Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Românii au lovit cu votul, nu cu parul

Ada MESEŞAN

Alianța PNL-PD, cunoscută sub numele de Alianța Dreptate și Adevăr (abreviat Alianța D.A.), a câștigat alegerile locale desfășurate în luna iunie în România. Victoria surprinzătoare a Alianței D.A. din această vară o anticipează pe cea care ar putea avea loc la alegerile parlamentare și prezidențiale din noiembrie-decembrie 2004. Marele perdant este Partidul Social-Democrat (PSD), partid de guvernământ, a cărui mașinărie de propagandă compusă din marea majoritate a presei scrise, audio și video, analiști și sociologi de curte, a indus patru ani de zile alegătorilor ideea că PSD este sortit să se eternizeze la putere. Dincolo de războiul dintre cele două mari blocuri care domină scena politică, Alianța D.A. (de centru-dreapta) și PSD (reprezentant al stângii), marele câștigător al alegerilor locale este cetățeanul, singurul care, contrar tuturor opiniilor vehiculate în spațiul politic, a reinstaurat democrația în România.



În ultimul an de zile am subliniat, în paginile revistei "Cadran Politic", că rezultatul alegerilor locale va fi, în ciuda aparențelor mai abil sau mai grosolan întreținute, favorabil Alianței PNL-PD.

Reușita electorală a Alianței D.A. în fața colosului PSD a fost cauzată, în principal, de doi factori: politicile economice și sociale practicate de Guvern, care au dus la sărăcirea accelerată a marii majorități a populației, corelate cu o corupție instituționalizată care a paralizat orice intenție de reformă și care a afectat nivelul de trai al populației și, în al doilea rând, imaginea pozitivă, de luptător singuratic împotriva unui partid cu tendințe totalitare, a primarului general al Bucureștiului, Traian Băsescu, co-președinte al Alianței D.A.. Dacă ar fi rezonabili, liderii Alianței D.A., atât Traian Băsescu (președintele PD) și Theodor Stolojan (președintele PNL), cât și șirul de vicepreședinți ai celor două partide ar trebui să conștientizeze că populația nu a dat neapărat Alianței D.A. un vot pozitiv, ci a penalizat crunt partidul de guvernământ. Șansa Alianței D.A. a constat în flerul politic și încăpățânarea celor doi lideri, Băsescu și Stolojan, care, înăbușind cu forța răbufnirile de orgoliu infantil ale liberalilor și democraților, au impus, în septembrie 2003, constituirea alianței. Aceasta era singura posibilitate de a stopa marșul triumfător al liderilor PSD spre fundamentarea unei dictaturi politico-economice, de clan, în România. style="mso-tab-count: 1">       

 

"Credeam că numai noi, politicienii, vindem gogoși oamenilor!"

 

Ideea constituirii Alianței aparține, în fapt, fostului președinte al PNL, Valeriu Stoica, care a propus, ca salvare a Opoziției democrate din România, încă din anul 2002, crearea unei coaliții a liberalilor și democraților. Propunerea sa a fost respinsă, în primă fază, de marea majoritate a liderilor PNL și PD care, interesați doar de propria poziție în partidele lor, s-au temut că autoritatea li se va diminua într-o coaliție politică. În principiu, între liderii PNL și PD și liderii PSD nu există mari deosebiri. Oamenii politici români suferă, toți, de aceeași autosuficiență și de aceeași înclinație spre devalizarea banului public pentru sporirea averilor proprii. Liderii PNL și PD au fost cu atât mai vinovați cu cât, deși erau conștienți de pericolul pe care îl reprezenta PSD la adresa democrației în România, nu au fost în stare să răspundă așteptărilor cetățenilor decât în septembrie 2003, atunci când au acceptat ideea alianței, sugerată de societatea civilă.

Imaginea PD și a PNL în opinia publică, până la crearea Alianței D.A., a fost destul de palidă. Alegătorii penalizaseră radical cele două partide la alegerile generale din anul 2000, pentru reforma insuficientă practicată în guvernarea 1997-2000 și pentru comportamentul certăreț de care au dat dovadă cât timp au fost la putere. Ca atare, reprezentarea lor în Parlament și în peisajul politic după anul 2001 a fostredusă ca dimensiuni.

Norocul PD, dar și al PNL, în perspectivă, l-a constituit existența, în sine, a lui Traian Băsescu și prezența sa într-o funcție de mare expunere publică: primar al Capitalei României. În anul 2001, Băsescu a preluat conducerea PD și a înlocuit toată fosta structură a partidului cu oameni tineri, majoritatea celebri anonimi, fiind singurul președinte de partid care a avut curajul să avanseze în prim-plan oameni fără mare experiență sau notorietate. Atunci Băsescu a lansat, către cetățeni și clasa politică, marea provocare: promovarea unei noi clase de politicieni, tineri și necompromiși. Ceea ce, între 2001-2004, a constituit motiv de amuzament pentru restul partidelor politice din România, inclusiv pentru PNL, a reprezentat, în iunie 2004, triumful președintelui democrat. Marea majoritate a tinerilor promovați de președintele PD în ierarhia partidului au fost votați de alegători primari ai marilor orașe ale României. Astfel, Traian Băsescu este îndreptățit să se laude că a câștigat alegerile locale din iunie. Proiectul său a fost primit bine de alegători.

Liberalii, politicieni înclinați puternic spre compromis, au beneficiat de doi lideri care au asigurat existența partidului în timpul guvernării PSD: Valeriu Stoica, cel care a știut să cedeze președinția formațiunii lui Theodor Stolojan, singurul om de imagine al partidului, și Theodor Stolojan însuși care, alături de Traian Băsescu, a impus liberalilor crearea Alianței D.A.. Stolojan se bucură de o imagine pozitivă în rândul alegătorilor încă din anii 1991-1992 când, în calitate de premier fără culoare politică, a încercat să reformeze economia. Fața lui cu trăsături colțuroase, privirea albastră și rece, rictusul facial permanent departe de a îndepărta cetățenii, i-a atras, aceștia percepându-l pe Stolojan ca fiind un om extrem de serios și chiar intransigent. Figura sa inchizitorială și discursul său abrupt, îndreptat violent împotriva corupților din PSD, s-a suprapus perfect peste așteptările alegătorilor. De fapt, marele magnet electoral al Alianței D.A. l-a constituit cuplul Băsescu-Stolojan care a creat imaginea unor luptători rebeli împotriva partidului-stat, structura lor fiind opusă ciocoismului și aroganței proprii șefului PSD, Adrian Năstase, și cohortei de demnitari social-democrați. Magnetismul popular al celor doi co-președinți ai Alianței D.A. s-a remarcat mai ales în timpul campaniei. Ieșirea electorală pe străzi a liderilor PD și PNL avea, ca efect, crearea unei trene umane spontane, cetățenii strânși în jurul celor doi șefi de partid urându-le succes în alegeri și asigurându-i de votul lor. A rămas antologic dialogul dintre Traian Băsescu și câteva vânzătoare de gogoși din Cluj: "Ce faceți, fetelor? Vindeți gogoși? Credeam că numai noi, politicienii, vindem gogoși oamenilor!". Președintele PSD, Adrian Năstase, cel care, imediat după eșecul înregistratde partidul său la alegerile locale a început să-l curteze, din nou, pe Ion Țiriac pentru a-l convinge să participe, în locul lui, la alegerile prezidențiale, nu ar fi putut niciodată să întrețină un dialog atât de natural cu cetățenii simpli, precum Traian Băsescu.

 

Alegătorii, mai inteligenți decât politicienii

 

PSD a pierdut alegerile locale și este pe cale să le piardă și pe cele prezidențiale și parlamentare deoarece liderii partidului și-au creat o Românie a lor, paradisiacă, unde banii se învârt ca în povești, cu lopata, doar că cei ai membrilor partidului de guvernământ provin din buzunarele violate ale cetățenilor, o Românie paralelă cu cea reală, în care domină sărăcia și corupția. Amuzant, la nici o săptămână după aflarea rezultatelor, liderii PSD refuzau să conceapă că au pierdut alegerile pe mâna lor, continuând să reproșeze oamenilor că nu i-au votat și jurnaliștilor că au scris despre corupția demnitarilor partidului. În comparație cu bogații și infatuații lideri social-democrați, co-președinții Alianței D.A., Traian Băsescu și Theodor Stolojan, confruntați cu vitregiile vieții în Opoziție, și-au expediat candidații în stradă, în legătură directă cu problemele reale ale cetățenilor. Mai cu chef, mai strâmbând din nas, liberalii și democrații au intrat în contact direct cu alegătorii și au remarcat că nu-i mușcă. Ba, dimpotrivă. Având un strop de normalitate și de interes în plus față de agenda publică, amestecat cu interesul electoral, în comparație cu reprezentanții PSD, candidații la primării, la consiliile locale și județene ai Alianței D.A. au înregistrat un succes la alegeri care i-a luat și pe ei prin surprindere. Degeaba încearcă acum propagandiștii PSD, diferiți analiști, jurnaliști și sociologi de curte ai partidului lui Adrian Năstase să declame pe posturile TV și în ziare că PD a devenit, în urma alegerilor, un partid de primari, iar PNL este gata oricând să renunțe la combinația cu democrații pentru a intra în Guvernul de după 2004 braț la braț cu PSD. Opinia publică a perceput mult mai simplu realitatea: PSD a pierdut și se află pe un trend descendent ireversibil, iar Alianța D.A. a câștigat, continuându-și trendul ascendent spre alegerile parlamentare și prezidențiale din toamnă.

Paradoxal, alegătorul român s-a maturizat mai rapid decât clasa politică. Dar s-a și radicalizat, pretențiile lui față de politicienii pe care i-a votat crescând direct proporțional cu greutățile economice și sociale prin care l-a forțat să treacă toată clasa politică. Lucru pe care liderii PSD nu dau semne nici acum că l-ar înțelege.

 

Buturuga mică răstoarnă carul mare

 

Bucureștiul a fost câștigat, pentru întreaga Alianță D.A., de un singur om: Traian Băsescu. Și abia în al doilea rând, de ideea de echipă creată de asocierea PNL-PD. Primăriile de sector ale Capitalei au fost câștigate de oameni ai Alianței cu vizibilitate redusă și cu un bagaj redus de cunoștințe în domeniu. Mai elitiști, liberalii cu notorietate și un plus de inteligență au preferat să se conserve pentru fotoliile parlamentare, la toamnă, sau pentru viitoare funcții guvernamentale. Mai dezinhibat, președintele PD, Traian Băsescu, și-a aruncat la primării toată structura superioară de conducere, foști miniștri sau actuali parlamentari, în frunte cu președintele executiv al partidului, Emil Boc. Văzut ca outsider în cursa pentru primăria capitalei Ardealului, Cluj Napoca, de către aplaudacii PSD, tânărul lider democrat Emil Boc l-a spulberat la alegeri pe candidatul partidului de guvernământ, puternicul ministru de Interne Ioan Rus. Campania extrem de agresivă, ostentativășicostisitoare a PSD la Cluj, coordonată de un sociolog de renume al partidului, Vasile Dâncu, a fost concepută total pe dos față de mentalitatea ardelenească, ceea cea făcut ca locuitorii orașului să-l iubească pe Boc și să-l respingă pe Rus. Fraze precum "Sunteți o gașcă de nenorociți", proferate de sobrul ministru de Interne la adresa tânărului Boc și a partidului său nu au făcut decât să demonstreze, încă o dată, disprețul visceral al așa-zișilor social-democrați ai lui Adrian Năstase față de alegători. La București, după primul tur al alegerilor locale, premierul și președintele PSD, Adrian Năstase, șocat de rezultate, s-a aruncat asupra alegătorilor cu aceleași promisiuni electorale făcute cu 14 ani în urmă de dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu, înainte să fugă din fața mulțimii răsculate, mita premierului zdrobind, prin aroganță, votanții care au perceput că se încearcă cumpărarea lor cu o pâine mucegăită. Iar, după al doilea tur al alegerilor, puternicul ministru al Economiei, Dan Ioan Popescu, lider al organizației de partid din Capitală, nu a găsit ceva mai inteligent de făcut decât să reproșeze bucureștenilor că nu i-a votat candidații. Bomboana pe coliva pesedistă a pus-o tânărul candidat al anonimului Partid Umanist Român, Romeo Stavarache, care l-a gonit pe celebrul baron local al PSD, Dumitru Sechelariu, de pe moșia sa, municipiul Bacău, fief ultraconservator al clanului moldovenilor din partidul de guvernământ.

Concret, democrații au înfrânt, la alegeri, doi demnitari de rang înalt ai PSD, miniștri și vicepreședinți ai partidului totodată, Mircea Geoană și Ioan Rus, oamenii de imagine ai Guvernului pe care conducerea PSD i-a sacrificat în cursa electorală total nepăsătoare față de interesele naționale ale României: Geoană și Rus erau responsabili de negocierile necesare țării noastre pentru aderarea la UE.

 

Fără comentarii: Alianța D.A.-43,6% - PSD-40,55%

 

Rezultatele finale ale alegerilor sunt clare: candidații PD și PNL au câștigat 20 de reședințe de județ, iar PSD doar 14. Numărul final al voturilor este și mai relevant: Alianța D.A. a fost susținută de 43,6% din alegătorii prezenți la urne în turul al doilea pentru primării, în timp ce PSD a fost votat de 40,55% din alegători. Asta după ce, și la votul pentru consiliile județene, vot politic, Alianța D.A. s-a situat pe primul loc. Deși scorurile par strânse, la nivelul imaginii victoria Alianței D.A. a fost poate neașteptată și surprinzătoare, dar foarte clară, partidului lui Adrian Năstase rămânându-i să se consoleze cu victoriile de la sate.

Copreședinții Alianței D.A., Băsescu și Stolojan, au dat dovadă, chiar în noaptea celui de-al doilea tur de scrutin, de inteligență politică. Departe de a destupa sticlele cu șampanie, cei doi și-au adunat candidații învingători și structurile de conducere ale partidului și au început să analizeze plusurile și minusurile campaniei. Cei doi mai au un drum greu și lung de făcut până la câștigarea alegerilor generale: identificarea unor personalități cu adevărat credibile pentru completarea listelor parlamentare și, mai ales, pentru o eventuală structură guvernamentală și realizarea unui program de guvernare solid care să fie capabil să răspundă, în sfârșit, atât speranțelor electoratului, cât și așteptărilor Uniunii Europene.

La celălalt pol, voci amenințătoare încep să se audă din rândul liderilor de rangul doi și trei din PSD, care cer socoteală greilor partidului că i-au păcălit cu sondaje mincinoase. PSD a pierdut întreg Ardealul și multe județe din Moldova, Muntenia și Oltenia, altădată fiefuri de nezdruncinat ale partidului. Cum să-ți mai crezi liderii după ce ai pierdut chiar și la Bacău, Suceava, Botoșani, Piatra-Neamț, Călărași, Slatina, Râmnicu-Vâlcea și așa mai departe? Și cine va plăti nota ?

Meteorologii au avertizat că începe o vară agitată, cu furtuni și tornade.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 16

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: