Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Irak: revolta șiiților

Dragoº TÃBÃRAN

Unul dintre cele mai negre scenarii privind Irakul postbelic a devenit realitate: șiiții, care alcătuiesc majoritatea populației irakiene, au declanșat o puternică revoltă împotriva armatei americane la Najaf, Kut, Basra și chiar la Bagdad-. Practic, întreaga zonă unde șiiții sunt dominanți s-a inflamat. Reacția americanilor a fost pe cât de dură, pe atât de disproporționată: au decis atacarea orașului sfânt al șiiților, Najaf. Luptele se dau chiar în jurul moscheii unde se află mormântul imamului Ali, iar situația este pe muchie de cuțit. Dacă moscheea va fi desacralizată sau avariată în urma luptelor, reacția șiiților din Irak și din lumea întreagă va fi greu de controlat.



Locul: moscheea imamului Ali - dimensiunea religioasă a revoltei

 

Dimensiunea religioasă unică a orașului Najafizvorăște din evenimentele care au avut loc în vremurile de aur ale Islamului și care au fost legate de competiția pentru moștenirea Profetului: funcția de comandă politică, militară și religioasă a lumii arabe. Pe scurt, Mohamed este urmat de socrul său, Abu Bakîr. După o conducere scurtă, acesta îl desemnează pe Umar ibn al Khattab drept succesor. Umar este acceptat de majoritatea adepților Islamului, cu excepția unei mici facțiuni care îl susținea pe Ali, vărul și ginerele Profetului. Umar, însă, se impune și conduce lumea arabă timp de zece ani, perioadă în care consolidează puterea Islamului și instituțiile politice, în special califatul, termen care se traduce prin "adjunctul". Umar este asasinat de un sclav creștin. El apucă însă să ceară unui grup de șase învățați - shura - să desemneze un succesor. Shura îl alege, din nou în dauna lui Ali, pe Uthman, membru al clanului Ummaya din Mecca.

Uthman este și el asasinat, dar de această dată chiar de un grup de arabi, o formațiune de șoc care a venit din Egipt la Medina pentru a-și pleda cauza în fața califului. La 17 iunie 656 ei iau cu asalt palatul lui Uthman și reușesc să-l rănească mortal. Războiul civil care a urmat a fost punctul de cotitură al lumii islamice și s-a încheiat cu instalarea lui Ali în funcția de calif.

Prin calitățile sale și prin respectul obținut nu ca soț al fiicei Profetului - Fatima -, ci prin activitatea ca apropiat al întemeietorului Islamului, Ali cucerește simpatia lumii musulmane. Mulți vedeau în el șansa regăsirii mesajului originar, pervertit de conducerea califilor precedenți. Adepții săi devin cunoscuți ca "partidul lui Ali" - shi' atu Ali, apoi mai simplu: șiiți. Ali este ucis, însă, de un asasin plătit, emisar trimis de o sectă islamică radicală, cea a kharaziților.

Uciderea celui de-al patrulea calif redeschide lupta pentru succesiune. Cel mai puternic candidat devine Mu'awiya ibn Ani Sufyan, guvernatorul Siriei, membru al clanului Omeyad din Mecca și văr al califului Uthman. Hassan, fiul lui Ali, acceptă supremația lui Mu'awiya și cedează conducerea. Adepții lui Ali nu acceptă, însă, instituirea conducerii califilor Omeiazi. O nouă rebeliune are loc în 680, când un alt fiu al imamului Ali, Hussein, declanșează campania de recâștigare a puterii, campanie care ia sfârșit în urma marii bătălii de la Karbala, oraș situat la câteva zeci de kilometri de Najaf. Armata omeiazilor ucide toți șiiții cu excepția unui copil de 11 ani, Ali, lăsat în viață pentru a relata masacrul. Drama de la Karbala a devenit punctul de reper al calendarului religios al șiiților: ziua a zecea a lunii Muharram. Uciderea lui Hussein este comemorată în fiecare an de șiiți, oriunde s-ar afla, dar cei mai mulți ar face orice pentru a ajunge la Karbala și mai ales la Najaf, acolo unde se află mormântul lui Ali.

 

Omul: Moqtada al-Sadr - dimensiunea politică a revoltei

 

O dată cu uciderea lui Hussein, pentru șiiți califul rămâne liderul politic dar își pierde funcția religioasă. Ia naștere mistica șiită: imamul nu mai este în această lume, este unul ascuns, iar în vremurile de aur va reveni pentru a reinstaura adevărul originar. Această simbolistică este folosită de Moqtada al-Sadr și a sa "Armată a lui Mahdi".

De o vârstă incertă, undeva în jur de 30 de ani, Moqtada provine dintr-o respectată familie șiită. Printr-o retorică agresivă și o înclinație evidentă spre utilizarea armelor în vederea atingerii scopurilor politice, Moqtada a devenit foarte repede liderul facțiunii radicale a șiiților. Nu este o facțiune puternică prin mijloace financiare sau influență politică, dar reprezintă grosul populației șiite.

Nu lipsit de importanță este faptul că ei sunt cei mai săraci oameni din Irak. La Bagdad-, de exemplu, revolta nu are loc în cartierul Kharada, cartierul negustorilor șiiți bogați, ci în City-, locul mizeriei și al neputinței. Un loc al violenței chiar și în perioada lui Saddam Hussein.

Deși nu este lider religios, Moqtada emite fatwa, decrete religioase, un lucru extrem de surprinzător. În timpuri normale, decretele lui Moqtada nu ar fi luate în seamă. Acum, în vremuri de război, ele sunt acceptate ca suport ideologic al luptei împotriva armatei de ocupație. Sunt acceptate și pentru că unii dintre liderii șiiți din Iran și-au exprimat public sprijinul pentru Moqtada, ba, mai mult, i-au oferit și o anumită dimensiune religioasă. Tocmai pentru acest motiv Moqtada a fost acuzat că este agentul serviciilor de informații iraniene.

În spatele tânărului rebel se profilează umbra liderului spiritual acceptat de întreaga comunitate șiită: marele ayatolah Ali al Sistani. Devenit instanța supremă în materie de probleme religioase și politice după asasinarea ayatolahului al Khoei, anul trecut, Ali al Sistani a fost el însuși acuzat că face jocurile Iranului. Cu numai o zi înainte de declanșarea revoltei, al Sistani a plecat de urgență la Londra, oficial pentru o intervenție medicală imperativă. Aparent, această intervenție a reușit pentru că, după numai nouă zile de spitalizare, ayatolahul și-a anunțat revenirea la Najaf. Este un semnal că se fac eforturi pentru stabilizarea situației, dar poate fi și semnalul că revolta lui Moqtada și-a atins limitele.

O intervenție de ultim moment au avut și liderii irakieni reuniți într-o adevărată Adunare Constituantă. Ei au trimis la Najaf o misiune de negociere care are un mesaj simplu pentru Moqtada: părăsește orașul Najaf sau vei muri! În secundar, Hussein al-Sadr, o rudă îndepărtată a liderului rebel, dar un rival politic, i-a propus acestuia să renunțe la lupta armată, să depună armele și să-și transforme miliția într-un partid politic.

Revolta Armatei lui Mahdi afectează multe interese: împiedică constituirea Consiliului Irakian de Guvernare, împiedică exporturile de petrol, antrenează armata americană într-o operațiune costisitoare în vieți omenești, stimulează războiul de gherilă împotriva americanilor și în alte zone decât cea șiită, bunăoară în triunghiul sunnit. Poate nu întâmplător, toate aceste efecte ale revoltei conduse de Moqtada sunt benefice Iranului.

 

Timpul: vara anului 2004 - dimensiunea strategică a revoltei

 

Moqtada nu este la prima tentativăde declanșare a unei revolte a șiiților. În primăvară a avut loc o încercare similară. De această dată, momentul nu este ales întâmplător și urmărește obiective interne și externe. Prima țintă este stabilitatea internă a Irakului. Constituirea Consiliului de Guvernare ar marca intrarea într-o fază de construcție politică a noului regim irakian, care s-ar putea finaliza cu alegerile de anul viitor. Obosiți de războaie și embargou, irakienii ar putea deveni mai puțin tentați să se opună noii realități politice.

A doua țintă este America. Statele Unite mențin în Irak 140.000 de militari și echipamente considerabile, cheltuiesc fonduri pentru o fază post-conflict mai sângeroasă decât războiul. Silirea retragerii americane sau atragerea militarilor Statelor Unite în operațiuni de mare anvergură evită îndreptarea atenției spre Iranul vecin. Teheranul a devenit în ultima vreme ținta criticilor dure lansate de Casa Albă, semnal că Washingtonul și-ar putea stabili ca nou obiectiv "rezolvarea" unui alt membru al "axei răului".

În fine, al treilea obiectiv este coalizarea șiiților din lumea întreagă și, de ce nu, a musulmanilor, într-un război care, de această dată, nu ar mai fi al Occidentului împotriva terorismului, ci al Islamului împotriva "cruciaților și evreilor". O viziune apocaliptică a luptei religioase care ar readuce în discuție "vârsta de aur" încheiată cu asasinarea lui Ali și uciderea lui Hussein în marea bătălie de la Karbala. O viziune mistică agitată de aparent naivul Moqtada al-Sadr pentru atingerea unor scopuri politice mult mai pragmatice.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 18

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: