Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Undele de șoc ale "Marelui șoc"

Amalia POPEANGĂ

La aproape șase luni de la apariție, cartea "Marele șoc. Din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu" continuă să stârnească reacții, comentarii, analize. Probabil că dezbaterea inițiată în jurul cărții este unul din cele mai bune lucruri pe care și le puteau dori autorii, dar nici unul dintre ei nu a bănuit amploarea și emoționalitatea reacțiilor.



În ciuda faptului că autorul este cel mai renumit politolog de origine română, cărțile lui Vladimir Tismăneanu au fost tipărite și promovate în România pentru uzul unui public restrâns. Nici una din aparițiile sale editoriale de până acum nu a fost atât de discutată în cotidianele de mare tiraj. Nu au fost și nu sunt cele mai "digerabile" formule de a discuta despre politică. Tismăneanu nu înjură, nu arată cu degetul, nu scrie ca un jurnalist pentru a consacra formule mediatice. În consecință, rămâne un personaj apreciat și respectat, un om de a cărui opinie se ține seama în special în cercurile academice și ale celor care își asumă, cu mai multă sau mai puțină morgă, titlul de intelectuali, însă nu face prima pagină a ziarelor. Cartea dânsului, "Revirimentul democrației" este, în România, probabil cea mai citită și citată din întreaga operă, deși cei mai mulți dintre cititorii occidentali ai profesorului de la Maryland sunt interesați mai degrabă de cărțile referitoare la istoria comunismului est-european decât de nașterea noilor democrații.

De cealaltă parte, Ion Iliescu este și el autorul unei serii întregi de volume, multe dintre ele făcând referire la chestiunile controversate ale politicii post-revoluționare românești. Din nou, nici una din aceste cărți nu a reușit să stârnească o polemică la fel de încinsă, așa cum a făcut-o cartea de care vorbim. Însă, spre deosebire de Vladimir Tismăneanu, Iliescu este încă președinte al României și este un personaj care, deși nu a fost niciodată unul dintre preferații presei românești, nu are nici un fel de probleme în a face prima pagină a ziarelor.

Că autorii, în special Vladimir Tismăneanu, nu au perceput aceste controverse ca pe un lucru de bun augur este destul de evident, mai ales că domnia-sa s-a arătat, în mai multe interviuri (unul publicat chiar de revista Cadran Politic), surprins de virulența și emotivitatea atacurilor nu atât la adresa cărții, cât la adresa sa, mai degrabă cu titlu personal. Însă reacțiile apărute nu sunt doar explicabile, ci absolut normale. Decizia de a face această carte de interviuri, mai apoi felul în care ea a fost gândită și pusă în practică, pur și simplu nu s-a încadrat în orizontul de așteptări al unor grupuri de public care își formaseră o proiecție proprie asupra celor doi autori și asupra felului în care ar trebui să se desfășoare orice convorbire între ei.

În realitate, problema cărții nu este una a lui Vladimir Tismăneanu, ci a grupurilor de intelectuali care s-au simțit dezamăgiți nu de analistul politic Tismăneanu, ci de proiecția pe care ei înșiși au creat-o și întreținut-o, atâta vreme cât le folosea justificării unor anumite puncte de vedere.

Aceste segmente, care de altfel au și reacționat destul de virulent, pot fi împărțite în câteva categorii de public: cititori ai revistei "22", publicul "Dilemei", cercetători tineri care și-au făcut din Tismăneanu un model de reușită în Occident etc. Cei mai mulți dintre ei au păstrat asupra politicii o abordare eminamente conflictualistă și imanentă, în care bunii și răi nu se schimbă. În această perspectivă este normală reacția acestora, de respingere emoțională și în bloc a cărții de dialoguri. Ei au așteptat din partea lui Vladimir Tismăneanu o răfuială în toată regula cu Ion Iliescu, acuze și contradicții. Au așteptat ca în cartea de convorbiri cu Ion Iliescu, cercetătorul american de origine română să exprime frustrările și nemulțumirile lor. Să facă acuzele pe care ei, trăitori în spațiul românesc, implicați mai mult sau mai puțin direct în politica ultimilor ani, le-ar fi făcut la adresa președintelui. Cei care s-au simțit direct amenințați de venirea minerilor au vrut să găsească în carte o condamnare fermă a mineriadelor. Tismăneanu nu a fost aici și, oricât de bine informat ar fi (fost), nu a perceput emoțional evenimentele. În consecință, poate discuta despre ele la rece, păstrându-și în continuare rezervele față de afirmațiile partenerului de dialog. Poziția lui a fost consecventă cu cele exprimate la vremea respectivă, însă cei care au luat cartea în speranța de a-l vedea pe Ion Iliescu pus la zid au fost dezamăgiți. Aceleași lucruri se pot spune despre revoluția română, corupție, UASR etc. Tismăneanu a "păcătuit" prin faptul de a fi menținut limitele unui dialog civilizat și de a fi pornit de la prezumția de nevinovăție. La urma urmei, cartea nu și-a propus a fi un rechizitoriu, ci pur și simplu un document, cu una din personalitățile politice centrale ale vieții politice postrevoluționare. Iliescu nu este un nume care poate fi ignorat de către un cercetător al comunismului și postcomunismului românesc. Și nu trebuie să îți placă personajul sau să fii de acord cu el; cercetătorul a avut la dispoziție o sursă primară dispusă să discute despre evenimentele care au marcat viața politică a României în ultimii 50 de ani, culegând proiecțiile lui Ion Iliescu despre ceea ce s-a întâmplat. Nu le-a comentat, nu le-a analizat. A făcut din carte o declarație de declarații ale celui care a condus pentru 10 ani destinele României.

Este greu de crezut că Tismăneanu este în acest caz, așa cum s-a spus în unul din articolele din presa românească, un "spin-doctor". Că face obscure jocuri de interese sau că încearcă să îl relegitimeze pe Ion Iliescu. La urma urmei, istoria anilor imediat postrevoluționari nu o scrie domnul Tismăneanu și nu într-o singură carte. Iar mandatele constituționale ale domnului Iliescu au expirat... mai demult.

Dacă reacția emoțională a intelectualilor de dreapta din România este explicabilă din perspectiva propriului orizont de așteptări, atacurile lui Tom Gallagher la adresa lui Tismăneanu nu sunt nici ele greu de descifrat, pe de o parte din perspectiva apropierii de grupurile menționate anterior, pe de altă parte printr-o rivalitate științifică percepută de o singură parte - a analistului britanic.

Vladimir Tismăneanu a reușit prin această carte să dea un semnal, oarecum din afară, despre o stare de normalitate care se instaurează treptat, o dată cu democratizarea societății și politicii românești. A depășit încrâncenarea acelor ani postrevoluționari în care politicul invadase toate sferele socialului, în care adversarii se situau pe poziții antagonice ireconciliabile. Realizarea unui dialog civilizat nu înseamnă renunțarea cercetătorului la propria gardă critică și nici o abdicare de la propriile opțiuni politice. Iar "undele de șoc" vor continua probabil să afecteze grupurile de intelectuali de dreapta până în momentul în care Ion Iliescu nu va mai fi o prezență de marcă a vieții politice românești.

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 16

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: