Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Telenovelă de coșmar pentru Adrian Năstase

Cristian BANU

În prima sâmbătă din octombrie Opoziția a reușit să administreze o lovitură decisivă Puterii, schimbând printr-o mișcare abilă mai mult sau mai puțin planificată regulile jocului și spărgând blocajul mediatic la care era supusă de atâta vreme de o mass-media aservită. Cu această ocazie, România a cunoscut o premieră TV. Prima dată când un lider politic a plâns în transmisiune directă pe toate canalele... Și nu orice lider, ci tocmai șeful Opoziției democratice, pe care nu reușise să-l îngenuncheze nimeni. Traian Băsescu a izbucnit în plâns la anunțul făcut de colegul său de Alianță, Theodor Stolojan, prin care acesta se retrăgea din cursa prezidențială pe motive de sănătate.

Zvonurile privind retragerea circulau de mai multă vreme, nefiind puțini cei care o puneau pe seama performanțelor slabe - Stolojan situându-se în sondaje cu aproape 10% în urma lui Adrian Năstase -, cu toate acestea, anunțul a reprezentat un adevărat șoc pentru toată lumea. Editorialiștii apropiați partidului de guvernământ au strigat la unison că asistăm la "prima telenovelă politică" românească. Acuza nu ține însă și trădează mai degrabă precipitare și o reacție emoțională. Au fost reale sau nu lacrimile lui Băsescu? Personal, înclin să cred că da. Nu avea absolut nimic de câștigat jucând teatru, ci, din contră, putea fi sigur că nu va fi iertat - cum de altfel nici nu a fost. Probabil că secvențele cu Băsescu plângând vor fi abil montate de partidul de guvernământ în campania electorală care stă să înceapă. Adepții ideii de telenovelă pornesc de la premisa că Theodor Stolojan era doar o marionetă în mâinile lui Băsescu și, în clipa în care nu a mai obținut performanțe, a fost aruncat cât colo... Or, realitatea este cu totul alta. Întreg parcursul politic al lui Stolojan din ultimii ani arată o personalitate puternică, un lider real al unui partid recunoscut pentru orgoliile membrilor săi. Să domini și să-ți impui agenda politică într-un partid în care până nu de mult fiecare lideruleț își lua câte-o aripă și pleca la prima nemulțumire reprezintă o performanță deosebită. Un astfel de profil nu rimează deloc cu ideea de marionetă. De altfel, de problemele de sănătate ale liderului liberal se știa mai de mult - și aici ar putea fi o acuză care stă în picioare, de ce, dacă se cunoșteau aceste probleme, a mai fost propus - și agravarea acestora este perfect plauzibilă. Cât despre situarea lui în sondaje cu 10 procente în urma lui Adrian Năstase... Să fim serioși! Va dura ceva vreme până când institutele de sondare a opiniei publice din România își vor recăpăta credibilitatea șifonată rău de tot în ultima vreme. Rocada între Theodor Stolojan și Traian Băsescu schimbă complet regulile jocului. Adrian Năstase se vede în fața celui mai negru coșmar al său: o confruntare directă cu "marinarul". Probabil că în fața ochilor îi rulează deja pățania colegului său de cabinet, Mircea Geoană. Alianța a gestionat foarte bine criza. Theodor Stolojan a numit în fruntea partidului nu pe distinsa doamnă Mona Muscă - un lider acceptat de toată lumea -, ci chiar pe liderul facțiunii rivale, Călin Popescu Tăriceanu. Liberalii l-au invitat oficial pe Traian Băsescu să candideze la președinție, urmând ca ei să primească fotoliul de premier, exact ce-și dorea gruparea Tăriceanu-Patriciu. Astfel, în loc să se dezmembreze prin dispariția unuia dintre piloni, construcția politică a Opoziției iese chiar mai întărită. Rezistând unei crize de asemenea proporții, se demontează teoria că Alianța este un produs artificial gata să se rupă la prima bătaie de vânt. În planul confruntării politice, schimbarea lui Stolojan cu Băsescu este în beneficiul Alianței, care are astfel un candidat mult mai puternic și mai bătăios, cu un potențial uriaș de "locomotivă". În plus, impactul emoțional al problemelor de sănătate ale liderului liberal va duce la convertirea unei bune părți a nehotărâților. Dacă meciul Năstase-Stolojan era unul posibil de jucat, poate cu un avantaj pentru liderul partidului de guvernământ, meciul Năstase-Băsescu cred că va fi fără istoric. Băsescu este un candidat exact opus lui Adrian Năstase: popular în mod natural, luptător înnăscut, învingător, fără ca asupra lui să cadă vreo suspiciune, bun negociator, diplomat abil. Încercările de compromitere din ultima vreme a primarului Capitalei denotă faptul că liderii PSD erau la curent sau cel puțin intuiau această mișcare. Din păcate, nu au făcut decât să-l victimizeze și mai mult pe Băsescu, oferindu-i muniție din belșug pentru războiul care, oficial, va începe în această lună. Iar ideea că Băsescu îi va dezamăgi pe bucureșteni renunțând la primărie pentru Cotroceni nu prea ține. În primul rând, la ultimele alegeri, Băsescu a beneficiat de un vot în primul rând politic, nu unul acordat pentru meritele sale de gospodar. Ca atare, majoritatea votanților săi îl vor sprijini necondiționat. În al doilea rând, aici nu se aplică modelul Ciorbea, întrucât Băsescu pleacă pe o funcție în care trebuie să fie ales, nu numit. Probabil că sloganul lui va fi "Am scăpat Capitala de PSD, acum ajutați-mă să scap România". Dacă Opoziția și-a jucat foarte bine cărțile, reușind și să spargă blocada informațională instituită de PSD, partidul de guvernământ a fost prins din nou pe picior greșit. Dacă reacțiile oficiale nu aveau cum să fie altfel decât politicoase și diplomatice, cele neoficiale au fost dezamăgitoare. Ceata de aplaudaci s-a repezit asupra lui Stolojan ca o ceată de corbi flămânzi asupra unui cadavru, în atacuri agresive, unele de-a dreptul suburbane. Aceste lături nu au făcut decât să crească spontan simpatia față de liderul liberal și Alianța D.A. Adrian Năstase a gafat iar la capitolul imagine. A apărut la fel ca după eșecul de la locale, pământiu la față și cu un discurs violent, făcându-l pe Traian Băsescu, printre altele, "mitocan". Această ieșire trădează teama de un adversar care, până acum, s-a dovedit fatal PSD. Partidul de guvernământ va trebui acum să-și schimbe radical strategia de campanie. Are în față un adversar redutabil, deja experimentat în rolul de victimă a partidului de guvernământ. Cu un Băsescu blocat la primărie, PSD putea să defileze triumfal și să lupte numai în acele bătălii care îi conveneau. Acum însă Băsescu se va afla în prima linie, față în față cu Adrian Năstase. Iar din prima linie, Băsescu va putea juca cel mai bine rolul de locomotivă pentru toți candidații Alianței, ridicând scorul electoral.
Publicat în : Politica interna  de la numărul 20

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: