Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Vechiul PSD a trecut pe stil nou

Arthur SUCIU

Rezultatul sub așteptări, înregistrat de PSD la alegerile locale, a fost explicat în principal prin slaba prestație a partidului de guvernământ în campania electorală. Se știe, însă, că imaginea unui partid se formează pe termen lung, iar campania electorală nu poate influența decisiv rezultatul votului, decât în cazuri excepționale. La alegerile locale, PSD a pierdut voturi nu atât din cauza modului în care și-a organizat campania, cât a greșelilor de strategie politică și imagologică din timpul guvernării. Nu o lună de campanie, ci patru ani de guvernare au detronat PSD din postura de partid dominant. Prezentăm în continuare câteva elemente care au format imaginea acestui PSD dominant și îndepărtat de oameni.



Proiecte concurente de guvernare

 

Imediat după preluarea puterii, în anul 2000, dezbaterea privind rezultatele guvernării CDR-USD-UDMR a fost refulată, din cauza compromiterii temei "moștenirii dezastruoase". În același timp, în cadrul PSD au existat proiecte concurente referitoare la evoluția noii guvernări. Chestiunea principală a vizat depășirea "tranziției" și intrarea țării în "normalitate", toate acestea într-un orizont de timp care nu putea să depășească 2007, anul integrării în Uniunea Europeană. Într-un prim proiect, acest lucru se putea realiza în două guvernări succesive (2000-2004; 2004-2008); în cel de-al doilea proiect, într-un mandat scurt (2000-2003) și un mandat complet (2003-2007). Al doilea proiect presupunea organizarea alegerilor anticipate, într-un moment de maximă popularitate a noii guvernări. Anticiparea obiectivă nu putea lăsa prea multe speranțe de depășire a momentului critic înainte de 2007. În acest context, alegerea proiectului mandatelor complete a devenit unul riscant, întrucât, în ciuda unor rezultate pozitive ale guvernării, anul 2004 nu putea fi un moment al culegerii "roadelor". În plus, imediat după eșecul celui   de-al doilea proiect, tema corupției a intrat în forță în atenția opiniei publice, devenind, în 2004, tema alegerilor locale. Riscul oricum exista. Pe lângă aceasta, acuzațiile de corupție aduse reprezentanților partidului de guvernământ au diminuat substanțial eventualele beneficii electorale ale guvernării.

 

Electoratul lui Ion Iliescu

 

Situația este similară la nivelul electoratului. Este foarte clar că - efect al guvernării și al trecerii anilor - electoratul tradițional al lui Ion Iliescu se află în scădere numerică.Acest lucru a fost remarcat în repetate rânduri, dar nu a fost adoptată nici o decizie importantă privind redirecționarea PSD către noi ținte electorale. Unele dintre aceste ținte puteau fi micii întreprinzători și intelectualii săraci. Inerția s-a menținut, pe de o parte din cauza influenței de care se bucură Ion Iliescu în cadrul partidului, dar mai ales, pe de altă parte, deoarece schimbarea electoratului PSD nu a fost percepută ca fiind semnificativă. În momentul de față, sprijinul electoral al lui Ion Iliescu rămâne unul important, dar mai puțin important ca acum patru ani, poziționarea, unul în raport cu celălalt, a principalilor vectori de imagine ai PSD, Ion Iliescu și Adrian Năstase, fiind din această cauză una dintre cele mai dificile probleme.

 

Închidere informațională

 

Opțiunea politică pentru PSD a fost determinată în prea mare măsură de închiderea informațională a electoratului. S-a remarcat faptul că, la București, PSD a pierdut alegerile întrucât bucureștenii sunt mai bine informați. Or, a miza pe ignoranța electoratului este o politică greșită, care sugerează că PSD procedează la manipulare și are mereu ceva de ascuns. Aderența la PSD ar fi trebuit să se producă, dimpotrivă, pe baza unei largi deschideri informaționale, cu riscul pierderii unei părți a electoratului.

 

Excesul de autoritate

 

La preluarea guvernării, România se confrunta cu fenomenul așa-zisei disoluții a autorității statului (1999-2000). În principal, faptul că șeful Executivului a fost în același timp președintele partidului de guvernământ a asigurat stabilitatea politică a țării și funcționarea Guvernului. În mandatul 2000-2004 nu a existat nici o criză politică majoră. Pe de altă parte, în aceeași perioadă au apărut critici consistente privind asumarea, de către Executiv, a unor atribuții aparținând Legislativului. Abaterea la vot a parlamentarilor de la linia guvernamentală a fost sancționată de partid, ceea ce a lăsat impresia că centrul deciziei se află la Guvern, iar politizarea votului parlamentarilor este excesivă (ex.: criticile permanente legate de "mașina de vot" a PSD). În cei patru ani, PSD a jucat cartea "forței prin forță", și nu a "forței prin slăbiciune", în ciuda faptului că țara a fost condusă de un guvern minoritar. De altfel, ideea guvernului minoritar a fost abandonată încă de la început și înlocuită cu ideea "forței" PSD. Teama constantă de a nu pierde majoritatea, de a nu deveni un partid insuficient reprezentat în structurile de putere, s-a transformat într-o căutare disperată de membri la celelalte partide. Procentele artificial obținute prin migrație politică au fost, de altfel, pierdute la votul de la alegerile locale.

 

Propagandă

 

Pentru a sprijini întărirea autorității statului și partidului, PSD a luat o serie de măsuri cu caracter propagandistic, la nivel central (ex.: anul Ștefan cel Mare și Sfânt) și local (ex.: mitinguri cu mici și bere). Măsurile au fost binevenite până la un punct, dar exagerarea în această direcție a dus la acuzații legate de încercarea puterii de a "gestiona sentimentele naționale" sau de a obține voturi pe seama sărăciei alegătorilor. S-a remarcat, de asemenea, transmiterea, din surse instituționale, a unei cantități impresionante de informație, ceea ce a reprezentat o noutate pentru România. Acest bombardament informațional a creat iluzia forței PSD și a deformat grila de selecție a știrilor de către gate-keeper-ii din mass-media. Astfel, mesajele opoziției au fost minimalizate, creându-se impresia cvasiinexistenței unui mesaj negativ. În prezent, oamenii simt din nou nevoia de mai multă libertate socială și de un raport mai echilibrat între știrile pozitive și cele negative privind activitatea puterii.

 

Noile comunități locale

 

Alegătorii și-au schimbat optica privind participarea la viața socială. După o perioadă de căutări de soluții individuale (1998-2002), s-a structurat ideea căutării de soluții în comunități mai mici, de unde importanța pe care au căpătat-o alegerile locale. Noua soluție are o consistență valorică superioară și reprezintă incontestabil o evoluție pozitivă a societății. Ea a fost determinată și de acumulările de capital în aceste comunități, de schimbările de mentalitate (ex. ale oamenilor plecați la muncă în străinătate) etc.. Prejudecata potrivit căreia PSD este un partid cripto-comunist a avut o neașteptată recurență, astfel încât, în continuare, electoratul "trezit la realitate" este în mod obligatoriu anti-pesedist. Acest lucru înseamnă că imaginea PSD, ca partid social-democrat modern, nu s-a generalizat în rândul societății.

 

Lideri de opinie

 

După 14 ani, PSD nu deține organe de presă importante și lideri de opinie caresă-i susțină cu mai multă sinceritate interesele. Folosirea, în scopul formării opiniei publice și transmiterii interpretărilor proguvernamentale, a unor persoane cu slabă credibilitate, "convertite" sau "reconvertite" la PSD, a văduvit mesajele social-democrate cel puțin de culoarea afectivă necesară elocvenței. În același timp, aducerea în Guvern (zonă cu o foarte bună vizibilitate), fie și pe o perioadă scurtă, a unor personalități precum Emil Hurezeanu sau Alin Teodorescu a fost benefică pentru imaginea PSD. S-a creat astfel o breșă în "embargoul" intelectualilor față de partidul de guvernământ. Nu se poate vorbi, însă, până la această oră, de existența unui grup de intelectuali și de lideri de opinie de stânga de primă mână.

PSD s-a remarcat, ca și în guvernările sale trecute, prin pragmatismul și franchețea discursivă a liderilor. Adesea, însă, declarațiile au căzut în cinism, formulă retorică ce ar trebui să fie incompatibilă cu persoane a căror menire este să redea speranțele oamenilor.

 

Reforma în PSD

 

Reforma în cadrul PSD nu a fost realizată în profunzime, în principal din cauză că nu a existat un motiv necesar și suficient pentru a impune măsuri de reformă. Tendința de reformă s-a manifestat, însă, în permanență, mai ales prin intermediul aducerii în Guvern a unor oameni noi, și asta prin așteptarea sau provocarea crizei (criza anticipatelor, micile crize ale remanierilor, criza de la alegerile locale etc.). Persoane promovate în cadrul Executivuluiau primit ulterior funcții în partid. Eforturile de reformă s-au concretizat mai puțin prin înlocuirea liderilor, cât prin lărgirea structurilor de conducere ale partidului (ex.: înființarea peste statut a funcției de președinte executiv). Diversele "curente de opinie" în cadrul partidului au avut drept de cetate, dar, în manifestarea lor, s-a făcut simțită, mai ales în ultima parte a mandatului, o tensiune destul de mare. Expresia acestei tensiuni a fost înființarea posturilor de miniștri de stat.

 

Acestea sunt doar câteva cauze ale eșecului PSD la alegerile locale. Partidul de guvernământ vizează în prezent o schimbare pe termen scurt a vectorilor de imagine. Dacă insuccesul ar fi fost determinat de prestația partidului în campania electorală, o repoziționare rapidă ar fi putut fi eficientă. Dar "noul stil" al Biroului coordonator, actuala structură de conducere a partidului, trebuie să schimbe, în doar câteva luni, imaginea "vechiului stil" de guvernare al PSD, ceea ce va fi extrem de dificil.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 18

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: