Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

În meciul de pe Bâstroe - Ucraina-România 1-0

Raul MARIAN

Dacă la fotbal, naționala României a reușit să o învingă pe cea a Ucrainei în ultimele trei partide amicale disputate, nu același lucru se poate spune despre diplomația românească. Confruntată cu perspectiva unui eșec în ceea ce privește negocierile privind delimitarea platoului continental și a zonelor economice exclusive din Marea Neagră (există informații potrivit cărora Ucraina a început forările pentru identificarea rezervelor de petrol în absența unei reglementări cu România), aceeași diplomație românească a fost surprinsă pe contraatac de decizia Kievului de a construi un canal navigabil pe Brațul Bâstroe. În pofida numeroaselor proteste interne și internaționale, Ucraina a hotărât să meargă mai departe cu respectivul proiect chiar dacă prin aceasta încalcă numeroase acorduri internaționale și chiar acordurile bilaterale cu România.



Pusă în fața faptului împlinit, România a adoptat un stil de diplomație european, a se citi civilizat, deși poate fi pusă sub semnul întrebării o astfel de strategie atunci când este vorba de un stat sau mai precis un regim autoritarist care acordă prea puțină importanță dreptului internațional, presiunilor venite de la forurile europene sau "codului bunelor maniere" în relațiile cu vecinii. Deși, potrivit unor oficiali din Ministerul Afacerilor Externe, autoritățile de la București știau de acest proiect încă de acum trei ani (curios și surprinzător este faptul că el a ajuns la urechile diplomaților noștri prin intermediul mass-media și al unor organizații nonguvernamentale preocupate de protejarea mediului), în tot acest timp România s-a mulțumit cu scrierea de scrisori și solicitări privind obținerea de informații din partea Kievului, cu apeluri remise autorităților ucrainene și invitații la negocieri, toate acestea în "spiritul bunelor relații între vecini", de care Ucrainei puțin îi pasă.

 

Ucraina contraatacă

 

Iritate de mai recenta strategie a Bucureștiului, care a încercat să sensibilizeze organizațiile internaționale în legătură cu posibilele efecte negative ale unui astfel de proiect pentru ecosistemul din Delta Dunării și să obțină astfel presiuni diplomatice internaționale asupra Kievului, autoritățile ucrainene s-au decis să contraatace agresiv, fără menajamente, pe toate fronturile.

În încercarea de a justifica și legitima, în ochii propriilor cetățeni, ai opiniei publice internaționale și ai diverșilor oficiali europeni și nu numai, proiectul Bâstroe, Ucraina a făcut apel la diverse strategii. În prima etapă a încercat să nege acuzațiile României, oficiali guvernamentali și chiar primul ministru Viktor Yanukovich afirmând că de fapt Ucraina nu construiește un nou canal în Delta Dunării, ci doar modernizează întreaga infrastructură a unui canal mai vechi, construit și utilizat în vremea sovietică. Mai mult, președintele Leonid Kucima a ținut să sublinieze, la ceremonia de inaugurare, că atât Guvernul, cât și firma germană angajată pentru realizarea proiectului respectă toate legile și normele interne și internaționale privind protecția mediului. S-a încercat inclusiv construirea unei imagini a Ucrainei ca "protector al mediului înconjurător", oferindu-se opiniei publice diverse studii ecologice (a căror calitate rămâne îndoielnică) și cifre (ca aceea de un milion de euro alocați de guvernul ucrainean pentru monitorizarea mediului și compensarea în caz de accidente ecologice în urma lucrărilor la canal).

S-a încercat nu doar negarea acuzațiilor aduse de România, dar și negarea dreptului țării noastre de a se implica în vreun fel în respectivul proiect. Deși acordurile internaționale privind protecția mediului în general și a Deltei Dunării în special, la care Ucraina este parte, stipulează că în astfel de probleme nici un stat nu poate acționa unilateral deoarece consecințele ecologice negative se răsfrâng asupra tuturor statelor din regiune, Natalia Zarudnaia, ambasadorul ucrainean la comisiile speciale ale mai multor convenții privind protecția mediului, a afirmat de mai multe ori că nu înțelege de ce Ucraina ar trebui să se consulte cu România atâta timp cât proiectul construirii Canalului Bâstroe se desfășoară în totalitate pe teritoriul țării vecine, și nu în zona de frontieră comună.

Deoarece "intoxicarea" propriilor cetățeni și a forurilor internaționale nu a prea reușit, Ucraina s-a decis să atace România, transformându-se din acuzat în acuzator. Kievul a început prin a acuza Bucureștiul de manipulare în legătură cu consecințele ecologice ale Canalului Bâstroe, susținând apoi că s-a văzut nevoit să apeleze la această soluție datorită taxelor de tranzit foarte mari percepute de România navelor ucrainene. Mai mult, România a fost acuzată că prin protestele sale nu urmărește obiective ecologice precum protejarea Deltei Dunării, ci obiective politice ca menținerea monopolului asupra tranzitului naval și a controlului strategic la gurile de vărsare ale Dunării. Și, de parcă toate acestea nu erau de ajuns, autoritățile ucrainene au acuzat Bucureștiul de pretenții teritoriale, afirmând că România încearcă să lege problema canalului de problema delimitării platoului continental și a zonelor economice exclusive din Marea Neagră. Ucraina a încercat chiar să demonstreze că România nu este capabilă să administreze navigația la gurile de vărsare ale Dunării, blocând sau încercând să blocheze cu vase de mare tonaj navigația pe Canalul Sulina, aflat pe teritoriul românesc.    

Dacă față de România, Kievul a adoptat o strategie agresivă, față de forurile europene și internaționale autoritățile ucrainene au încercat să justifice proiectul prin argumente "raționale". S-a vorbit despre necesitatea economică a unui astfel de canal, oficiali ai Ministerului Transporturilor și chiar ministrul Transporturilor, Georgy Kirpa, afirmând că în ultimul timp peste 65% din navele străine au preferat să navigheze pe Canalul Bâstroe decât să treacă prin canalul românesc Sulina, fapt ce a determinat luarea deciziei de amenajare a acestuia. Un alt argument a fost acela al "dezvoltării socio-economice" a regiunii, una dintre cele mai sărace din Ucraina, susținându-se că respectivul proiect va avea consecințe pozitive pentru locuitorii din zonă precum crearea de noi locuri de muncă, apariția unor oportunități pentru investiții și chiar economisirea unor bani la buget care ar fi redirecționați spre construirea de școli și spitale în regiunea traversată de Canalul Bâstroe.

Văzând că astfel de argumente nu "prind" la Bruxelles, Ucraina a schimbat strategia încercând să "arunce mingea în terenul Uniunii Europene", Kievul susținând că "restaurarea" Canalului Bâstroe se desfășoară în conformitate cu un document aprobat de Comisia Europeană în septembrie 2001, și anume "Cartea Albă a politicii privind transportul: Timpul pentru a decide", care definește liniile de dezvoltare a politicii privind transportul european până în 2010, în cadrul acestei politici Ucraina, prin Canalul Bâstroe, contribuind la dezvoltarea Coridorului de Transport Internațional VII și la dezvoltarea întregii regiuni a Dunării. Deoarece încercarea de a implica indirect forurile europene în proiect nu s-a bucurat de succes, Ucraina a schimbat tactica din nou adoptând o strategie mai conciliatoare, însă doar în relația cu aceste foruri față de care și-a luat angajamentul de a accepta evaluarea proiectului construirii Canalului Bâstroe și a impactului său asupra mediului de către o echipă de experți internaționali desemnată de Consiliul Europei.

În acest context, rămân deschise următoarele întrebări: De ce Kievul s-a decis să ignore protestele internaționale și pe cele ale vecinilor riscând sancțiuni? De ce a decis să încalce normele și acordurile privind protecția mediului înconjurător la care este parte semnatară? De ce a ignorat chiar protestele interne ale unor instituții de stat și chiar ale unor organizații neguvernamentale? De ce a preferat strategia contraatacului agresiv în locul negocierilor? Răspunsul poate fi unul singur: pentru că miza este prea mare.

 

(Continuare în numărul următor)

Publicat în : Politica externa  de la numărul 20

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: