Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Funcția ideologică a limbajului?

Amalia POPEANGĂ

Limbajul este, probabil, una dintre cele mai importante și fascinante "unelte" ale politicii, iar capacitatea de a transmite prin intermediul acestuia valori și atitudini este fundamentală vieții publice, devenind cu atât mai relevantă în timpul campaniilor electorale.



Limbajul prezintă realitatea și, reprezentând-o, o reconstruiește. Această reconstrucție este legislație deoarece, așa cum spune Roland Barthes: "Limbajul este o legislație, limba este un cod. Nu sesizăm puterea care există într-o limbă pentru că uităm că orice limbă este un clasament și că orice clasament este opresiv. A vorbi și, mai mult decât atât, a ține un discursnu înseamnă doar a spune și comunica. În limbă, așadar, servilitatea și puterea se confundă ... Limba, ca performantă a unui limbaj, nu este nici reacționară, nici progresistă: este pur și simplu fascistă, deoarece fascismul nu înseamnă să împiedici spunerea, ci să obligi pe cineva să o facă."

Or, omul politic, fiind purtătorul de cuvânt în mai mare măsură decât pot fi alții, este cel care deține ponderea în această reconstrucție "fascizantă". După părerea lui Olvier Reboul, nu limbajul este un cod ideologizant, ci utilizarea lui. Diferența pare să se localizeze, așadar, în intenționalitatea utilizării, ceea ce la rigoare înseamnă că în limbaj și mai ales în limbajul politic există un potențial ideologizant care poate sau nu să fie utilizat. Cum însă scopul politicii este cucerirea și influențarea puterii, iar prin manipularea limbajului acest scop este mai ușor de atins, este foarte probabil ca această practică să fie permanent folosită.

M. Edelman, în "The Symbolic Uses of Politics" - carte care avea să facă epocă printre teoreticienii politicii simbolice -, consideră: "Ceea de diferențiază politica de toate celelalte mijloace de alocare a valorilor este utilizarea limbajului cu scopul sanctificării acțiunii." Pentru Edelman, semnificația și răspunsul nu sunt aceleași pentru toată lumea, ci depind de grupul de interese și de asumarea reciprocă de roluri. Din această perspectivă nu avem de-a face cu o forță ideologizantă a limbajului pentru că el diferă pentru fiecare grup social în parte. Însă este greu de precizat în condițiile democrației reprezentative care este legătura dintre limbajul grupului dominant și putere. Este evident că există un limbaj politic pentru fiecare grup în parte, pentru fiecare grup în parte însă este la fel de evident că puterea vorbește o limbă unică. Partidele socialiste nu adoptă limbajul claselor muncitoare pe care pretind că le reprezintă, după cum nici minoritățile etnice nu folosesc propria limbă în raport cu majoritarii și nici partidele regionale dialectul specific zonei pe care o reprezintă. Pentru o analiză politică, studiul lui Edelman este foarte util dacă ne referim la perspectiva lui simbolică mai degrabă decât la cea sociologică: există o forță simbolică unică a limbajului care este cu atât mai puternică și mai ideologizantă cu cât este mai greu de perceput. Intensitatea acestei forțe este probabil mai mare în ceea ce privește fiecare grup social în parte, însă ea există la nivelul întregii comunități.

Foarte important pentru explicarea premiselor valorilor într-un limbaj este faptul că fiecare vocabular reflectă o serie de valori și credințe din trecut care atrag încă atenția și care genereazăanumite răspunsuri. "Diferitele ciudățenii ale unui limbaj modern, civilizat vin dintr-o uriașăniii nici partidele regionale   moștenire de semnificații arhaice, semnificații magice și incertitudini mistice." (Malinowsky; 1956).

Asociațiile magice care apar în limbaj sunt importante pentru comportamentul politic pentru că împrumută autoritate percepțiilor banale și fac astfel dificilă sau imposibilă perceperea posibilelor alternative. Natura autoritară și normativă a limbajului legii și eticii nu poate fi explicată dacă nu ținem cont de contextul magic din care au apărut și de care rămân în continuare foarte apropiate.

Acest context magic rămâne identic, având pentru toți aceeași încărcătură simbolică. Ceea ce se modifică este forma pe care o iau asociațiile magice în funcție de contexte diferite care resemnifică semnele și simbolurile. Lasswel a arătat importanța semnelor pentru procesele sociale, spunând că, așa cum răspândirea geografică a icoanelor este un semn pentru cultul religios al acelei regiuni, la fel putem stabili prezumpția integratoare sau dezintegratoare în sânul unei comunități prin observarea atentă a frecvenței semnelor.

Edelman este însă de părere că semnele generează un răspuns doar din partea celor care și-au asumat deja un rol și care îi face permeabili la aprecierile care le sunt destinate. Problema este aceeași ca în cazul mai larg al limbii. Indiferent dacă există sau nu o structură de simboluri care să accentueze identitățile de grup trebuie să ținem cont de faptul că la nivelul comunității ca ansamblu există o țesătură mult mai amplă de semnificații care asigură pentru aceasta o funcție integratoare și pe care nu o putem ignora atunci când vorbim de puterea pe care un discurs ideologic o are asupra unei societăți în ansamblu.

În fapt, abordarea de tip pragmatic a limbajului este o caracteristică mai degrabă americană, fiind consecința unei practici politice apărute în această zonă: votul pe problemă. Deși se referă la un limbaj politic de tip "rațional", Edelman recunoaște că verbalizarea propagandistică cea mai des împărtășită este cea care găsește acele formulări care evocă și sintetizează un număr cât mai mare de experiențe împărtășite de audiență. El identifica și câteva caracteristici ale limbajului politic în democrație, caracteristici care îl fac să apară foarte apropiat de discursul magic. Acesta este folosit ca ritual, pentru ademenire mai degrabă decât pentru stârnirea facultăților critice.

Repetiția cronică a clișeelor și frazelor răsuflate menite să evoce un răspuns necritic condiționat este un obicei al politicienilor, care a căpătat girul timpului și care odihnește mintea audiențelor, făcând astfel discursul cât mai ușor accesibil și mai puțin susceptibil să stârnească critici. O astfel de gratificare reciprocă între auditoriu și vorbitori tinde să devină o piedică în calea discursului și acțiunii raționale.

O dată ce un cuvânt devine expresia unui interes de grup, el nu mai este descriptiv, ci numai evocativ. Sintaxa și structura semnului dominant exprimă implicit ideologia unei comunități, facilitează acceptarea prezumpțiilor necritice și împiedică exprimarea ideilor critice sau eretice. Această evocare este una ritualică, magică și nu are nici o semnificație din punct de vedere rațional.

În cadrul ordinii politice existente elita poate câștiga atât beneficii materiale, cât și simbolice prin apărarea structurii de simboluri dominante, câtă vreme celelalte grupuri nu pot acumula ambele tipuri de beneficii în cursul unei singure acțiuni. O astfel de perspectivă presupune, așadar, un monopol de tip ideologic asupra semnelor și mai ales al semnificațiilor, monopol care face din orice structură de semne (mai ales limbajul) o entitate ideologizantă.

O posibilă critică la o astfel de poziție ar fi aceea că nu surprinde mișcarea și că, dacă orice limbaj este ideologizant, atunci în limbă nu s-a petrecut nici o schimbare de câteva sute de ani. Răspunsul la o astfel de critică se referă la poziția de dominație a anumitor grupuri sociale în raport cu celelalte. Deși structura de semne și simboluri este împărtășită de întreaga comunitate și nu doar de un grup dominant, la un anumit moment ea este contestată de la periferie. Pe măsurăde la periferie. Pe masuraeasta ce acest grup reușește să ajungă în centrul vieții politice, el contestă ansamblul de semne care denotă autoritatea și deci ideologia oficială.

Însă el pune în loc un alt sistem de semne pe care îl învestește cu autoritate și care devine noua ideologie. Răspunsul neconvențional la semnele care denotă autoritatea nu este, așadar, importantdin punct de vedere politic decât în măsura în care face prozeliți. Un contestatar care nu este urmat nu are nici o importanță politică pentru că singur nu poate schimba un ansamblu de reprezentări .

Voi încerca în continuare să schițez câteva din regulile discursului ideologic, în accepțiunea formulată mai sus:

l este o vorbire partizană, actualizată și militantă. Decurge din situații politice date, cărora le răspund propunând un mod de acțiune în vederea creării unei suprarealități. Are din această cauză o funcție normativ-organizatorică și incitatorie,

l exprimă informațiile într-un limbaj natural adaptat unor procedee maniheizante și paradigmatice,

l este un fapt de gândire ce se vehiculează prin intermediul unor semne și simboluri,

l încarcă cu sens unele cuvinte care nu aparțin sferei politice și realizează o interferență între limbajul noțional și cel emoțional. Aceasta îl face general, polivalent și chiar ambiguu,

l se întemeiază pe anumite preconcepții, pe idei acceptate fără a fi trecute prin filtrul rațional.

În general, limbajul politic modern, determinat de transformările economice și politice (revoluția industrială, emergența maselor și votul universal), este simplificat până la caricatură, având mai degrabă funcții magice și rituale decât de informare. "Funcția lui nu este de a face informația publică, ci mai degrabă de a o oculta sau distorsiona; nu de a atrage atenția publicului, ci de a orienta spre altceva... Este un monolog izolat care nu are nici un conținut și nici o relație cu organizarea, coerența și claritatea informațiilor și a ideilor." (P. Corcoran).

Acest limbaj politic, transmis prin canale de masă și cu adresabilitate maximă, nici nu poate fi altfel decât lipsit de conținut, simbolic și ritual, și la rigoare acceptabil doar pentru că vine de la autoritatea politică, deci ideolgic. O posibilă schiță de viitor în care limbajul politic să devină și altceva decât ideologie semioficială este cea a politicii descentralizate, a democrației raționale care se depărtează de modelul Westminster pentru a asigura dreptul real de expresie al minorităților. În acest fel, în centrul vieții politice nu vom mai avea de-a face cu o ideologie dominantă care să impună la un moment dat un singur set de viitori posibili. Rămâne desigur, chiar și în acest caz, problema controlului asupra limbii, căreia nu-i putem cere descentralizare. Însă atâta vreme cât acceptăm să definim limba ca un sistem de semne negociate social, cred că negocierea desfășurată între mai multe centre de putere, nu neapărat formale, poate să asigure un grad mai mare de democrație și democratizare.

În loc de concluzie am putea spune că orice limbaj politic este, prin natura sa și prin funcțiile pe care le îndeplinește, un limbaj ideologic. Acest lucru este valabil în orice sistem politic, fie el democrație sau totalitarism. Diferența esențială între tipurile de discurs promovate în cele două tipuri de regim consta nu atât în forma lor cât în faptul că în vreme ce totalitarismele acceptă o singură formulă discursivă, în cazul democrațiilor avem de-a face cu o pluralitate de discursuri ideologice, alegerea fiind permisă. În acest fel este înlăturat monopolul politic asupra semnelor din limbaj.

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 18

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: