Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Gheorghe Dinică - de șef al Protocolului Național

Cezar DOBRE

Gheorghe Dinică: "O cât de mică neatenție în desfășurarea unei activități oficiale (ordinea de precădere, plasamentul, derularea programului unei vizite etc.) se poate solda cu urmări neplăcute și, desigur, cu admonestările de rigoare, iar în cazul unor greșeli grave, se ajunge și la primirea «altor însărcinări»".



Domnule Gheorghe Dinică, ocupați în prezent funcția de șef al Protocolului Primului Ministru, însă sunteți, în același timp, diplomat de carieră. Activitatea în diplomație este o condiție pentru ocuparea unei astfel de funcții?

Înainte de a vă răspunde la întrebare, aș dori să fac câteva precizări.

La 8 iulie 2002, Guvernul României a aprobat, prin Hotărârea nr. 665, crearea Protocolului Național, având, ca structură organizatorică specializată, atribuția de a asigura coordonarea activităților de protocol și ceremonial, precum și elaborarea de norme unitare în acest domeniu.

Constituirea acestui organism a fost impusă de schimbările ce au avut loc în țara noastră după 1989, care au dus, între altele, la amplificarea contactelor țării noastre pe plan internațional, precum și de necesitatea de a conferi activității de protocol uniformitate, coerență și rigoare, de natură să conducă la eliminarea improvizațiilor, la evitarea eludării sau desconsiderării normelor de ceremonial, protocol și curtoazie și la racordarea ei la practica internațională în materie, îndeosebi din țările membre ale Uniunii Europene, cu respectarea, în același timp, a specificului românesc.

Faptul că înființarea Protocolului Național a trezit mult interes atât în rândul celor avizați, cât și al publicului larg, inclusiv al mass-media, constituie un argument important privind necesitatea existenței acestei structuri specializate în materie de protocol în țara- noastră.

Conceput ca Direcție Generală în Ministerul Afacerilor Externe și fiind condus de un diplomat, având, de regulă, gradul de ambasador și funcția de director general, Protocolul Național asigură serviciile de specialitate șefului statului, primului ministru, ministrului Afacerilor Externe și structurilor subordonate acestora.

Cu alte cuvinte, "statul-major" al Protocolului Național se află la Ministerul Afacerilor Externe, iar coordonarea activităților de protocol desfășurate la nivelul președintelui și primului ministru se realizează prin intermediul diplomaților detașați de la Direcția Generală Protocolul Național la Administrația Prezidențială și la Cancelaria Primului Ministru (câte trei persoane la fiecare structură).

Revenind la întrebarea dumneavoastră, din experiența relativ bogată și îndelungată în materie, consider că este practic imposibil să lucrezi într-una din cele trei structuri coordonate de Protocolul Național fără să ai noțiunile fundamentale de diplomație, care se dobândesc în serviciul diplomatic din Ministerul Afacerilor Externe. Să nu uităm că, de la sosire și până la plecarea din țara noastră, înalții oaspeți străini - șefi de state, prim-miniștri, miniștride Externe, alte oficialități de prim-rang - sunt însoțiți de reprezentanți ai protocolului, iar realizarea în condiții optime a acțiunilor cuprinse în programele vizitelor depinde în mare măsură de modul de lucru și de comportamentul acestora. Ținuta impecabilă, arta conversației, orizont larg de cunoștințe, stăpânire de sine, reacție de moment și, nu în ultimul rând, cunoașterea a două-trei limbi străine de circulație internațională, între care obligatoriu limba engleză, iată numai câteva din calitățile pe care trebuie să le îndeplinească un bun lucrător în domeniul protocolului, care, așa cum precizam mai înainte, este prin excelență diplomat.

Eu îndeplinesc în momentul de față funcția de director general în Ministerul Afacerilor Externe și, totodată, de șef al Protocolului Național.

Totodată, îndeplinesc, benevol, funcția de șef al Protocolului Primului Ministru, fiind deosebit de onorat de această misiune. Poate că nu este lipsit de importanță să amintesc faptul că și domnia-sa și-a început, cu mulți ani în urmă, ucenicia diplomatică tot în protocol, la Ministerul Afacerilor Externe.

Deci, concluzionând, un bun lucrător în domeniul protocolului trebuie să aibă o amplă pregătire diplomatică.

Câți colaboratori aveți la Guvern și ce pregătire trebuie să aibă aceștia pentru a lucra într-un serviciu de protocol?

În schema Compartimentului de Protocol din cadrul Cancelariei Primului Ministru - aceasta este denumirea exactă a serviciului - figurează opt posturi, toate ocupate de lucrători cu experiență și dornici de afirmare.

Pentru că activitatea dumneavoastră se desfășoară mai mult în culisele politicii, puteți să ne spuneți, pentru cititorii noștri, ce face concret șeful Protocolului Primului Ministru?

Își împarte munca între sediul Ministerului Afacerilor Externe și Palatul Victoria. În mod concret, acoperă agenda de contacte politico-diplomatice ale conducătorilor celor două instituții, ținând, totodată, legătura strânsă cu protocolul Administrației Prezidențiale.

Există o butadă care afirmă că munca de protocol nu se vede decât atunci când se face o greșeală. Credeți că acest lucru este adevărat?

Din păcate așa este. Foarte rar se primesc felicitări în munca noastră, desfășurarea în condiții optime a unei acțiuni considerându-se a fi ceva normal. O cât de mică neatenție în desfășurarea unei activități oficiale (ordinea de precădere, plasamentul, derularea programului unei vizite etc.) se poate solda cu urmări neplăcute și, desigur, cu admonestările de rigoare, iar în cazul unor greșeli grave, se ajunge și la primirea "altor însărcinări". Iată de ce trebuie ca toate aspectele de protocol ținând de organizarea și desfășurarea acțiunilor oficiale să fie bine pregătite și gestionate.

Înainte de a ocupa această funcție, ați fost ambasadorul României în Slovacia. Care au fost principalele obiective ale mandatului dumneavoastră în această țară- și care au fost cele mai importante rezultate ale activității din Slovacia?

Postul de ambasador al României în Slovacia a reprezentat pentru mine încununarea activității profesionale de diplomat de carieră. Slovacia nu era pentru mine o țară- necunoscută. Cu ani în urmă am lucrat ca atașat de presă și, ulterior, ca adjunct al șefului de misiune la Ambasada României din Praga, capitala fostei Cehoslovacii. De aceea perioada de acomodare a fost relativ scurtă, la aceasta contribuind și atmosfera deosebit de cordială în care mi-am început activitatea, asigurată de oficialitățile slovace. Desigur, la aceasta a contribuit mult faptul că vorbesc limba slovacă și eram familiarizat cu realitățile din această țară-.

În cei patru ani cât m-am aflat la post la Bratislava, contactele politice la cel mai înalt nivel dintre cele două țări au cunoscut o intensificare, cu urmări pozitive asupra evoluției schimburilor economice, care au crescut de la an la an.

Să nu credeți că în timpul petrecut în Slovacia am neglijat înclinațiile de natură protocolară. Sunt convins că și aceste calități m-au apropiat mai mult de liderii slovaci și mi-au creat o poziție privilegiată în corpul diplomatic din capitala Republicii Slovace.

Care credeți că sunt principalele motive pentru care o țară- din Sud-Estul Europei, și mă refer la Slovacia - a cărei situație o cunoașteți bine -, a avut o dezvoltare economică mai rapidă comparativ cu România?

Geografic, Slovacia se situează în centrul Europei, deși, politic până în anul 1989, era considerată ca făcând parte, împreună cu sora ei, Republica Cehă, din grupul țărilor est-europene.

Răspunsul la întrebarea dumneavoastră este foarte simplu. Slovacia, ca și Republica Cehă au parcurs momentul revoluționar din toamna anului 1989 pe un covor de catifea, cum de altfel a și fost numită revoluția din Cehoslovacia. În aceste condiții transformările economice, de la economia de stat spre economia de piață, au fost mult mai rapide și mai radicale decât în alte țări foste socialiste. Piața cehoslovacă s-a deschis mult mai devreme investițiilor occidentale. Concernul Volkswagen a construit lângă Bratislava, în primii ani de după 1990, o fabrică de autoturisme cu o capacitate de peste 100.000 de autoturisme pe an. În ultimul deceniu al secolului trecut, în Slovacia s-au dat în exploatare peste 250 km de autostrăzi, funcționează în condiții optime hidrocentrala de la Gabcikovo pe Dunăre și o nouă centrală nucleară.

Din scurta prezentare făcută, rezultă că supoziția potrivit căreia după desprinderea de Republica Cehă, la 1 ianuarie 1993, Slovacia nu putea cu forțe proprii să țină ritmul de dezvoltare din timpul existenței în statul comun ceho-slovac nu s-a adeverit, Republica Slovacă fiind în prezent complet integrată în structurile euro-atlantice.

Dumneavoastră faceți politică? Vă considerați politician sau preferați neutralitatea diplomatică?

Statutul Corpului Diplomatic nu permite diplomaților de carieră să facă parte dintr-un partid sau să promoveze politica vreunui partid, plasându-se, așa cum menționați și dumneavoastră, pe o poziție neutră, care să le permită desfășurarea activității diplomatice indiferent de formula politică aflată la putere, având ca orientare programul de guvernare.

Ca cetățean al țării, urmăresc cu atenție tot ceea ce se desfășoară pe scena politică a țării și, o dată la patru ani, îmi exprim sprijinul, prin vot, pentru cei care ne vor binele și acționează în această direcție.

Publicat în : Interviu  de la numărul 20

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: