Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Amețeala de pe urma victoriei

Andrei ŢĂRANU

Bucuria unei victorii electorale a cuprins opoziția, un segment important al presei și o bună parte a societății civile. Toată lumea creditează o victorie extraordinară a opoziției în toamnă, când bătălia pentru palatele Victoria și Cotroceni nu mai pare pierdută din start - dându-se astfel semnalul că opoziția ar putea să disperseze aliajul aparent dur al puterii și să reprezinte, în final, o nouă alternanță la putere. Însă o analiză minuțioasă ar putea demonstra faptul că motivele de bucurie sunt încă premature și că fericirea exagerată s-ar putea să genereze reacții dintre cele mai diverse.



În primul rând, interpretarea cifrelor absolute conduce la ideea că victoria opoziției nu a fost atât de mare pe cât o prezintă presa și opoziția. PSD, în ultimă instanță, s-a reîntors în bazinul și mediul electoral tradițional obținând fără putință de tăgadă un număr mai mare de primari și consilieri locali decât în 2000. Mai mult, orașe mari care nu au avut o tradiție electorală PSD-istă, precum Constanța sau Iașiul, fie au ales din primul tur, fie au dat speranța victoriei rapide în turul doi. Mai mult, la Craiova, alt oraș important, s-a văzut că, de fapt, partidul este important, căci o dată ce partidul i-a retras sprijinul fostului primar Bulucea cel care l-a înlocuit din partea PSD a câștigat cu un scor foarte mare. Adică, pe scurt, PSD nu a suferit o înfrângere politică, el rămânând în continuare cel mai puternic partid în scoruri singulare. Înfrângerea însă a fost în altă parte, la nivelul imaginii și a strategiei politice pe care a dus-o în campania electorală și în perioada dinaintea acesteia. Iar abordarea greșită a temelor politice a generat creșterea în susținerea opoziției de către cei care s-au prezentat la vot.

 

PSD, partidul satelor și al orașelor mici, a câștigat o victorie pe care nu și-o mai dorea

 

Ceea ce aceste alegeri au demonstrat cu claritate este că partidul de guvernământ rămâne un partid al zonelor rurale și al orașelor mici, al unui electorat captiv nu foarte bine educat și de cele mai multe ori sărac sau aflat în situație de dependență față de stat. Ceea ce nu a vrut să mai înțeleagă PSD este faptul că electoratul său rămâne același din 1990 până în 1996, iar scorurile mari din 2000i-au fost atribuite de un electorat aflat în derivă de încredere față de guvernanții din acel moment și nu de un electorat pe care el însuși și l-a format. Însă, în încercarea de a-și modifica realitatea în propria schemă mentală, PSD a uitat tocmai de cei care îi erau fideli, în mod natural, generându-și sieși o criză de imagine și de susținere.

PSD a uitat că de fapt el nu a mai câștigat de foarte multă vreme marile orașe și că electoratul său este unul de vârsta a doua și a treia, adică electoratul care are de cele mai multe ori nostalgia perioadei comuniste și care nu are reacții de respingere față de securiști și foștii activiști PCR, aceștia aparținând normal aceleiași tipologii intelectuale a acelei epoci. Apoi a uitat se pare că votul masiv pentru PSD este localizat în spațiul rural, unde cetățenii votează din principiu pe cine este la putere dintr-un calcul simplu: banii pentru sate vin de la județ și cine are puterea în județ are și puterea la sate, motiv pentru care "baronii" s-au înmulțit atât de repede și au devenit "oamenii de onoare" ai partidului. Și asta a înțeles PSD de mult mai multă vreme, chiar din perioada în care recruta masiv primarii altor partide pentru sine, fie prin șantaj, fie direct prin negocieri financiare, de aceea e uimitor cât de repede a uitat de unde își trage voturile. Scorul foarte bun pe care l-a obținut PSD în spațiul rural arată că electoratul a rămas neschimbat, deși partidul a dat impresia că l-a părăsit.

Acest electorat captiv a fost abandonat de PSD în favoarea unei apropieri de tineri și de electoratul urban, mai educat, deși în orașe PSD ar trebui să fie votat de muncitori, în virtutea doctrinei sale. Mutațiile sociale care s-au produs în ultima vreme nu au fost luate în calcul de analiștii PSD, care nu înțeleg că proletariatul românesc este în continuă scădere, fie datorită închiderii de uzine și fabrici, fie datorită faptului că tot mai mulți muncitori au plecat sau doresc să plece în alte țări să muncească. Locul acestora a fost luat de cei care lucrează în servicii sau de gulerele albe din companiile mari, dar și de șomerii care au renunțat la participarea politică. Or, schimbările sociale determină și vor determina o modificare a electoratului și a intereselor sale.

 

În locul locomotivei Iliescu, PSD încearcă jeepurile tinerești și pierde

 

PSD, chiar dacă a simțit acest lucru (oare?), a încercat să găsească un alt tip de electorat în special format din tineri pe care să-i atragă cu mesaje mieroase și concerte pe gratis, cu bere și circ. Apariția tot mai frecventă a liderului TSD Victor Pontași a Dacianei Sârbu pe posturi de televiziune a lăsat impresia că partidul se pregătește de schimbare. Or, dincolo de mari spectacole pe muzică de Queen cu participarea specială a lui Adrian Năstase, tinerii nu au aflat nimic din ce ar vrea partidul să facă pentru ei. Și asta deoarece distincția dintre guvern și partid devine tot mai evidentă, iar ceea ce au uitat guvernanții este că, în campania electorală, partidul este principalul vector de mesaj. Implicarea masivă a guvernului în structura de partid, reacțiile lui Victor Ponta la adresa lui Mischie, alungarea muncitorilor din fața sediului PSD și altele au făcut ca electoratul stabil al PSD (care este de fapt electoratul lui Ion Iliescu) să se simtă abandonat de un partid pe care nu-l mai recunoaște. PSD s-a structurat nu ca un partid de tip american, cu baloane și muzică, ci ca un partid care are grijă de bătrâni și oameni nevoiași. Imaginea lui Ion Iliescu lângă o bătrână din Făcăieni este imaginea-simbol a partidului, și nu exuberanța Dacianei Sârbu, oricât de rău le-ar părea membrilor de partid.

Iar semnul electoratului a fost clar, cei care au participat la serbările opulente ale primarilor de sector sau ale "baronilor" locali fie nu au venit la vot, fie au votat pe altcineva. Și asta pentru că votanții PSD nu doresc mici și bere pe gratis, ci doresc ceva mai uman în politică. Doresc în primul rând moralitatea și omenia pe care a reușit ani la rând să le sugereze Ion Iliescu. De aceea, abandonându-și electoratul fidel, PSD se confruntă cu o criză de imagine similară celei din 1996, deși în mod cert rezultatele guvernării Năstase sunt mult mai bune decât cele ale guvernului Văcăroiu. Căci ceea ce afectează imaginea partidului este aerul șmecheresc pe care îl afișează diverși lideri de partid în contactul direct sau mediat cu cetățenii. Iar de această criză, în mod natural și normal, profită noua campioană de imagine, Alianța Dreptate și Adevăr.

 

Alianța PNL-PD distruge "baronii" PSD; oare îi pregătește pe ai săi?

 

Campania Alianței a fost evident mult mai dinamică și mai flexibilă, folosindu-se fie de imaginea partidului, acolo unde era cazul, fie de oameni mult mai bine aleși și pregătiți. Și aceeași strategie au folosit-o alte partide din opoziție, precum PUR la Bacău. Era evident că un inventator, cineva care a investit minte și muncă în afaceri, îl va surclasa pe un Sechelariu care apărea în toamnă în topul celor mai bogați oameni în costum de marinar și cu șlapi în picioare.

Alianța nu a făcut altceva decât să le trimită alegătorilor vederi cu imaginea lui Sechelariu și cu biografia acestuia, și mitul clădit de atâta vreme s-a prăbușit ca un castel din cărți de joc. Am putea spune că imaginea unui Sechelariu plângând în fața alegătorilor - pe care declară că i-a gâdilat din plin - ar putea fi noua imagine a unui PSD care și-a abandonat electoratul, pentru că acesta, înțelegând că "baronul" local nu va mai fi sprijinit de la centru, l-a părăsit fără nici o strângere de inimă.

Strategii politici ai Alianței D.A. au remarcat mult mai repede și mai bine care sunt noile tendințe sociale și le-au speculat rapid. Orice analist politic știe că, după o perioadă de creștere economică și bunăstare - și aceasta există în mod indubitabil, seamă dând creșterea spectaculoasă a creditelor pentru consum ale populației -, electoratul tinde să ceară scăderea taxelor și a impozitelor, adică politici de dreapta. Or, tocmai asta promit PD și PNL. Și în timp ce PSD întoarce spatele propriului electorat, A.D.A. își formează noul bazin electoral tocmai din acei cetățeni pe care PSD i-ar dori și el să îi reprezinte.

Desigur, poziția partidului de guvernământ este că, de fapt, a câștigat primul tur de scrutin, iar cifrele seci tind să îi dea dreptate, dar nimeni nu crede de fapt în aceste cifre. Pentru că ele spun că țara noastră are încă un număr uriaș de sate în care conservatorismul de tip socialist persistă, în timp ce în marele orașe dinamica socială modifică percepțiile politice pentru tot mai mulți cetățeni. Iar acolo unde situația socială nu s-a modificat în mod semnificativ, votul contra PSD a fost un vot de reacție la corupția și minciuna care îi înconjoară pe oamenii pe care se sprijină partidul și liderii lui.

 

Sfaturile "tovarășului Stalin"

 

Ceea ce de fapt pune mari probleme guvernării PSD în această clipă este cum va conduce, cel puțin timp de cinci luni, relațiile cu acele consilii județene în care nu mai deține controlul sau controlul absolut. Adio, teleconferințe cu pumnul în masă făcute de guvern cu județele, adio, cereri de demisie intempestive ale diverșilor miniștri către subordonații lor din teritoriu, căci aceștia pot suficient de repede să sară în altă barcă politică, cum probabil au mai și făcut-o. Or, această situație înseamnă de fapt coșmarul unei guvernări, atunci când, de fapt, în loc să își implementeze programele de reformă, se vede nevoită să negocieze tacit cu opoziția preluări ale oportunităților care, în condiții normale, i-ar fi adus câștig electoral sau de imagine.

Însă nici poziția câștigătorilor nu va fi una extrem de ușoară, căci, învestiți cu încredere, legitimitate și respect, se vor vedea nevoiți să negocieze de pe alte poziții decât cele ale câinelui bătut (formulă psihosocială de care face simbolic cel mai des uz opoziția - oricare ar fi ea - în România). Acolo unde au câștigat, primarii și consilierii locali sau județeni se vor afla într-o poziție extrem de delicată, căci fondurile SAPARD, PHARE sau chiar guvernamentale se dau pe proiecte bune, și nu pe bune intenții sau milă electorală.

De aceea, tovarășul I. V. Stalin, când scria un articol cu titlu identic (care din nefericire a cauzat milioane de morți sau internați în lagăre), atrăgea atenția asupra unui fapt, care rămâne valabil și în democrație - victoria, oricât de zdrobitoare ar fi, dacă nu e administrată corect se poate transforma oricând într-o înfrângere completă. Căci o bătălie câștigată nu rezolvă problema războiului.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 16

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: