Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Cum alegem între două rele

Virginia MIRCEA

O dată la patru ani suntem invitați să participăm, ca spectatori neputincioși, iar apoi în calitate de aparenți decidenți, la ritualul politic al campaniei electorale, la jocul alegerilor.

Deși legea permite o perioadă-limită de timp pentru campania electorală, întreg anul 2004 pare a sta sub semnul alegerilor din toamnă, electoratul fiind pus în situația penibilă a unor spectatori de tenis ale căror gâturi au anchilozat într-o mișcare continuă de la stânga la dreapta, pentru a urmări un joc (destul de slab, de altfel) început încă de acum șase-șapte luni. Consecința? Un electorat care seamănă din ce în ce mai mult cu emblematicul Cetățean Turmentat al lui Caragiale, marcat de întrebarea "Eu cu cine votez?" - cel puțin asta par să ne arate sondajele de opinie a căror marjă de eroare este bulversată de procentul foarte mare al nehotărâților.



Însă responsabilitatea pentru acest procent mare al nehotărâților nu aparține doar calității îndoielnice a actualei campanii electorale, cât, mai degrabă, prestației principalilor actori politici în decursul celor 15 ani care au trecut de la schimbarea din decembrie 1989. Nemulțumirile românilor sunt generate, în primă instanță, de discrepanța mare între nivelul așteptărilor și condițiile concrete de trai. Deși indicatorii sociali indică o creștere a nivelului de trai comparativ cu primii ani post-revoluționari, standardele românilor au crescut și ele, motiv pentru care performanțele economice ar trebui să fie absolut spectaculoase în raport cu situația actuală pentru a duce la o apreciere pozitivă a activității instituțiilor publice și implicit a clasei politice. Un alt motiv de dezamăgire vine din perpetuarea unora și acelorași figuri pe scena politică, din faptul că nu s-a petrecut nici o schimbare la nivelul elitei politice. Personajele sunt aceleași, indiferent de mutațiile produse în spațiul public. Iar noile apariții la nivelul clasei politice par a fi, de cele mai multe ori, copii fidele ale vechilor politicieni care par a monopoliza pentru eternitate spațiul public.

Anul acesta se înregistrează totuși unele schimbări la nivelul politicii de vârf, în sensul mutațiilor înregistrate la nivelul clasei politice. Par a-și minimiza rolul de reprezentare și influența partide a căror orientare ținea mai degrabă de politica secolului trecut, în speță PRM și PUNR, dar și UDMR, formațiuni a căror evoluție a fost pusă de analiștii politici, de multă vreme, în relație directă, în sensul în care primele reprezintă doar o contrapondere artificială la cel de-al doilea. Dacă susținerea redusă a PRM poate sugera o însănătoșire - în sensul democrației - a electoratului românesc, situația UDMR trebuie pusă în relație și cu apariția mișcării radicale a maghiarilor din România, a cărei retorică a dus la pierderea de către UDMR a unei părți a sprijinului minoritarilor unguri. Pe de-o parte UDMR a atins o bună parte din obiectivele propuse inițial, pe de altă parte politicienii acestei formațiuni sunt acuzați de pactizare cu cei români pentru realizarea unor obiective personale în dauna celor de grup.

Pe de altă parte, creștin-democrația, care nu a fost niciodată una dintre opțiunile majore ale electoratului românesc (succesul PNȚCD poate fi pus mai degrabă pe seama caracterului excesiv personalizat al politicii românești și a faptului că această formațiune a reușit să adune, la un moment dat, figuri emblematice pentru românii care se considerau de dreapta), se află într-o criză majoră, recentele încercări de reorganizare fiind irelevante pentru alegerile care bat deja la ușă. În plus, Partidul Național-Țărănesc Creștin și Democrat a fost principalul perdant al guvernării 1996-2000, ceea ce a dus la ieșirea acestuia din scenă în mandatul imediat următor și care nu îi va permite, cel mai probabil, nici intrarea în viitorul parlament.

Rămân, așadar, ca principale formațiuni politice semnificative în jocul politic din această toamnă, PSD, PNL și PD, cele din urmă coagulate în Alianța "Dreptate și Adevăr". Probabil această realitate aproape bipolară este cea mai bună explicație pentru dezamăgirea electorilor români. Și nu datorită faptului că opțiunile sunt foarte limitate, cât, mai degrabă, pentru că orice analiză, oricât de sumară a trecutului recent al personalităților celor două formațiuni, relevă faptul că, la un moment sau altul, toți actualii lideri s-au aflat la guvernare. Cu toții au făcut parte dintr-o cooperativă politică, fie că s-a numit FSN (în cazul democraților și al PSD, dar și a unei părți a liberalilor care au participat la guvernarea Stolojan), fie CDR (în cazul democraților și liberalilor). Și, din păcate pentru toți aceștia, memoria românilor nu este atât de scurtă pe cât și-ar dori-o principalii candidați la alegerile din toamnă. Chiar dacă liberalii și democrații au reușit să evite în planul imaginii asumarea guvernării 1996-2000, nu puțini sunt alegătorii care își amintesc că actualii lideri ai opoziției au fost deținătorii unor posturi-cheie în administrația respectivă și au patronat o parte din dezastrul economic al guvernării trecute. De asemenea, eforturile disperate ale PSD de a-și schimba imaginea de partid clientelar și corupt nu fac uitat faptul că în acest partid și-au găsit adăpostul, pentru perioade foarte mari de timp, persoane cu dosar și moralitate îndoielnice, de la Corneliu Iacubov la Sechelariu sau Mischie.

Iar, dacă la toate acestea adăugăm o istorie a marilor afaceri ilegale în care se întâlnesc în egală măsură nume ale politicienilor de la putere și opoziție (Megapower, Rompetrol, Sidex etc) și faptul că pentru cei mai mulți lideri politici ideologia este doar o etichetă pe un ambalaj, dezinteresul românilor pentru activismul politic devine nu doar explicabil, ci, mai degrabă, rațional. Ajungem, până la urmă, să fim obligați a alege între două rele. Și tocmai de aceea, la alegerile din această toamnă, este fundamental să alegem rațional, și nu emoțional. Trebuie să ne asumăm rolul de decidenți ai jocului politic, nu de marionete influențate de mesajele populiste ale consultanților politici. Probabil că este mai important decât oricând să ignorăm campania devenită deja mult prea agresivă și să votăm acele propuneri concrete care sunt în interesul fiecăruia dintre noi.

Publicat în : Editorial  de la numărul 18

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: