Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Șah la Teheran!

Dragoº TÃBÃRAN

Relațiile dintre Iran și Statele Unite, care păreau să se amelioreze după cutremurul de anul trecut, soldat cu mii de morți, traversează din nou o perioadă tensionată. Motivul îl constituie decizia guvernului de la Teheran de a continua programul de construire a instalațiilor de centrifugare a uraniului, program suspendat la un moment dat sub presiunea statelor occidentale. Iranul a decis să reia de la 29 iunie asamblarea și utilizarea centrifugelor, o decizie determinată de rezoluția A.I.E.A., care afirmă că Iranul nu a cooperat deplin cu inspectorii internaționali. Deși A.I.E.A. nu a dezvăluit motivele raportului dur, explicația ar fi pe cât de interesantă, pe atât de neplăcută pentru experții străini. Când s-au deplasat în mai pentru verificări, inspectorii au descoperit doar spații goale. Când au întrebat unde sunt instalațiile iranienii au ridicat nonșalant din umeri. Explicația ar fi că iranienii au mutat echipamentele destinate programului nuclear în buncăre construite sub baze militare.



Mai mult, Teheranul afirmă că asamblarea centrifugelor nu înseamnă neapărat și dezvoltarea armelor nucleare. Pe de altă parte, Iranul a confirmat că va continua să accepte inspecțiile internaționale inopinate, potrivit protocolului semnat anul trecut, dar nici până acum ratificat. Rusia, furnizorul de tehnică nucleară pentru Iran, a anunțat că nu va mai accepta amânarea proiectului, ba chiar va accelera derularea programului de construire a primului reactor nuclear iranian.

Sub presiunile Statelor Unite, Rusia a tergiversat semnarea acordului special care prevede un control strict al scopului și modului de funcționare a centrifugelor, motiv pentru care au apărut suspiciuni privind o posibilă acceptare de către Rusia a poziției americane. De altfel, în prima parte a anului proiectul de construire a reactorului de la Bushehr a fost suspendat. Unele persoane cu acces la informații privind derularea programului nuclear iranian cred că motivul ar fi tocmai dezacordurile dintre cele două echipe tehnice, rusă și iraniană, dar și dorința Rusiei de a evita afectarea relațiilor cu Washingtonul. Au existat supoziții că Rusia ar putea îngheța contractul de 800 de milioane de dolari cu Iranul. Alexandr Rumianțev, președintele Agenției pentru Energie Atomică a Rusiei, a declarat însă că nu există niciun impediment privind semnarea protocolului adițional. Potrivit lui Rumianțev, Iranul nu dorește decât să optimizeze costurile de reprocesare a combustibilului.

Dacă programul nuclear iranian va continua, foarte curând Rusia și Iranul ar urma să semneze contractul privind transferul de combustibil nuclear pentru reactorul de la Bushehr. Odată acordul semnat, Rusia ar urma să înceapă livrarea de combustibil nuclear pentru reactorul de 1000 de megawați care este planificat să înceapă să funcționeze anul viitor și să ajungă la capacitate maximă în 2006. Potrivit proiectului de contract, Rusia ar urma să asigure reprocesarea combustibilului într-o uzină din Siberia-.

Toate bune și frumoase la nivel de declarații publice. Și totuși tensiunea este în creștere, iar Statele Unite dau semne de nervozitate accentuată. Care ar putea fi explicația? O primă variantă ar fi eventuale informații legate de programul nuclear iranian care însă nu pot fi divulgate. Publicația electronică americană dezvăluie că noul aeroport Ayatollah Ruhollah Khomeini a fost închis pentru trafic luna trecută cu numai câteva ore înainte de primul zbor comercial. Autoritățile au invocat motive de securitate, dar surse apropiate serviciilor de informații occidentale afirmă că motivul ar fi mult mai grav - iranienii ar avea probleme serioase în eforturile de decontaminare a aeroportului după un incident în timpul căruia dintr-un avion de transport nord-coreean s-a prăbușit un container cu material nuclear și au existat scurgeri de substanțe radioactive. Accidentul ar fi avut loc în 2002 și iranienii au crezut că au reușit să curețe aeroportul. Au închis însă instalația de teamă că inspectorii internaționali, care au depistat anul trecut urme de substanțe radioactive și au cerut explicații, ar putea identifica radiații și pe aeroport.

O a doua variantă ar fi pur și simplu neîncrederea determinată de lipsa unor mijloace eficiente și acceptate de Teheran pentru controlul strict al circuitului materialelor radioactive. Este drept că, până la un punct, centrifugele folosesc pentru aducerea uraniului la nivelul necesar utilizării reactorului civil, dar aceleași instalații pot produce uraniul necesar ogivelor nucleare. Neliniștea Washingtonului este întărită și de faptul că programul nuclear iranian nu este derulat sub controlul guvernului sau al armatei, ci este direct subordonat autorităților religioase. Poziția acestora în anumite probleme de politică internațională, mai ales față de Israel și Statele Unite, este bine cunoscută.

În fine, o a treia variantă ar fi impactul pe care l-ar avea dezvoltarea unui arsenal nuclear iranian asupra balanței de putere în regiunea Golfului. Israelul nu poate accepta ca Iranul să devină putere nucleară. Nu a acceptat nici în cazul Irakului, motiv pentru care i-a distrus reactorul construit de francezi, Osirak, în 1981. De altfel, Israelul a avertizat de mai multe ori că este gata să distrugă reactorul de la Bushehr înainte ca acesta să devină operațional. Distrugerea reactorului înainte de a fi încărcat cu material radioactiv este imperios necesară pentru a nu produce distrugeri și mai mari, mai ales un număr mare de victime în urma unei foarte posibile explozii nucleare. Un asemenea atac însă ar declanșa apocalipsa în Orientul Mijlociu. Iranul are mijloacele, convenționale și neconvenționale, pentru a riposta.

În ultimele luni, Statele Unite nu au mai abordat public dosarul nuclear iranian și au amânat exercitarea unor presiuni unilaterale până după alegerile prezidențiale din noiembrie. Recent însă lucruriles-au agravat după ce partenerii europeni majori ai Statelor Unite - Marea Britanie, Germania, Franța - au dat semnalul unei atitudini mai dure, probabil după dezvăluirile inspectorilor A.I.E.A. Poate tocmai de aceea, Washingtonul a putut anunța de această dată că decizia iraniană ar putea atrage după sine adoptarea unor sancțiuni internaționale la adresa Teheranului.

Ecuația Statele Unite-Iran are și o a doua necunoscută - competiția pentru putere în Irak. Coincidență sau nu, tot în mai, Statele Unite l-au executat public pe fostul aliat numărul unu - Ahmed Chalabi -, acuzat că este omul iranienilor. Teheranul a fost acuzat că este implicat și în revolta șiiților conduși de Moqtada al Sadr.

Recent, grănicerii iranieni - care fac parte din Gărzile Revoluției - au reținut opt militari britanici aflați în misiune de patrulare pe canalul Shat-el-arab. Militarii au fost eliberați, dar numai după ce au fost prezentați la televiziune legați la ochi și după o retorică nu tocmai necesară în aceste momente. A fost însă o demonstrație că Iranul este gata la gesturi mai incisive, indiferent de cine este vorba.

Două competiții dure în care Statele Unite și Iranul sunt adversari - programul nuclear și gestionarea Irakului post-Saddam. Două competiții care sunt contracronometru: un atac israelian asupra reactorului iranian - cu rol de declanșator al unei crize mult mai ample - ar putea avea loc până la sfârșitul anului și tot până la sfârșitul anului trebuie construit un Irak post-Saddam care să poată traversa un proces electoral real. Mai mult, sunt două competiții care trebuie câștigate până la alegerile din noiembrie pentru că rezultatul acestora este incert - o posibilă administrație democrată nu ar mai avea fermitatea necesară -, dar mai ales pentru a oferi muniție electorală taberei republicane. În perioada următoare jocul de șah între Washington și Teheran va fi extrem de fierbinte, chiar dacă de multe ori în spatele ușilor închise.(D. T.)

Publicat în : Politica externa  de la numărul 16

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: