Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Litigiul româno-ucrainean, în perspectivă istorică

Laurențiu CONSTANTINIU

Criza declanșată în relațiile româno-ucrainene de construcția canalului Bâstroe nu poate fi înțeleasă corect în dimensiunile ei politice și teritoriale, dacă nu este situată în contextul istoric al litigiului dintre România și URSS, în suita căruia se plasează.

La 28 iunie 1940, guvernul român a acceptat, sub amenințarea forței, notele ultimative sovietice și a anunțat că-și retrage trupele și administrația din Basarabia și nordul Bucovinei, teritorii menționate în prima notă ultimativă sovietică, din 26 iunie 1940. La 29 iunie 1940, trupele sovietice au ocupat ținutul Herța, nespecificat în nota ultimativă menționată și care nu făcea parte nici din Basarabia, nici din nordul Bucovinei, ci din Vechiul Regat.



La 28 septembrie 1940, printr-o acțiune de forță, unități militare sovietice au luat sub control ieșirea canalului Starii Stambul în Marea Neagră, iar o lună mai târziu, au ocupat ostroavele Tătaru Mare, Dalerul Mare, Dalerul Mic și Maican. La 5 noiembrie 1940 sovieticii au ocupat grupul de ostroave denumit Insula Limba, situat între brațul Starii Stambul și Canalul Musura. Aceste anexări teritoriale nu aveau nici o bază de drept; ele erau rezultatul unor acțiuni militare.

Tratatul de pace, semnat de România la 10 februarie 1947, fixând frontiera dintre România și URSS pe baza pretinsului acord româno-sovietic din 28 iunie 1940, nu acoperea, așadar, stăpânirea sovietică asupra ostroavelor menționate de pe brațul Chilia. În consecință, Moscova a căutat să obțină un titlu de drept internațional, care să-i fundamenteze suveranitatea asupra acestor insule. Ea l-a obținut, o dată cu semnarea Tratatului de prietenie, colaborare și asistență mutuală dintre URSS și România (4 februarie 1948), care era însoțit de un protocol referitor la traseul frontierei dintre cele două state. Acet protocol specifica trecerea insulelor amintite de pe brațul Chilia și a Insulei Șerpilor sub suveranitatea sovietică. Pe baza protocolului din 4 februarie 1948, a avut loc predarea către URSS a Insulei Șerpilor la 23 mai 1948 (atunci s-a întocmit acel proces-verbal, citat atât de frecvent în ultimul timp).

În calitate de stat succesoral al URSS, Ucraina stăpânește teritorii românești, anexate de Moscova, în iunie 1940, septembrie-noiembrie 1940 și februarie-mai 1948.

Tratatul încheiat de România și Ucraina, la 2 iunie 1997, a oferit Kievului recunoașterea română, de această dată fără nici o constrângere, a anexiunilor sovietice de teritorii românești, aflate astăzi în frontierele ucrainene. Partea română a negociat acest tratat cu incompetență, care va rămâne o pagină de rușine în analele diplomației românești. Ea a anunțat încă de la început că este gata să facă un "sacrificiu istoric", neîncercând, așadar, să negocieze problemele teritoriale, și a făcut publică dorința de a încheia tratativele bilaterale înainte de summitul NATO de la Madrid, de la care aștepta admiterea României în NATO. Kievul a devenit astfel dirijorul acestor negocieri și și-a impus, în toate problemele, voința. Probabil că de atunci, din timpul negocierilor din 1997, factorii de decizie ucraineni au înțeles că, în raporturile cu România, își pot permite orice.

Construcția canalului Bâstroe și măsurile de transformare a Insulei Șerpilor într-un teritoriu ucrainean locuit, cu toate consecințele ce decurg de aici, sunt urmarea amatorismului și slăbiciunii arătate de guvernarea Constantinescu, carențe grave care au fost, din nefericire, preluate și de actuala putere.

Este suficient de reamintit faptul semnalat și de mass-media că balizele instalate în spațiul românesc de ucraineni au fost înlăturate de pescarii români și nu, așa cum ar fi fost firesc, de autoritățile statului român.

România este astăzi membră a Alianței Nord-Atlantice și orice atingere adusă integrității ei teritoriale și suveranității ei naționale îi privește pe toți partenerii săi din NATO. Deocamdată, Alianța a păstrat însă o tăcere totală în privința litigiului româno-ucrainean. Care este explicația?

Cine a citit cartea lui Zbigniew Brzezinski, "Marea tablă de șah", știe că, în percepția Occidentului și, în primul rând, a Statelor Unite, existența unui stat independent ucrainean, care blochează accesul Rusiei spre strâmtori și Mediterana Orientală, este una din garanțiile cele mai sigure că Federația Rusă nu va mai reveni niciodată la statutul de supraputere al defunctei Uniuni Sovietice. Între Ucraina și România, "simpatiile strategice" ale NATO se îndreaptă către cea dintâi. Alianța Nord-Atlantică nu ne va acorda sprjin decât din vârful buzelor.

Cu o politică externă modelată permanent pe directivele venite de la Washington, e puțin probabil că România va găsi soluția echitabilă în litigiul cu Ucraina.

O regândire a strategiei și tacticii României în această problemă este absolut necesară. Ea trebuie să fie rezultatul unei consultări a eșichierului nostru politic și a societății civile.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 20

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: