Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Procter & Gamble

Cristian BANU

Nici William Procter, nici James Gamble nu aveau de gând să se stabilească în Cincinnati. Deși în acea perioadă a secolului XIX, orașul era înfloritor, ambii intenționau să se stabilească undeva mai spre vest. Însă William a trebuit să se oprească datorită problemelor de sănătate ale soției sale, care avea să moară curând, în vreme ce James avea el însuși probleme medicale.



William avea să deschidă o mică afacere ca lumânărar, în vreme ce James se ocupa cu fabricarea săpunurilor. Cei doi nu s-ar fi cunoscut niciodată dacă nu s-ar fi căsătorit cu două surori, Olivia și Elizabeth Norris, socrul lor fiind cel care i-a convins să devină parteneri. În urma acestei sugestii, în 1837 avea să apară compania Procter & Gamble. Cei doi încep producția de lumânări și săpun pe 12 aprilie, iar pe 22 august parteneriatul avea să devină oficial, fiecare investind câte 3597,47$. Înregistrarea oficială a fost făcută pe 31 octombrie 1837.

Luna și stelele aveau să devină simbolul companiei începând din 1850, inițial doar pe cutiile cu lumânări pentru a le distinge de ale concurenței, ulterior pe toate produsele și corespondența companiei începând din anii 1860. Odată produsul principal al companiei, treptat lumânările aveau să piardă din importanță daotiră noii invenții, becul electric.

Compania avea să atingă vânzări anuale de 1 milion de dolari în 1859, având 80 de angajați. În timpul războiului civil, compania a beneficiat de numeroase contracte din partea armatei, ceea ce i-a permis să lucreze zi și noapte, reușind în același timp să-și crească popularitatea.

În 1879, James Norris Gamble, fiul fondatorului companiei, chimist, a inventat un săpun alb, foarte ieftin, care prin calitatea sa rivaliza cu mult mai scumpele importuri. Într-un moment de inspirație, săpunul avea să fie numit Ivory. În 1880, Harley Procter i-a convins pe partenerii săi să investească 11.000 de dolari într-o campanie la nivel național, desfășurată prin săptămânalul "Independent".

În 1886, producția avea să fie mutată în fabrica Ivorydale, care o înlocuia pe cea din Central Avenue, care fusese distrusă de un incendiu doi ani mai înainte. Proiectată de arhitectul Solon Beman, fabrica era fosrte modernă și progresistă pentru vremea aceea.

Pentru a face față numeroaselor probleme sindicale locale și la nivel național, în 1887 compania instituie un program de împărțire a profitului cu muncitorii. Acest program dezvoltat de unul dintre nepoții fondatorilor, William Cooper Procter, avea să se bucure de un real succes în rândul muncitorilor.

În 1890, compania vindea deja 30 de mărci diferite de săpun.

După ce în toată această perioadă compania a funcționat ca o societate privată de tip parteneriat, asociații firmei au decis să o transforme în societate pe acțiuni pentru a strânge un capital mai mare în vederea dezvoltării. William Alexander Procter a fost primul președinte al noii companii.

În această perioadă se decide înființarea la Ivorydale a unui laborator de cercetare pentru săpunuri, practic unul din primele laboratoare de cercetare pe produs din SUA și chiar din lume.

În 1896 avea să apară primul print color al unei reclame Procter & Gamble, "Ivory Lady", în revista "Cosmopolitan".

 

O companie națională și internațională

 

Pentru a face față cererii din ce în ce mai mari la nivel național, în 1904, compania se extinde în afara orașului Cincinnati.

În 1911, P&G introduce Crisco, prima margarină vegetală, o alternativă sănătoasă la gătitul cu grăsimi animale, mai ieftin ca untul.

La scurt timp după ieșirea în afara orașului, compania avea să se extindă peste graniță, în Canada, unde, în 1915 se înființează prima fabrică de producție din afara Statelor Unite. Aceasta producea săpunul Ivory și margarina Crisco și avea 75 de angajați.

Înțelegând că progresul este posibil numai prin investiții în cercetare, P&G înființează o divizie de cercetare pentru chimicale și începe să recruteze în mod activ chimiști cu experiență.

William Cooper Procter și-a continuat eforturile de a îmbunătăți relația cu muncitorii companiei, astfel că în 1919 avea să modifice chiar statutul companiei pentru a stipula în mod clar că "interesele companiei și ale angajaților săi sunt indisolubil legate".

Caracterul sezonier al cumpărării produselor P&G ducea mai mereu la excese de producție, ca atare compania se decide să angajeze 450 de agenți de vânzare. Decizia avea să revoluționeze modalitatea de funcționare a fabricanților de produse de larg consum și să rezolve problemele de producție.

În 1923, P&G avea să revoluționeze industria publicității, Crisco devenind sponsorul unor emisiuni radio. Mai mult chiar, în 1924, avea să se înființeze divizia de cercetare a comportamentului consumatorilor, unul dintre primele departamente de acest gen.

Astfel, răspunzând cererii din ce în ce mai mari pentru săpunuri parfumate, P&G introduce Camay.

În 1930, compania își creează prima subsidiară în afara granițelor, prin achiziția companiei britanice Thomas Hedley & Sons Co. Ltd. Principalul produs al companiei britanice era săpunul Fairy.

În deceniul patru, compania începe să implementeze un sistem de brand management, care îi permitea să poziționezemai bine produsele și mărcile în funcție de preferințele publicului.

În 1933 începe difuzarea serialului radiofonic "Ma Perkins" la nivel național, sponsorizat de Oxydol, una din mărcile P&G. Încurajați de acest succes, cei de la P&G înecep să sponsorizeze din ce în ce mai multe astfel de "soap operas" cum încep să fie numite. Tot atunci apare primul detergent produs de companie, Dreft.

În 1934, avea să moară William Cooper Procter, ultimul din familie care va conduce compania. În acel an, compania avea să intre pe piața șampoanelor, cu Drene.

În 1935, compania își dezvoltă afacerea în Asia-, achiziționând o fabrică din Filipine.

În 1937 P&G celebrează centenarul. În acel an avea o cifră de afaceri de 230 milioane dolari. La doar cinci luni de la prima transmisie televizată, P&G difuza prima reclamă televizată, în cadrul primului meci de baseball televizat.

În 1943 compania înființază o divizie specială pentru produsele de toaletă, pentru a organiza mai bine numărul din ce în ce mai mare de astfel de produse din portofoliu.

În 1946 avea să apară detergentul miracol Tide. Cu o formulă specială ce reușea să curețe mai bine decât orice alt produs de pe piață, detergentul avea să devină în anii '50 cel mai bine vândut produs de acest gen.

În 1948 compania deschide o filială în Mexic, prima în America Latină. În 1954 începe producția și în Europa continentală în Franța, lângă Marsilia.

Un an mai târziu avea să apară Crest, prima pastă de dinți cu flor, care combătea eficient cariile. În 1956 se va da în folosință noul sediu al companiei din Cincinnati.

Prin achiziția, în 1957, a Charmin Paper Mills, P&G intră și pe piața produselor de hârtie (hârtie igienică, șervețele etc.).

În 1960, când American Dental Association avea să declare că pasta de dinți Crest combate în mod eficient cariile, vânzările cresc într-un ritm uluitor. Tot în acest an compania lansează Downy, primul balsam de rufe.

Anul următor avea să aducă lansarea unuia dintre cele mai populare produse ale companiei: Pampers. Surprinzător, la lansare, produsul nu a fost primit foarte bine, ceea ce a dus la îmbunătățirea lui și lansarea la un preț mai mic. Treptat, noile scutece din hârtie aveau să înlocuiască produsele din pânză.

Un alt produs inovator avea să fie lansat în 1972, Bounce, un balsam care acționa mult mai eficient. Treptat, vânzările acestui produs aveau să se apropie de cele ale lui Downy.

În 1973 compania avea să deschidă o filială și în Japonia. Didronel, un medicament împotriva bolii Paget, avea să fie primul medicament produs de P&G.

În 1980, compania atingea o cifră de afaceri de 10 miliarde de dolari. În 1983 se va lansa Always, tampoanele igienice pentru femei. Un an mai târziu, Tide avea să apară și în variantă lichidă.

În 1987, compania celebra 150 de ani de activitate, fiind cea de-a doua companie ca vechime din clasamentul Fortune 500. În 1988 compania avea să semneze un acord de producție cu China, intrând astfel pe cea mai mare piață din lume. Tot atunci aveau să fie introduse rezervele pentru produsele consumabile, ceea ce avea să reducă packagingul cu 85%. Retailerii germani aveau să numească rezervele de Lenor (primele care au apărut) invenția anului.

În 1989 și 1990 compania intră pe piața cosmeticelor prin achiziția companiilor care produceau liniile Clairol și Old Spice.

 

O companie de nivel mondial

 

În 1991 compania își modifică puțin logo-ul pentru a se adapta noilor realități. Compania se extinde în Europa Centrală și de Est. De asemenea, se extinde pe piața cosmeticelor prin achiziția Max Factor. Un an mai târziu, apare gama Pantene Pro-V, care avea să devină șamponul cu cea mai rapidă creștere din lume. În 1993, vânzările companiei au depășit 30 miliarde dolari. În 1996, compania celebrează 50 de ani de Tide printr-o campanie extrem de populară, "Cel mai murdar copil din America". În același ani, FDA aprobă producția de Olestra, un ulei special fără grăsimi și colesterol, care avea să fie comercializat sub brandul Olean. Va fi utilizat în mod special pentru snacksuri și chipsuri. În 1997, achiziționează Tampax, rivalul Always.

În 2002, compania celebrează 165 de ani. În portofoliul său se află mărci evaluate la 12 miliarde de dolari: Ariel, Pampers, Always, Tide, Pringles, Crest și multe altele fac viața mai ușoară oamenilor de pe întreg globul.

Publicat în : Mari corporatii  de la numărul 16

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: