Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

România și tabla de șah europeană

Anton COMĂNESCU

România încă suferă de pe urma mentalității izolaționiste și parohiale care a fost construită în ultimele decenii, iar acest lucru se simte la toate nivelurile relațiilor noastre externe, începând de la stilul de lucru al diplomaților români și până la modul cum am înțeles să jucăm până acum pe tabla de șah europeană.



Am vorbit în numărul anterior de necesitatea ca politicienii și oamenii de afaceri români să înțeleagă că aderarea țării noastre la Uniunea Europeană nu trebuie lăsată în voia mecanismului birocratic, fie el de la Bruxelles, fie de la București, ci trebuie însoțită de eforturi susținute ca România să dobândească o poziție de negociere solidă. Spuneam că aderarea, deși un proces istoric de importanță covârșitoare, nu trebuie să devină un scop în sine pe care să-l urmărim cu orice preț. Țările foste comuniste care au aderat în acest an au învățat că dimensiunea istorică a evenimentului trebuie să fie susținută de aspecte pragmatice legate de accesul la finanțarea europeană, piețele de desfacere, asigurarea de cote de export sau drepturi de producție exclusivă pentru produsele naționale.

Acum, când liderii europeni au reafirmat, cu ocazia summit-ului pentru adoptarea Constituției, sprijinul ferm pentru aderarea României în 2007, iar Comisia Europeană dă din ce în ce mai multe semnale pozitive privind evoluția negocierilor, este mai important ca oricând să privim cu luciditate și inteligență strategia aderării țării noastre. Din fericire, speculațiile privind suspendarea sau reorientarea negocierilor au fost spulberate de declarațiile oficialilor europeni, ceea ce înseamnă că nu mai trebuie să ne simțim timorați de eventualitatea unui eșec. România trebuie să iasă din postura de elev mediocru, care se zbate din greu să evite corigența, și să se preocupe mai mult de "cum" și mai puțin de "când" se va realiza aderarea.

Condițiile în care vom intra în Uniunea Europeană și mai ales cele în care vom funcționa în cadrul ei după aderare depind de abilitatea noastră de a tatona și pregăti alianțe strategice. Adoptarea Constituției Europene a fost un nou prilej de confirmare a faptului că, dincolo de principiile generoase și detaliile tehnice ale proiectului european, marile decizii se iau pe baza jocurilor de putere. Votarea Constituției a fost teatrul unei veritabile confruntări între axa franco-germană, integraționistă și federalistă, pe de o parte, și    Marea Britanie, adeptă a suveranității naționale, susținută de Polonia și alte state est-europene pe de altă parte. Apropierea față de America a fost un alt factor decisiv în ecuația recentelor negocieri, Anglia- manifestându-se fără echivoc împotriva numirii actualului prim-ministru belgian, Guy Verhofstadt, la conducerea Comisiei Europene, datorită poziției antiamericane a acestuia.

Cel mai important însă, acordul asupra noului mecanism decizional în Consiliul European în care se va vota în cele mai multe cazuri pe baza principiului "dublei majorități" - 55% din statele membre și 65% din populație - deschide o arie largă de posibilități de alianțe în următorii ani. Aritmetica votului a fost dintotdeauna o preocupare a statelor mici care au dorit să-și consolideze poziția pe scena europeană. Țări ca Irlanda sau Olanda au câștigat enorm prin abilitatea de a intra în alianțe care le-au permis să contracareze manevrele statelor mari și să-și impună interesele.

Până acum, România s-a preocupat doar de evitarea rămânerii în urmă în cursa pentru aderare, privind cu jind către statele care au reușit deja să treacă linia de sosire. Deși am încercat să formăm un parteneriat tactic cu Bulgaria, acesta nu s-a dovedit foarte viabil. Pe de altă parte, anumite animozități în relația cu Ungaria nu au permis crearea unui culoar către vest trecând prin Budapesta. Franța, care a fost considerată întotdeauna sora mai mare a României, a devenit un partener destul de nesigur mai ales ca urmare a orientărilor noastre pro-americane și a problemelor legate de imigrație. În această situație, România s-a văzut de fiecare dată singură la masa negocierilor cu statele membre, neputând să facă altceva decât să accepte fără comentarii indicațiile date la Bruxelles.

Unul dintre factorii importanți care au determinat inapetența României de a stabili alianțe este lipsa unor relații economice bilaterale solide cu țări din Uniunea Europeană. Deși cea mai mare parte a comerțului nostru exterior se desfășoară cu Europa Occidentală, interesele comerciale de ambele părți sunt încă difuze. Partenerii occidentali își mențin poziția de circumspecție față de mediul de afaceri românesc și se lansează cu mare precauție în investiții de anvergură, interesele lor în România fiind în consecință orientate pe termen scurt sau cel mult mediu. De cealaltă parte, firmele românești privesc piața europeană ca o junglă de nepătruns, plină de mister și de riscuri. În aceste condiții, premisele alianțelor rămân la nivelul afinităților istorice sau sunt cel mult catalizate de filiații ideologice, ceea ce evident nu este suficient pentru parteneriate solide și funcționale.

România încă suferă de pe urma mentalității izolaționiste și parohiale care a fost construită în ultimele decenii, iar acest lucru se simte la toate nivelurile relațiilor noastre externe, începând de la stilul de lucru al diplomaților români și până la modul cum am înțeles să jucăm până acum pe tabla de șah europeană. Ca urmare, o reformă în abordarea scenei europene este vitală pentru România. Alegerile generale de la sfârșitul anului pot aduce un suflu nou în această abordare, în măsura în care fie PSD va ieși după dușul rece al alegerilor lepădat de preocuparea excesivă pentru afacerile de partid, fie Alianța D.A. se va manifesta ca o alternativă coerentă și viabilă la guvernare. Evident că problemele structurale ale politicii noastre față de Europa nu se pot rezolva printr-o simplă primenire a guvernării, dar este extrem de important că în clasa politică românească se conștientizează din ce în ce mai mult faptul că guvernarea trebuie să producă rezultate, iar alegerile nu se pot câștiga doar cu vorbe și afișe în campania electorală.

Iar în măsura în care rezultatele guvernării în România depind din ce în ce mai mult la racordarea eficientă la sistemul economic și politic european de fructificarea oportunităților comerciale, de finanțare și de cooperarea strategică la nivel european, clasa politică va trebui să-și dovedească maturitatea și valoarea nu prin crearea de bisericuțe de partid, ci mai ales prin performanțe remarcabile în jocul european. Cei care vor învăța cel mai bine regulile acestui joc și vor deveni abili în construirea alianțelor vor culege roadele aderării și le vor transforma într-un real capital politic.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 16

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: