devizei "Unitate în diversitate", se propune renunțarea la steagul albastru cu steluțe galbene și adoptarea unuia care să cuprindă toate drapelele naționale, ale căror culori sunt ordonate în paralel, formând un curcubeu sofisticat. Mai mult decât atât, fiecare steag național ocupă în spectrul european o porțiune proporțională cu ponderea statului respectiv în sistemul de vot comunitar. Concluzia este că până și încercarea declarată de a reforma și simplifica simbolul Uniunii Europene se lovește de aceleași limitări tehnice ale arhitecturii politice.

Nu trebuie deci să ne mire că cele mai importante proiecte ale Uniunii, cum ar fi Pactul pentru Stabilitate și Creștere, extinderea, moneda euro ș.a., nu se înfățișează opiniei publice cu un mesaj clar și inteligibil. Un exemplu elocvent este bulversarea opiniei publice românești sub asaltul știrilor contradictorii venite fie de la Bruxelles, fie de la Ministerul Integrării, fie din partea presei. De câteva luni, românul simplu încearcă să se lămurească dacă România va adera sau nu la Uniune în 2007 și dacă negocierile se vor putea încheia până la sfârșitul acestui an.

A găsi un răspuns cert la aceste întrebări este cu atât mai dificil cu cât se consultă mai multe surse. Guvernul român publică un addendum optimist la raportul de țară al României, ce precede raportul Comsiei Europene ce va fi publicat pe 6 octombrie, Günther Verheugen promite tot sprijinul pentru încheierea negocierilor până la sfârșitul anului, dar în același timp se acreditează ideea că este posibil ca aceste negocieri să poată fi încheiate undeva în primăvara lui 2005, ceea ce, suntem asigurați, nu va impieta asupra aderării în 2007. Mai mult decât atât, alte voci lansează zvonuri privind posibilitatea decuplării României de Bulgaria, în ceea ce privește semnarea tratatului de aderare. Dacă la toate acestea adăugăm confuzia creată de declarațiile șefului Delegației Comisiei Europene în România, Jonathan Scheele, conform cărora țara- noastră nu are încă o economie de piață capabilă să facă față concurenței pe piața comună, nebuloasa se mărește și mai mult. Cel puțin la acest capitol însă, lucrurile par a se fi clarificat puțin o dată cu lămuririle aduse de dl Scheele care a precizat că se referise doar la aspectul concurențial, și nu la criteriul de economie de piață funcțională, așa cum a perceput presa românească. Cât despre criteriul cu pricina, se poate citi printre rânduri, nu trebuie să ne facem griji.

În tot acest timp, românii privesc îngrijorați la vecinii din Ungaria care vin la cumpărături în Ardeal, fugind de valul de scumpiri declanșat în urma aderării. Pe de altă parte, un recent sondaj de opinie CURS arăta că doar 6% din români se pronunță împotriva aderării la UE. Românii își păstrează un optimism demn de invidiat de orice guvern european. Nici știrea conform căreia ministrul de finanțe francez Nicolas Sarkozy a criticat fiscalitatea redusă din țările estice, propunând eliminarea subsidiilor comunitare pentru țările care practică așa-numitul "dumping fiscal", nu pare să fi îngrijorat prea mult opinia publică românească. Toate acestea arată că dincolo de ecuația complexă a integrării europene și de mesajele ambigue care emană de la diversele foruri, românii au încredere în proiectul european. Pe plaiurile mioritice, "la porțile Orientului, totul se înfățișează mai puțin grav", așa cum spunea Raymond Poincaré, fost președinte al Franței, pe vremea când pleda ca avocat al apărării într-un proces la București.

Mașinăria complexă a Uniunii Europene, în care până și viitorul steag va fi probabil expresia grafică a algoritmului politic, continuă să bulverseze cetățeanul interesat de politica comunitară. Dar cu cât ne depărtăm de Bruxelles, zgomotul de fond al acestei mașinării devine mai puțin persistent, atmosfera se limpezește și imaginea Europei începe să se contureze. Astfel că din România, viitoarea țară- de frontieră a Uniunii, totul pare învăluit într-o lumină dătătoare de speranță. Probabil că n-ar fi o idee rea ca arhitectul olandez Rem Koolhaas să privească curcubeul european dinspre România. Astfel ar putea căpăta o altă viziune asupra identității europene.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 20

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: