Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

După eșecul de la locale, PSD a trecut la tratament intensiv

Arthur SUCIU

Alegerile locale au diminuat statura PSD, ca partid cvasidominant al scenei politice românești. Pentru prima oară, după patru ani, s-a constituit o alternativă politică reală (Alianța D.A. PNL-PD). PSD se află pe un trend descendent în sondajele de opinie, ultimul dintre acestea arătând - premieră în secolul XXI - trecerea Alianței pe primul loc în opțiunile de vot ale electoratului. Toate acestea au impus luarea de urgență a unor măsuri pentru repoziționarea și relansarea PSD în perspectiva apropiatelor alegeri parlamentare și prezidențiale.



Radiografia alegerilor: PSD, un partid bolnav

 

Votul de la locale a reprezentat o radiografiere a scenei politice românești, în urma căreia PSD a aflat că este un partid "bolnav". Semnul conștientizării bolii a fost dat de președintele Adrian Năstase, cu formularea eliptică, dar, în sfârșit, clară: "Avem o problemă." Același lucru au venit să spună și alții, reprezentanți mai mult sau mai puțin importanți ai partidului de guvernământ. PSD a început să vorbească dintr-o dată pe mai multe voci, fiecare identificând un alt diagnostic și recomandând o altă rețetă de vindecare. Vocile au fost marcate, desigur, de subiectivismul de perspectivă al diverselor tabere din PSD, fiecare având dreptate, în felul ei, și greșind, după felul altora de a vedea lucrurile. După o perioadă de controverse acerbe, elocventă pentru criza în care se afla partidul, Adrian Năstase a cerut celor care au obținut rezultate slabe la alegeri să-și prezinte demisia din funcțiile de conducere. Momentul fusese prefațat de tensiunea teribilă dintre președintele executiv, Octav Cozmâncă, și liderii filialelor, ultimii nedorind să renunțe de bunăvoie la funcții, iar primul amenințând cu demisia, în cazul în care aceleași demisii nu vor începe să curgă. Ca urmare a ordinului dat de Năstase, demisiile au început până la urmă să curgă, astfel încât, la un moment dat, a fost nevoie de intervenția celui care, inițial, le ceruse cu insistență, Octav Cozmâncă. Acesta a constatat că s-a acumulat un număr "suficient" de demisii și a cerut filialelor să nu mai fie schimbat nimeni. Totul s-ar fi rezolvat, prin asumarea răspunderii de către filiale, dacă asta nu ar fi presupus căderea unor capete de la centru. Sub dispoziția de asumare a responsabilității au căzut nume importante ale partidului: Dan Ioan Popescu, Doru Ioan Tărăcilă, Viorel Hrebenciuc etc. Alți lideri au rămas pe funcții, dar și-au văzut amenințată serios poziția. Responsabilitatea lorprivind activitatea filialelor nu era clar precizată, în unele cazuri, iar în alte cazuri vina aparținea mai mult conducerii de la centru decât liderilor locali. La București, Dan Ioan Popescu a fost obligat să demisioneze, deși partidul obținuse rezultate mai bune comparativ cu anul 2000. Situația este similară la Bacău, unde Viorel Hrebenciuc a câștigat în tot județul, mai puțin în orașul-reședință. Într-o situație specială s-a aflat organizația PSD Brașov. Liderul acestei organizații, Constantin Niță, și-a văzut amenințată funcția pentru că a pierdut alegerile, dar PSD nu a câștigat niciodată la Brașov. Popularitatea partidului de guvernământ în oraș a scăzut din cauza măsurilor de reformă luate de Guvern (închiderea sau privatizarea unor importante complexe industriale brașovene) și nu de organizația locală. Lideri importanți ai partidului de guvernământ au simțit că presiunea apasă asupra lor, deși nu ei erau principalii responsabili de rezultatul alegerilor. Unii au cedat, dar alții, poate pe bună dreptate, nu au vrut să cedeze. Dinspre filiale, tensiunea a ajuns la liderii centrali, iar de aici la Adrian Năstase, cel care a descărcat toate energiile negative acumulate în relația cu Ion Iliescu.

 

Diagnostic: un partid nereformat

 

Criza intervenită între fostul și actualul președinte al PSD a condus, pentru prima oară în ultimii patru ani, la o criză guvernamentală. Faptul că această criză nu a fost oficial recunoscută nu înseamnă că ea nu a existat. În zilele crizei, s-a vorbit despre faptul că Adrian Năstase "a jucat tare", dar lucrurile nu au stat chiar așa. Cel care a jucat tare a fost Ion Iliescu. Acesta a încercat, într-o situație de evident dezavantaj, să-și impună punctul de vedere în partid. Era foarte clar că PSD s-a resimțit la alegeri de pe urma insuficientei sale reformări. Or, reforma fusese amânată chiar de oamenii președintelui Iliescu. Acesta a acuzat corupția din interiorul partidului condus de Năstase, dar de corupție puteau fi vinovați și apropiații lui Iliescu. Insuficienta reformare a PSD a constituit, în fapt, motivul pentru care PSD a pierdut procente importante la alegeri. Ion Iliescu nu a vrut să recunoască acest lucru, ceea ce l-a determinat pe Adrian Năstase să-și depună demisia. Abia în acest moment se poate spune că Năstase "a jucat tare". În fața acestui comportament al șefului Guvernului, Iliescu nu a avut altceva de făcut decât să cedeze. Acest moment coincide cu sfârșitul crizei alegerilor în PSD.

 

Terapie: de șoc

 

Ca în orice terapie, alegerea diagnosticului și a metodelor de vindecare reprezintă și o chestiune de opțiune. Până la urmă, timpul dovedește dacă acestea au fost corecte. Dacă vreme de patru ani, PSD a refulat ideea de reformă, acum reforma a ieșit la lumină și "lucrează", dar sunt refulate "elementele vechi". După "înțelegerea" cu președintele Iliescu, Adrian Năstase a suspendat activitatea Delegației Permanente, înlocuind-o cu un nestatutar Birou coordonator. Metoda era cunoscută, astfel procedase și în trecut. Neputând să-i înlocuiască pe Mitrea și Hrebenciuc, Năstase a inventat funcții pentru oamenii lui. "Reforma" a constat într-o ciudată suprapunere de atribuții între două organisme paralele, situația statutară rămânând deocamdată suspendată. Pentru a intra în legalitate, membrii actualului Birou coordonator trebuie primiți în Biroul Executiv Central, ceea ce se poate realiza, în cadrul Consiliului Național, cu aprobarea vechilor membri ai Delegației Permanente. De asemenea, pentru a se putea constitui în structura de conducere a PSD, aceeași membri trebuie să primească funcții de conducere, decizie aprobată de Biroul Executiv, din care fac parte membrii Delegației Permanente. Este foarte posibil ca, până la Congresul extraordinar din 27 august, să apară noi probleme între cei "vechi" și cei "noi", iar momentul de relansare al partidului să fie înlocuit cu unul de răfuială politică în stil PNȚCD. Deja, în chestiunea alegerilor interne, o altă procedură discutabilă prin care este realizată reforma în partid, au apărut numeroase nemulțumiri privind excluderea de pe liste a unor personaje din vechea gardă.

 

Noi refulări

 

S-a remarcat faptul că, la alegerile pentru Primăria Generală a Capitalei, candidatul PSD Mircea Geoană nu a fost suficient susținut nici de Adrian Năstase, nici de membrii Guvernului. Chestiunea era vitală, întrucât contracandidatul din partea Alianței D.A. își alesese ca țintă chiar Guvernul. PSD a așteptat mai mult să treacă alegerile decât le-a înfruntat cu toată responsabilitatea. Totul s-a întâmplat de parcă cel puțin o parte a PSD a dorit ca partidul să nu câștige alegerile. Această parte a fost reprezentată, evident, de Adrian Năstase.

Situația este diferită în prezent. Dacă își dorește cineva mai mult ca PSD să câștige alegerile generale, atunci acesta este Adrian Năstase. Fără îndoială că o parte a PSD nu-l va susține decât formal, și asta în situația fericită în care nu va protesta înaintea alegerilor. Această parte este reprezentată de Ion Iliescu.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 18

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: