Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Un nou pas spre puterea absolută: Putin, după Beslan

Laurențiu CONSTANTINIU

Pe Boris Elțân nu pare să-l fi preocupat prea mult problema democrației. Pentru el, mai importantă s-a dovedit a fi stoparea accesului la putere al comuniștilor, care, la rândul lor, în decurs de 10 ani, nu au putut renunța la ideea revanșei. De aici duritatea, repeziciunea și caracterul incomplet al reformelor, care, în opinia liderului de atunci de la Kremlin, puteau conferi ireversibilitate procesului de reformă, chiar cu sacrificarea calității acesteia.



În primul său mandat, Vladimir Putin și-a propus ca principal obiectiv restabilirea măreției Rusiei. Pentru îndeplinirea lui, era necesară îndepărtarea țării de pe marginea prăpastiei, în care Elțân și oligarhii din anturajul său o târâseră. Un al doilea obiectiv a fost consolidarea fragilei stabilități și asigurarea unei oarecare creșteri economice, precum și restabilirea țării din punct de vedere al climatului social și moral. Acestora li s-au adăugat soluționarea conflictului din Caucazul de Nord și implicarea Rusiei în procesele de formare a noii ordini mondiale, care, după 11 septembrie 2001, se complicaseră considerabil.

Obsesia redării Rusiei a statutului pierdut de mare putere nu numai că a captat întreaga atenție a lui Vladimir Putin, dar, credem noi, a și modelat felul în care președintele rus se raportează la ideea de democrație. El înțelege foarte bine că fără democrație nu este posibilă dezvoltarea țării în actualul context internațional, însă atitudinea sa are un caracter foarte pragmatic: acolo unde ea funcționează, e folosită, unde nu, se încearcă altceva. Pentru el, democrația reprezintă un principiu, necesar dezvoltării țării, însă, în opinia lui,Rusia e mai importantă. Uneori, această concepție folosește, alteori nu. În accepțiunea sa despre democrație, drepturile minorității (aici cu sensul de elită) sunt importante, însă puterea majorității e mult mai importantă. De aceea, regimul politic edificat în timpul primului mandat, regim căruia i s-au adus o serie de corective, poate fi descris ca fiind o democrație plebiscitară, întemeiată pe voința majorității populației și călăuzită de o politică făcută în interesul acestei majorități. În acest context, alegerile devin un adevărat plebiscit (de aici termenul "democrație plebiscitară", pus în circulație de Max Weber), electoratul fiind întrebatdacă este sau nu de acord cu politica președintelui. Și se observă că populația - în pofida manipulării exercitate prin mass-media sau a îngrădirii libertății de exprimare - sprijină politica înfăptuită de Putin. Iar dacă domnul Putin simte că populația îl susține, își poate permite să acționeze foarte dur.

Ultimele inițiative ale președintelui Putin pe calea consolidării autorității centrale și a prezenței statului în economie scot la iveală pragmatismul președintelui rus în raport cu democrația și convingerea sa că experimentul alegerilor libere în Rusia nu este foarte productiv.

În primul rând, liderul de la Kremlin a decis schimbarea principiilor de formare a organelor puterii la nivel regional (formal, alegerile au fost menținute, însă conducătorii regiunilor vor fi, în esență, numiți). În al doilea rând, va fi modificat sistemul asigurării securității statului, prin apariția unui superminister, care să coordoneze această activitate. În al treilea rând, va apărea un nou organism federal, Camera Societății (Obșestvennaia Palata), care, în principiu, va monitoriza punerea în practică a acestor măsuri. În fine, în cel mai scurt timp, va fi creată o Comisie pentru Caucazul de Nord, condusă de actualul însărcinat al președintelui în Regiunea Federală de Sud, Vladimir Iakovlev, care va avea ca obiect de activitate coordonarea în zonă a activităților ministerelor civile și celor de putere (Armată, Interne, Serviciul Federal de Securitate, Ministerul pentru Situații Excepționale) în vederea ridicării nivelului de trai.

În ce privește procedura de constituire a organelor puterii regionale (guvernatorii), președintele rus consideră că este necesară folosirea și la acest nivel a sistemului de numire a premierului (el este propus de președinte și confirmat sau infirmat de Dumă). Conducătorii regiunilor (guvernatorii) trebuie aleși conform acestui principiu: "Persoanele cu funcțiile cele mai înalte la nivel regional - a spus președintele - trebuie alese de organele legislative locale, la propunerea centrului federal" deoarece "sistemul puterii executive trebuie să funcționeze ca un mecanism unitar și subordonat. Un astfel de sistem nu a fost creat până acum". Prin noua sa inițiativă, președintele Putin a recunoscut indirect că eficacitatea acelei structuri verticale a puterii, căreia i-a dedicat primul său mandat, s-a dovedit a nu fi foarte eficace.

În privința alegerilor directe (sistemul utilizat până acum), ele sunt, în viziunea președintelui Putin, mai degrabă niște concursuri de popularitate, care nu întotdeauna sunt benefice. Dacă alegerile libere au adus la putere oameni care s-au dovedit incapabili să pună în practică acest program, președintele, prin prerogativele sale constituționale, trebuie să intervină în acest proces pentru ca în economie, Dumă și structurile regionale să se găsească "oamenii de nădejde" ai președintelui. Atâta timp cât cota sa de încredere se menține la un nivel ridicat, el se consideră îndreptățit să adopte astfel de măsuri, care, în opinia sa, îl ajută la înfăptuirea programului de guvernare. Folosindu-se de acest capital de încredere, președintele Putin cere poporului rus să "meargă pe mâna sa" în alegerea guvernatorilor. Trebuie însă menționat că același președinte "l-a ales" pe guvernatorul Osetiei de Nord, a cărui prestație în timpul crizei ostaticilor de la Beslan a fost lamentabilă.

Astfel de opinii nu sunt o noutate în viața politică rusă. Directorul FSB, Nikolai Patrușev, și unul dintre liderii partidului "Rodina", Nikolai Leonov (fost general KGB), sunt de părere că dezvoltarea viitoare a Rusiei este posibilă numai sub conducerea "oamenilor în uniformă/oamenilor aparatului de stat" deoarece ei întrunesc o serie de calități, cum ar fi "experiența", "remarcabile capacități intelectuale" și un "profund devotament față de stat". Ei sunt prezenți nu numai în Administrația Prezidențială, Duma de Stat sau Guvern, ci și în consiliile de administrație ale marilor corporații, ajutând astfel la îndeplinirea obiectivelor stabilite de domnul Putin.  

În economie,fuziunea concernelor "Gazprom" și "Rosnefti", în urma căreia a luat naștere cea mai mare corporație în domeniul extracției de petrol și gaze naturale din lume, arată dorința președintelui rus ca statul să controleze o bună parte din ramurile economiei naționale. Dorința sa este de înțeles, dacă ținem cont de faptul că industria petrolieră rusă este principalul "contribuabil" la bugetul federal.

Nemulțumirile lui Vladimir Putin față de situația existentă în economie sunt foarte mari. În întâlnirea cu jurnaliștii străini de după atacul de la Beslan, el și-a făcut cunoscut punctul de vedere, afirmând că economia rusă a fost condusă nu de "manageri profesioniști", ci de oligarhi, care s-au îmbogățit pe seama țării. Mai mult, principalul consilier economic al președintelui, Vladimir Litvinenko, a tras un semnal de alarmă în legătură cu faptul că guvernul "pierde controlul asupra activității corporațiilor", sugerând statului să achiziționeze acțiuni ale firmelor rusești. Până în prezent, atitudinea Rusiei față de capitalul străin este binevoitoare, dacă sunt respectate regulile jocului impuse de Kremlin și programul său economic. Este și cazul sus-amintitei fuziuni, în urma căreia investitorilor străini li s-a permis să achiziționeze acțiuni în domeniul industriei petroliere, dar ei nu trebuie să împiedice realizarea obiectivelor impuse acestei ramuri economice de către stat.

Până la un punct se poate spune că inițiativa în plan politic a lui Vladimir Putin este o reacție normală a administrației federale la ceea ce se întâmplă în regiuni. Însă această tentativă de schimbare a jocului democratic cu o verticală administrativă este periculoasă pentru că ea conferă iluzia asupra controlului situației. Președintele pune la punct o verticală birocratică, prin care-i va controla pe birocrați, însă aceasta nu înseamnă că birocrații numiți de el vor controla și situația din zonă. Mai mult, încrederea pe care președintele o are în "oamenii în uniformă" va avea ca urmare numirea lor în funcții și, în consecință, consolidarea deja existentei birocrații militare.

Dacă propunerile președintelui Putin vor fi adoptate - și nu avem nici o îndoială în acest sens -, nu va mai exista nici o piedică în fața puterii prezidențiale. Mai mult decât atât, există pericolul ca oamenii numiți de domnul Putin să nu poată fi controlați de structurile democratice în privința felului în care duc la îndeplinire programul prezidențial. Mai mult decât atât, renunțând la un drept dobândit în 1991 și pariind pe propunerile domnului Putin, poporul rus nu are garanția că acest pariu, pe termen lung, se va dovedi unul câștigător. Or, miza pariului - bunăstarea economică și socială a Rusiei - este imensă.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 20

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: