Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Beslan - 3 (11) septembrie rusesc

Raul MARIAN

În urmă cu câteva luni, într-un articol ce analiza atacurile teroriste din Spania, începeam prin a sublinia coincidența datei de 11, care părea să devină o zi preferată pentru astfel de atrocități. Acum, în urma masacrului de la Beslan, septembrie, ce ne amintește de atacurile teroriste din Statele Unite, pare a se transforma într-o lună fatidică. Însă coincidențele se opresc aici, deoarece alegerea de către teroriști a respectivei date nu a fost determinată de intenția de a copia într-un fel sau altul ceea ce s-a întâmplat la 11 septembrie 2001, ci de"oportunitatea" reprezentată de începerea anului școlar în Rusia, deși termenul "oportunitate" este foarte cinic.



"Terorismul a devenit o armă sistematică a unui război care nu cunoaște granițe și rareori are o față."

Jacques Chirac

 

Este greu să dai un sens la ceva ce nu are sens și imposibil să justifici ceva ce nu poate fi justificat. Un astfel de act nu are, și nimeni nu ar trebui să caute, o justificare. Nu poți justifica faptul că atacul a avut drept țintă copiii din Beslan, victime nevinovate la fel ca acelea din Statele Unite și Madrid, la fel cum nu poți justifica faptul că ziua declanșării lui (prima zi de școală) a fost aleasă astfel încât numărul celor luați ostatici să fie cât mai mare (copii, profesori, părinți, rude). Nu poți justifica nici faptul că teroriștii și-au torturat victimele, refuzând ajutoarele de apă, hrană, medicamente, la fel cum nu poți justifica uciderea celor care, speriați de detonarea accidentală (sau nu) a unei bombe, au încercat să-și salveze viața fugind, printre gloanțele trase de teroriști și forțele speciale rusești, din clădirea care se prăbușea. De altfel cum poți justifica faptul că în doar câteva minute, 1% din populația unui oraș a fost omorâtă? Recunoscând că există o diferență între a justifica și a analiza, trebuie să înțelegem Beslan.

 

Motivațiile din spatele "perdelei de fum"

 

Deși președintele Putin a evitat mult timp să facă o conexiune directă între războiul din Cecenia și atacul terorist de la Școala nr. 1 din Beslan, legătura este evidentă. Motivațiile liderului rus, care a clasificat incidentul ca unul din cadrul luptei împotriva terorismului internațional, pot fi identificate în dorința acestuia de a păstra aparența controlului asupra situației din republica separatistă. De altfel tot Putin a fost cel care a anunțat cu mult timp în urmă că al doilea război din Cecenia s-a încheiat. Însă realitatea pare a-l contrazice, și nu este vorba doar de evenimentele din micul oraș din Republica Osetia de Nord, ci și de deturnarea și prăbușirea, cu doar câteva zile înainte, a două avioane rusești de pasageri sau de atacul cu bombă din Moscova, la 31 august, autorii acestor atacuri fiind sinucigași ceceni.

Politica intransigentă a Rusiei față de Cecenia a contribuit din plin la șirul lung de violențe. Bilanțul: două războaie cu zeci de mii de morți și nenumărate acte teroriste. Această politică poate fi explicată pe de o parte de importanța strategică a Ceceniei, ca republică de tranzit pentru conductele rusești de petrol, iar pe de altă parte de strategia Moscovei de a nu permite, o dată cu obținerea independenței republicii, revirimentul unor mișcări separatiste și în celelalte republici, finalul putând fi unul al dezintegrării întregii Federații Ruse (care ar putea împărtăși astfel soarta Uniunii Sovietice, dar la un alt nivel). Consecvent acestei politici, Kremlinul a preferat să trimită armata și să instaleze la Groznâi diverse marionete pro-ruse, în loc să negocieze cu separatiștii sau cu elementele moderate.

În acest context, nu este de mirare că elementele fundamentaliste au obținut treptat suportul unei largi majorități a populației cecene, dispusă la acte teroriste pentru un scop măreț ca acela al obținerii independenței sau doar pentru scopuri mai limitate ca răzbunarea unui apropiat. De altfel, mulți analiști au subliniat faptul că tradiția cecenă include "răzbunarea sângelui", care permite și chiar obligă rudele unui cecen ucis să se răzbune în același fel pe autorul omorului sau pe un apropiat al acestuia. Prezența "văduvelor negre" în rândul teroriștilor este explicabilă tocmai prin această tradiție, ele fiind în fapt mamele sau soțiile unor ceceni uciși în acțiunile armatei ruse. Se estimează că doar numărul victimelor din rândul copiilor ceceni, de-a lungul a peste un deceniu de conflict, este de aproximativ 40.000, de unde rezultă tot atâtea potențiale "văduve negre".

Alegerea locului și a zilei nu a fost întâmplătoare. Osetia de Nord a rămas, de-a lungul timpului, singurul aliat fidel al Moscovei din Caucazul de Nord. Spre deosebire de Cecenia și Ingușeția, republici cu populație majoritar musulmană, Osetia este o republică creștin ortodoxă. Atacul a urmărit astfel să demonstreze locuitorilor din această republică incapacitatea Kremlinului de a le asigura protecția.

Prezența unui cetățean provenind din Ingușeția în rândul teroriștilor de la Beslan nu este nici ea întâmplătoare ținând cont de relațiile tensionate dintre cele două republici vecine. De altfel, în 1992 între Ingușeția și Osetia de Nord s-a declanșat un conflict interetnic. În logica organizatorilor ceceni, reizbucnirea războiului dintre cele două republici ar destabiliza întreg Caucazul de Nord și ar ține forțele militare ale Moscovei ocupate, departe de operațiunile secesioniștilor din Cecenia.

Indiferent dacă a fost vorba de motivații personale sau obiective strategice, indiferent dacă a fost rezultatul politicii intransigente și uneori chiar violente a Moscovei față de Cecenia sau al dorinței separatiștilor de a șoca Moscova și a o obliga astfel să recunoască independența micii republici caucaziene, sângerosul incident de la Beslan va rămâne în memoria tuturor ca unul dintre cele mai violente acte teroriste cu care s-a confruntat umanitatea.

 

"Lecțiile" școlii din Beslan

 

Dacă New Yorkul și Madridul nu au demonstrat-o suficient, Beslanul a arătat că terorismul poate produce atrocități la care nimeni nu se poate gândi, că țintele lui sunt variate și de cele mai multe ori nevinovate, că nu există o limită peste care nu se poate trece și că orice este posibil. Oricine, oriunde, oricând este vulnerabil.

Incidentele de la Beslan au mai demonstrat întregii comunități internaționale și faptul că scopul unor astfel de atacuri teroriste este acela de a șoca prin violența lor. Spre deosebire de mișcările naționaliste de la sfârșitul secolului al XIX-lea sau de cele anticoloniale de după cel de-al doilea război mondial, mișcările secesioniste de la începutul secolului al XXI-lea sunt mult mai brutale și lipsite de scrupule în atingerea scopurilor propuse, indiferent dacă acestea sunt juste sau nu. Rusiei i-au demonstrat că războiul din Cecenia este departe de a fi încheiat și că pacea nu poate fi obținută prin atrocitățile comise de armata rusă sau prin impunerea unor lideri-marionetă pro-ruși care nu se bucură de suportul populației, violența născând întotdeauna violență.

Faptul cel mai grav este că terorismul devine o modă pentru orice grupare sau comunitate care își revendică un drept la autodeterminare sau independență, iar politica marilor puteri nu contribuie cu nimic la diminuarea acestui fenomen. Poate că în locul unor intervenții armate în diverse state și republici, acțiuni suspecte de a trezi și mai multe resentimente, mai eficient ar fi să fie abordate cauzele reale ale acestor acte teroriste, trecându-se peste barierele constrângătoare ale unei ordini mondiale care nu mai are nici o tangență cu realitatea.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 20

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: