Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Adrian Cioroianu: "Nu trebuie să politizăm totul"

Virginia MIRCEA

style="FONT-SIZE: 12pt; FONT-FAMILY: ''; mso-fareast-font-family: ''; mso-ansi-language: EN-US; mso-fareast-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA">Adrian Cioroianu: Eu am considerat potrivit să intru în politică abia atunci când aveam un rost, cum se spune, după ce realizasem ceva în domeniul meu de activitate. Țin minte că în primăvara lui 1999, când am primit prima propunere de a intra în PNL, am spus dnei Mona Muscă și dlui Valeriu Stoica, foarte sincer, că eu liberal sunt și fără carnet PNL, așa că să mă lase să termin doctoratul și după aceea vom sta de vorbă serios. Ceea ce s-a și întâmplat.



Domnule Adrian Cioroianu, sunteți, în primul rând, un cunoscut istoric, și abia apoi om politic. Credeți că această imagine vă este de folos în cariera politică?

Eu am considerat potrivit să intru în politică abia atunci când aveam un rost, cum se spune, după ce realizasem ceva în domeniul meu de activitate. Țin minte că în primăvara lui 1999, când am primit prima propunere de a intra în PNL, am spus dnei Mona Muscă și dlui Valeriu Stoica, foarte sincer, că eu liberal sunt și fără carnet PNL, așa că să mă lase să termin doctoratul și după aceea vom sta de vorbă serios. Ceea ce s-a și întâmplat. În vara lui 2002 am terminat redactarea doctoratului, pe 29 august 2002 am intrat în PNL, apoi am plecat în Canada, unde pe 18 septembrie aveam susținerea tezei. În legătură cu imaginea, sunt de acord că este foarte importantă în politică, dar mult mai important este ce faci concret. Pentru aceasta, legitimarea nu poate fi numai politică. În anul 2003, mi-am lansat ultima mea carte în 12 orașe din țara asta și m-am bucurat că veneau la aceste întâlniri și membri sau simpatizanți PNL, dar și oameni care în mod clar erau cu icoana președintelui Iliescu la cap. Cred că e foarte bine asta. Nu trebuie să politizăm totul. Deocamdată, în România nici nu avem politicieni de profesie. Vom avea, dar nu mâine, ci după 2008. Acum, cred că e foarte bine ca oameni cât de cât afirmați în alte domenii să intre în politică, să dea un alt chip politicii și să o facă mai respectabilă decât este acum în ochii alegătorului.

 

Cum împăcați catedra cu politica? De pildă, ce faceți cu acele cursuri care se vor suprapune perioadei campaniei electorale?

Nu este absolut nici o problemă. Avantajul mediului universitar este că programul are o elasticitate aparte, așa că - în acord cu studenții - poți schimba, să zicem, un curs dintr-o zi a săptămânii în alta sau poți recupera un curs pierdut din diverse motive. La câți profesori universitari sunt în viața noastră politică, universitățile ar trebui să fie goale - or, nu sunt. Cei deciși să-și facă bine treaba o fac în orice condiții. Ba chiar cred că, în ceea ce mă privește, se va produce o simplificare a programului: după 1998, am avut în mod constant trei sau patru slujbe (joburi, cum se spune acum) în paralel, nu cu program plin, e drept, dar oricum destul de solicitante. Cum ele nu m-au împiedicat să-mi fac treaba la facultate, nu văd de ce ar face-o campania electorală, care e mult mai puțin cronofagă decât alte proiecte în care am fost prins. Oricum, indiferent de ce am făcut, din 1993 cartea mea de muncă este la Universitate și sunt mândru de asta.

 

Ce legătură aveți cu județul Timiș? De ce candidați tocmai acolo?

La ora la care vă răspund listele sunt încă în faza de definitivare, dar posibila mea "legătură" cu Timișul pleacă din două motive: în primul rând, am avut mereu, din adolescență, o simpatie aparte față de "coasta de vest" a țării. Craiovean fiind, urcam spre Turnu Severin și Timișoara pentru a ne lua blue jeans, aspirină Bayer sau discuri de la vecinii sârbi, iar aceste orașe reprezentau pentru noi, cei tineri, un colț de Românie occidentalizat. Și asta și sunt. Bunăoară, Timișoara nu este un oraș ca oricare din România. Oraș cu tradiție, oraș cu universitate și studenți, oraș cu o admirabilă societate civilă - dar totodată un oraș foarte mândru, care așteaptă mai mult și mai bine. Timișoara a fost prima care a spus NU dictaturii și sunt convins că va fi tot prima care va spune DA României europene! Timișul, ca județ, are particularitatea lui: 70 la sută din populație trăiește în mediul urban, are o cultură politică cu rădăcini încă din vremea Imperiului Habsburgic, mai are o anumită filozofie a muncii și a eficienței... Eu cred că românii trebuie să fie foarte mândri de timișeni - nu numai pentru decembrie 1989. Al doilea motiv e că la alegerile locale s-a întâmplat ca filiala locală a PNL să obțină un rezultat sub media pe țară - drept care, deși am primit propuneri de a candida și de la colegi din Arad, Vrancea, Vaslui, Gorj sau Mehedinți (județe pe care le prețuiesc foarte mult, de altfel), varianta Timiș am privit-o altfel. Așa că, dacă va fi să candidez la Timiș, pentru mine va fi o provocare și o onoare implicită.

 

Există, cred eu, două modele de politicieni: cei care se afirmă în viața politică în calitatea lor de membri ai unui partid și alții, persoane deja recunoscute public, care optează pentru activitatea de partid. A existat o oarecare animozitate în PNL din partea membrilor primei categorii referitoare la dumneavoastră?

Nu a fost nici o animozitate sau nu am simțit-o eu (ceea ce, în esență, e același lucru). Oscar Wilde spunea că nu există romane serioase sau romane frivole, ci doar romane bine sau prost scrise. Așa trebuie să fie și cu politicienii: indiferent de unde ai veni și cum ți-ai câștigat notorietatea, contează ce faci în continuare cu imaginea ta și cu renumele tău. Nu e totuna să-l consiliezi pe dl Theodor Stolojan sau pe dl Gigi Becali, de exemplu. Electoratul român deja se maturizează, nu mai confundă notorietatea cu credibilitatea. Să fiu sincer, eu cred că alegerile locale din 2004 au fost tocmai semnul că electoratul s-a trezit înaintea unora dintre partidele noastre. De-asta peste vară au alergat toate să-și primenească rândurile. Există o uzură politică, ea vine după ani de activitate (la unii mai repede, la alții mai încet) și cine nu pricepe asta nu numai că pierde el, dar trage în jos și partidul care-l tolerează.

 

Presupunând că A.D.A. va câștiga alegerile, iar dumneavoastră veți deveni membru al Parlamentului României, veți renunța la mandatul obținut pentru o funcție executivă?

Eu sunt o persoană foarte pragmatică, dar este un domeniu în care sunt idealist: nu cred că poate fi onoare mai mare decât aceea de a-ți servi țara-. Vă sună prăfuit? Ei bine, eu cred că e cazul să scuturăm de praf anumite sintagme și să le restituim discursului public. Da, pentru că un om politic are servirea țării drept datorie. Nu e ceva opțional! Când ai intrat în politică, ai făcut deja o alegere: să servești cetatea. Echipa ta politică e datoare să te folosească (în sensul bun al termenului) cum e mai bine pentru interesul comun. Asta e ceea ce cred. În rest, tocmai pentru că vă vorbeam de pragmatism, să nu ne grăbim cu presupunerile. De fapt, dacă-ți faci treaba bine - repet -, își servești țara- de oriunde: de la catedră, din Parlament, din executiv... Noi, ca români, trebuie să învățăm să construim încet, dar temeinic, nu cu "hei-rup"-uri teribile, după care în schimb ne trece ploaia prin plafon. Să așteptăm să câștige Alianța D.A. și apoi vedem.

 

Pentru mulți dintre colegii dumneavoastră din PD, Parlamentul a constituit o excelentă "rampă de lansare" spre administrație. Aveți în vedere pentru viitor o traiectorie asemănătoare?

Deocamdată ursul este în pădure, nu-mi cereți să vă vând blana lui, că nu știu ce preț să vă cer pe ea!

 

Credeți că liderii politici tineri, sau noi, în orice caz acele persoane care nu se mai revendică de la revoluție, au ceva în comun? Există asemănări între oameni politici precum Gușă, Ponta, Boc, Boureanu etc.?

Da, în opinia mea bătălia pentru "noua politică" în România începe acum, în 2004, dar se va duce, pe larg, în 2008. Atunci d-nii Gușă, Boureanu, Motreanu și alții vor avea un cuvânt greu de spus. În general, tinerii au o energie notabilă și o poftă de schimbare pe măsură. Dar eu nu judec oamenii numai după numărul anilor. Poți să fii tânăr și plin de ambiții, dar aceste ambiții să nu aibă nici un fundament. După cum poți să fii mai în vârstă și să nu fi învățat nimic din viață. Eu prefer să judec mai puțin generațiile și mai mult indivizii. De exemplu, dl Ponta poate este mai tânăr decât dl Boc, dar cred că ultimul este mult mai de încredere și mai viu - și aici vârsta nu are nici un rol, ci caracterul și onestitatea.

 

Este adevărat că după plecarea lui Cozmin Gușă din PSD, ați propus cooptarea sa în PNL? Ați proceda la fel, să spunem, dacă într-o situație asemănătoare s-ar afla Victor Ponta? Sau altfel: "Credeți în lupii tineri?"

În ciuda unei legende șubrede, răspândite de cei care doreau să lovească simultan și în mine și în dl Gușă, adevărul este că eu nu i-am propus niciodată să vină la PNL. Cred că singurul om cu care am discutat acest scenariu a fost dl Stolojan - dar intra în atribuțiile mele să discut cu dânsul toate scenariile posibile. Este drept că mai ieșeam cu dl Gușă la o bere, avem relații absolut civilizate de când era la PSD, dar apoi nici dânsul nu mi-a zis că ar veni și nici eu nu i-am spus să vină în PNL. Acest lucru era cunoscut de zvonerii de la PSD care au lansat "bomba", dar ei se temeau că dl Gușă va veni spre adversari și s-au gândit să compromită mutarea. Iată că nu s-au înșelat decât cu puțin: în loc de PNL a fost PD, dar eu nu am nici un amestec. Un om căruia în mod cert i-am propus să vină în PNL a fost prietenul Ionuț Popescu și cred că am făcut bine. Cât îl privește pe dl Ponta, nu am impresia că dânsul ar ști să facă și altceva decât gură. În cazul cel bun se va maturiza și va prinde ceva cheag intelectual și caracterial, în cazul cel rău va rămâne așa cum e acum. Nu-l văd în PNL. În rest, am toată prețuirea pentru lupii tineri sau mai puțin tineri - dar numai pentru cei responsabili și care-s serioși, nu pentru cei care latră la lună. Tinerețea e un atu, cu condiția să-ți joci bine și restul cărților.

 

În încheiere puteți să dați un pronostic pentru revista "Cadran Politic" al scorului cu care se vor încheia alegerile generale?

Mă simt mai bine vorbind despre trecut decât despre viitor, dar ceva îmi spune că Alianța D.A. va avea 3,8 procente în plus față de PSD.

Publicat în : Interviu  de la numărul 18

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: