Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Politica economică PSD

Cristian BANU

Guvernarea PSD poate fi foarte bine caracterizată ca una paradoxală. Deși politica sa economică a fost slabă și inconsistentă, economia și nivelul de trai au crescut. Din păcate însă, nici acum România nu poate fi catalogată ca având o economie de piață funcțională, decât cu dispensă politică de la forurile europene...



Caracterizare generală

 

Din punct de vedere al politicii economice, guvernarea Adrian Năstase a avut câteva constante:

Centralizarea excesivă. Bruma de descentralizare democratică începută sub guvernarea CDR din perioada 1996-2000 a fost anulată de guvernul Adrian Năstase. Această politică a funcționat indiferent de metamorfozele pe care le-a avut acesta. Toate pârghiile au ajuns în mâinile premierului și ale apropiaților săi. Practic, miniștrii - cu excepția lui Miron Mitrea sau Dan Ioan Popescu - nu au avut nici un cuvânt de spus, deciziile fiind luate la vârf. Singurele dispute pe teme economice fiind cele cu guvernatorul Băncii Naționale, care nu întotdeauna a răspuns prompt solicitărilor executivului, încercând să țină piept prin metode monetariste erorilor de politică economică.

Etatismul. Centralizarea a adus după sine un etatism exagerat. Rolul statului a fost exacerbat, dincolo chiar de angajamentele luate de guvern față de organismele europene, FMI sau Banca Mondială. De altfel, se pare că aceasta va fi și tema campaniei electorale, de vreme ce în vizitele făcute până acum Adrian Năstase s-a angajat să "rezolve" probleme care nu țin de fapt de executiv, cum ar fi de exemplu alimentarea cu apă sau gaze a unor orașe sau comune.

Politica ajutoarelor de stat. Guvernul Adrian Năstase a dezvoltat o costisitoare politică a ajutoarelor de stat, începând de la ajutoarele pentru căldură până la banii pentru achiziționarea de computere. Totul pentru a încuraja mentalitatea de asistat, tipică electoratului său. Mass-media a numit chiar această politică "pomeni organizate". Ele au grevat semnificativ bugetul, nefiind o soluție viabilă pe termen lung.

Rigidizarea cadrului economic general. O serie de măsuri luate de guvern în această perioadă au avut darul de a genera obstacole suplimentare mediului economic. Legislația adoptată, în mare parte prin ordonanțe de urgență sau asumarea răspunderii - deci prin eludarea Parlamentului -, a reușit să ridice obstacole suplimentare. Un exemplu este Codul Muncii, care a creat probleme atât angajatorilor, cât și angajaților, singurii fericiți fiind liderii de sindicat care și-au văzut întărite privilegiile. De asemenea, Codul Fiscal introduce o serie de constrângeri inutile pentru agenții economici.

Absența măsurilor reale de reformă. În cei patru ani, Guvernul nu a luat nici o măsură pentru întărirea disciplinei financiare și reducerea arieratelor. Din contră, acestea au crescut, stârnind îngrijorarea organismelor financiare internaționale. De asemenea, privatizările marilor companii au fost tărăgănate până la finalul mandatului, lăsând loc speculațiilor că respectivele companii au fost "supte" la maxim. În cazul companiei naționale de petrol, cel puțin, lucrurile sunt clare, interesele PSD fiind evidente, contrabanda cu produse petroliere fiind una din căile de alimentare a pușculiței partidului.

Petardele. De multe ori, guvernul a lansat așa-numitele "petarde", măsuri care chipurile ar fi urmat să fie luate. Din păcate, nici una dintre aceste măsuri nu s-a realizat sau, din contră, dacă se îndeplinea, se făcea într-un mod cât mai nereușit cu putință, astfel încât efectul era chiar contrariu. Printre măsurile liberale anunțate se numără reducerea impozitelor, în special reducerea impozitului pe profit de la 25 la 19 procente...

Frica de măsuri prea liberale. Guvernul s-a temut să adopte o serie de măsuri cu adevărat liberale, care ar fi ajutat foarte mult economia românească. Din contră, s-au preferat măsuri conservatoare (cum a fost cazul în problema modificării impozitării salariilor).

Excesul de informație. Paradoxal, guvernul a fost mult prea des prezent în mass-media, astfel încât s-a ajuns să nu se mai discearnă între informațiile cu adevărat relevante și "spectacol". Ca atare, anunțurile premierului sau ale unora dintre membrii guvernului nu mai sunt receptate de liderii de opinie ("Iar e Năstase la televizor, spune ceva!"). Din acest motiv, guvernul a avut mari probleme în a-și prezenta realizările (atâtea câte sunt).

Absența strategiei. Este clar că guvernul nu a avut o strategie coerentă și o viziune economică. Măsurile luate au fost întotdeauna de tip reactiv - la presiuni interne sau externe, foarte puține dintre ele putând fi caracterizate ca făcând parte dintr-un scenariu coerent. Multe decizii s-au luat fără a calcula impactul lor - renunțarea la cărțile de muncă, "ordonanța mamelor" etc. - și guvernul s-a trezit că, în loc de a rezolva o problemă, creează alte zece. Nu există strategii de dezvoltare pentru o industrie sau alta. În aceste condiții, creșterile sunt haotice și mai degrabă conjuncturale.

Excesul legislativ. Este adevărat că României îi lipsesc multe legi importante. Din păcate însă, cadrul legislativ care există este unul îmbâcsit, cu multe legi care se bat cap în cap. Executivul a făcut exces de zel în detrimentul Parlamentului, astfel încât o bună parte din legislație a fost adoptată prin hotărâri de guvern, ordonanțe de urgență sau prin asumarea răspunderii, fără a mai trece prin Parlament. Astfel, rolul opoziției a fost redus la cel de decor.

Inconsistența. De multe ori s-au luat decizii care apoi au fost modificate sau nu au fost respectate. Acest lucru a creat mari probleme mediului economic, care s-a văzut pus în situația de a avea mai degrabă o atitudine defensivă decât una ofensivă, de expansiune economică. În loc să se preocupe de afacerea proprie, agentul economic este forțat să se descurce în hățișul birocratic.

Administrația publică. Deși nu are legătură directă cu economia, administrația este una din problemele cu care se confruntă agenții economice. Deși multă lume consideră că principala problemă a administrației o constituie corupția, de fapt este vorba despre deficitul de competență. Managerii din administrație, fiind numiți temporar, pe criterii politice, nu au nici un interes în dezvoltarea resurselor umane din sectorul de stat, astfel încât acestea rămân cu o pregătire precară. Cei mai buni ajung mai devreme sau mai târziu în sectorul privat, acolo unde sunt plătiți conform valorii lor. În plus, administrația publică este exagerat de numeroasă (aproape 25% din totalul angajaților din economie).

Concurența neloială. Este alimentată chiar de stat, prin eșalonarea datoriilor "firmelor prietene", de exemplu. O altă metodă, utilizată din greu, o reprezintă comenzile de stat, de la pixuri și mape, la construirea de săli de sport, asfaltare de drumuri sau autostrăzi. În această perioadă au fost semnalate numeroase contracte îndoielnice, cel pentru construirea autostrăzii Brașov-Borș fiind numai cel mai consistent.

Absența responsabilității. În ciuda erorilor comise - de la erori manageriale până la furt intelectual sau deturnare de fonduri (întâmplate chiar în guvern) -, nimeni nu a fost tras la răspundere. Justiția pare să funcționeze numai împotriva "dușmanilor" puterii, aspect ce a făcut ca această problemă să fie menționată - caz unic - în raportul de țară întocmit de FMI și, de asemenea, în cel al Băncii Mondiale. De altfel, această caracteristică a fost vizibilă inclusiv după alegerile locale, când anumiți lideri au trebuit forțați să demisioneze, asta după ce au pus în scenă dramolete lacrimogene.

 

Starea economiei

 

Având aceste caracteristici, este de mirare că România nu a intrat în faliment.

Din contră, a existat o creștere economică substanțială - care nu poate fi contestată. De asemenea, o serie de indicatori economici, cum ar fi inflația sau rezerva valutară, au avut o evoluție pozitivă. Ne apropiem în sfârșit de o inflație de o singură cifră, care, dacă nu va fi atinsă anul acesta, cel mai probabil o vom avea anul viitor. Datorită caracteristicilor prezentate mai sus este evident că nu putem fi considerați o economie de piață funcțională - decât, eventual, printr-o dispensă politică, însă există o parte din ce în ce mai puternică a economiei care funcționează pe baze sănătoase și se ridică încetul cu încetul la standardele de competitivitate necesare. Și acest lucru se întâmplă în condițiile unei politici economice de-a dreptul ostile, practicată de guvern.

Pe lângă indicatorii macroeconomici, există îmbunătățiri vizibile la nivelul populației, unde a crescut foarte mult consumul privat - alimentat din două surse, creditul și banii românilor din străinătate.

Banii proveniți din munca în străinătate au ajutat familiile rămase acasă nu numai să supraviețuiască, ci chiar să se dezvolte. În multe curți din zonele rurale au apărut automobile noi, un tractor sau chiar o combină. În orașe și la sate se construiesc case noi - construcțiile fiind una din industriile în plin avânt. În plus, contactul cu o civilizație străină și cu alte mentalități a acționat la un nivel profund, schimbând percepția oamenilor. Așa cum anticipam într-un articol anterior, "căpșunarii" s-au dovedit, pe de-o parte, salvatorii PSD, pe de alta, groparii acestuia.

Plecarea unui număr atât de mare de români în străinătate a reprezentat o supapă care a echilibrat tensiunile sociale care - în absența ei - ar fi fost inevitabile. Iar banii lor au alimentat creșterea consumului intern care, la rândul ei, a alimentat creșterea economică. Din păcate însă pentru PSD, românii au votat cu altcineva la alegerile locale.

Pe măsură ce oamenii au devenit independenți de ajutorul de stat și au observat ce înseamnă o societate capitalistă adevărată, prioritățile lor s-au modificat și astfel oferta politică și economică a PSD a ajuns să nu-i mai satisfacă. Și cum "căpșunarii" au făcut parte inițial din bazinul electoral PSD-PRM, rezultatul alegerilor locale devine perfect explicabil și nu lasă prea multe îndoieli asupra celui de la toamnă.

Pe de altă parte însă, aceste evoluții pozitive au un preț important. A crescut foarte mult deficitul de cont curent, iar BNR se luptă din greu pentru a face față pe piața monetară. Banca centrală a atras în prima jumătate de an circa un miliard de euro de pe piață, bani pe care, ulterior, a și trebuit să-i sterilizeze, deoarece economia nu poate "consuma" o asemenea cantitate de bani. Fără acest efort, am fi avut acum o apreciere importantă a leului, care ar fi adus mari dezechilibre în economie.

Economia nu pare să reacționeze prea tare la stimulii interni - modificări de dobândă realizate de BNR, de exemplu -, așa cum se întâmplă în economiile normale, ci am putea spune din contră - creditul crescând și în condițiile unor dobânzi ridicate.

Nu greșim foarte tare dacă spunem că, la final de mandat, guvernul PSD lasă o economie supraîncălzită, un deficit comercial și al contului curent de-a dreptul îngrijorătoare. De asemenea, după o lungă perioadă de cantonare într-un trend descendent, inflația pare a se dezmorți și intra pe un trend invers, periclitând astfel ținta BNR de a finaliza anul cu o inflație de o singură cifră. Acest lucru poate încurca BNR, care își propusese ca anul viitor să treacă deja la politici de țintire a inflației, obiectiv care, cel puțin în momentul de față, ne apare cam ambițios.

Să nu uităm că suntem pe final de an, și nu orice an, ci unul electoral, iar PSD pare hotărât să sacrifice dezvoltarea economică pe altarul populismului. Recentele creșteri de pensii și salarii par să fie doar începutul unui proiect generos, care însă este greu de susținut pe termen lung.

 

Principalele erori de politică economică

 

Poate una dintre cele mai grave erori ale PSD o reprezintă politica în domeniul muncii. Aici au fost luate o serie de măsuri dezastruoase care au dus la trecerea unui important procent din veniturile salariaților într-o zonă gri, dacă nu chiar neagră. Legislație stufoasă, incoerentă, schimbări peste schimbări, culminând cu Codul Muncii, o adevărată monstruozitate ce consfințește triumful sindicatului asupra salariaților. Practic, singurii câștigători ai acestui Cod al Muncii sunt liderii de sindicat, care au avut grijă să-și asigure privilegii excesive. Relațiile de muncă au fost excesiv birocratizate, lucru care afectează în primul rând statul, cel mai mare angajator, cu peste 1.250.000 de salariați. De asemenea, taxarea excesivă a muncii face ca o bună parte din salarii să se refugieze într-o zonă gri, eludând circuitele economice oficiale.

Turismul este o altă zonă în care politicile s-au dovedit dezastruoase. Cu un ministru preocupat de cu totul alte probleme, reforma în turism a stagnat și astfel bulgarii ne-au luat-o cu mult înainte. În vreme ce la noi turiștii străini nu depășesc câteva sute de mii, la ei deja sunt milioane. Dracula Parc, stațiunea Europa vor rămâne multă vreme în memorie ca eșecuri răsunătoare ale PSD. Ce a pățit ministrul vinovat? Nimic, desigur, din contră, a fost o vreme purtător de cuvânt al PSD, iar acum a fost retras confortabil în linia a doua.

Administrația publică - mai precis absența reformei în acest domeniu. Administrația, pe lângă faptul că este stufoasă, 25% din totalul angajaților, este profund ineficientă datorită unor politici de resurse umane practic inexistente. În loc să ajute economia, administrația nu reușește decât să pună bețe-n roate din pricina unui grav deficit de competență.

Nerezolvarea problemei arieratelor s-a constituit întotdeaua un reproș la adresa guvernanților. A fost repetat de atâtea ori încât ar fi trebuit ca măcar să se ia câteva măsuri. Din păcate nu...

Concurența neloială. În loc să fie un arbitru imparțial al scenei economice, guvernul a intervenit, de multe ori brutal, favorizând pe față anumite firme sau grupuri de interese. În aceste condiții, dosarul concurenței va fi unul dificil de negociat cu Uniunea Europeană. Eșalonând datoriile unor firme, acordând lucrări publice fără licitații, guvernul a pus bazele unui grup omogen de companii privilegiate, evident conduse de apropiați sau chiar membri marcanți ai partidului.

Inadecvarea. Din păcate pentru el, PSD rămâne cantonat într-un socialism desuet - viziunea lui Ion Iliescu - depășit de realitate. Impozitarea salariilor mari cu 80% poate fi atrăgătoare pentru pensionari sau asistați, dar nu pentru salariați, care doresc să câștige cât mai mult. România și românii au acum alte priorități, iar PSD nu pare pregătit să înțeleagă acest lucru. Discursul PSD și politicile economice propuse au avut succes în trecut, atunci când activi în România erau încă predominant cei care erau în floarea vârstei în perioada comunistă. Aceștia erau speriați de orice schimbare și astfel discursul populist stângist al lui Ion Iliescu și al partidului său avea darul de a-i liniști. Acum însă persoanele active sunt cele care în 1989 aveau 20-30 ani, oameni care, mai ales după 15 ani de libertate, au deja o altă mentalitate, alte priorități... Investitorii străini nu mai sperie pe nimeni, ci, din contră, sunt căutați și doriți, impozitele prea mari sunt de natură a îngrijora, mai ales în condițiile în care cetățeanul se lovește de o administrație opacă și incompetentă.

Atitudinea. O altă problemă gravă a guvernării PSD o constituie atitudinea. Aroganța și opacitatea sa au adus o stare de mare nemulțumire în rândul populației, care a taxat în consecință. De asemenea, excesul mediatic (guvernul și, mai ales, premierul fiind prezenți în mass-media într-un ritm ce amintește de vremuri demult apuse) a creat o stare de saturație. Guvernul a tratat cu dispreț societatea civilă, mediul economic. Măsurile importante au fost luate fără consultarea mediului de afaceri - exemplul cel mai concludent, Codul Muncii a fost discutat numai cu sindicatele, iar când o serie de investitori au propus modificări ale acestuia, sindicaliștii au reacționat violent, șantajând pe față guvernul. Conducând mai ales prin ordonanțe de urgență sau hotărâri de guvern, se eludează Parlamentul și dezbaterea publică.

Privatizări controversate. De-a lungul mandatului lui Adrian Năstase au existat numeroase privatizări discutabile, dintre care cea mai controversată este a Societății Naționale "Tutunul Românesc".

 

În concluzie

 

Se poate spune că, din punctul de vedere al politicii economice, guvernul Adrian Năstase nu este foarte diferit de guvernul Nicolae Văcăroiu, singura diferență fiind dată de personalitățile (diametral) opuse ale celor doi. Sub mandatele ambilor premieri România a continuat să băltească într-o pseudoeconomie de piață cu reforme făcute pe jumătate și mai mult de gura Occidentului, cu un centralism depășit... Singura diferență între cele două mandate o reprezintă conjunctura economică internațională. Datorită eliminării vizelor, aproape două milioane de români au plecat să muncească în străinătate, ei aducând în țară- sume importante de bani care au salvat guvernul de explozii sociale semnificative.

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 18

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: