Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Dreapta franceză este măcinată de lupte fratricide

Andrei BĂDIN

Dreapta franceză, învinsă categoric la alegerile regionale și europene, se află practic acum într-o criză de identitate. Conflictele între diferiți miniștri pentru a deveni succesorul președintelui Chirac sunt la ordinea zilei. Unii spun chiar că Jacques Chirac ar fi cel care acceptă asemenea dispute după ce preferatul său, Alain Juppé, a fost condamnat și nu va mai putea candida decât peste zece ani. Lupta se dă între ministrul francez de interne, Dominique de Villepin, și cel al economiei, finanțelor și industriei, Nicolas Sarkozy. Presa franceză nu ezită să-i ironizeze pe cei doi spunând că greu se poate găsi, în cadrul guvernului, un cuplu mai discrepant decât cel format din Villepin și Sarkozy.



Villepin și Sarkozy se bat pentru moștenirea Chirac

 

Dominique Galouzeau de Villepin are o imagine bună în ochii francezilor mai ales că s-a opus în calitate de ministru de externe războiului din Irak. Nicolas Sarkozy a devenit cunoscut prin acțiunile sale voluntare pentru a combate insecuritatea când era ministru de interne și dă dovadă acum de același lucru în calitate de superministru al economiei.  Jacques Chirac a fost cel carea dorit ca Dominique de Villepin să renunțe la portofoliul externelor pentru cel al internelor pentru a-l pregăti pentru postul de prim-ministru. Unii analiști spun că Dominique de Villepin a devenit fiul spiritual al lui Jacques Chirac doar pentru că acesta dorește să oprească ascensiunea lui Nicolas Sarkozy. În această dispută însă Nicolas Sarkozy este favoritul în ciuda faptului că Jacques Chirac nu privește cu ochi buni un astfel de succesor.

Nicolas Sarkozy, fiul unor imigranți din Ungaria, este politicianul cu cea mai mare popularitate în Franța. Ca ministru de interne în precedentul guvern Raffarin, a reușit să reducă delincvența. Era în cărți pentru postul de premier după eșecul dreptei la regionalele din primăvară, dar adversarii săi au crezut că îl vor compromite dacă îl vor numi ministrul economiei. Sarko a șocat însă. I-a convocat pe proprietarii celor mai mari concerne franceze cerându-le ca, de la toamnă, să scadă prețurile la bunurile de larg consum. Doi la sută a cerut Sarko, și a primit, ca și promisiunea unei noi reduceri de unu la sută din ianuarie 2005. Dacă îi reușește această mișcare într-o țară- afectată de recesiunea zonei euro, Sarko poate spera că va deveni liderul neogaulliștilor, iar mai apoi un pretendent important pentru Palatul Elysée. El are și alte probleme importante : EDF, salvarea Alstom, economiile bugetare

"Speedy Sarkozy" a evitat să participe la campania pentru alegerile europene. El a mers în provincie unde și-a făcut intrarea pe șlagărul Tinei Turner "Simply the Best", "Pur și simplu cel mai bun". Se declară un apărător al economiei franceze. "O țară- care își pierde industria este o țară- care lasă să-i scape economia", spune el.      

Potrivit barometrului lunar IPSOS - "Le Point" în fruntea topului personalităților politice din Franța se află socialistul Bernard Kouchner creditat cu 64%, urmat de Nicolas Sarkozy cu 60%, Bertrand Delanoe, socialist - primar al Parisului,cu 54%, și Dominique de Villepin cu 50%.

 

Elysée îl acceptă condiționat pe Sarko

 

Președintele Chirac este de acord ca Sarkozy să devină președintele Partidului Uniunea pentru o Mișcare Populară, dar consideră căacesta nu își poate păstra postul în guvern dacă în noiembrie va prelua președinția partidului. Chirac i-a comunicat acest lucru personal celui mai popular politician de dreapta în cadrul unei întrevederi tête-à-tête la Palatul Elysée. Analiștii sunt de părere că, de fapt, ca și până acum, Chirac vrea să-i pună bețe-n roate lui Sarko. Acesta nu pare deloc copleșit. Își amintește pe bună dreptate că Jacques Chirac a putut să facă ambele joburi în trecut și nu vede de ce ar renunța la postul din guvern care, datorită politicii sale voluntare, i-a adus multe bile albe până în prezent. Sarko joacă tare deoarece și-a dat seama de ceea ce și-a dat seama și Chirac, și anume că este singurul calificat să preia conducerea partidului. Duetul Villepin-Raffarin, preferat de Chirac, nu are vânt din pupa deocamdată. De aceea, se poate vorbi mai curând de un armistițiu între Sarkozy și Chirac sau de un joc politic inteligent.

"Nu există și nu trebuie să existe decât o singură ierarhie în cadrul guvernului", a intrat în scenă și premierul Raffarin. El vrea,ca și Chirac, ca Sarkozy să opteze fie pentru președinția UMP, fie pentru funcția de ministru. "Nici un guvern nu poate exista cu două autorități, cea a partidului și cea a executivului",susține premierul.

Disputele însă se acutizează în interiorul principalului partid al dreptei franceze. La ultima reuniune cu ușile închise a partidului într-un palat din Coudray-Montceaux,Raffarin s-a contrat cu Sarkozy chiar dacă a venit împreună cu acesta, iar Dominique de Villepin s-a întrebat retoric: "Oare, astăzi, dezbinarea și individualismul sunt de actualitate? Nu este ora micilor lupte, a bisericuțelor și clanurilor". La rândul său, Jean Pierre Raffarin spune: "Dezbinarea încetinește acțiunea. Cum doriți să facem credibil respectul pe care îl avem față de francezi dacă, între noi, în familie, regula respectului nu este afirmată ca un element al valorilor noastre?"

Presa franceză semnalează și sprijinul primit de Sarko din partea cui nu te astepți. "Pe Esplanade des Invalides, doi bărbați iau masa, în liniște, la un mare restaurant specializat în preparate culinare pescărești: Sarkozy și... Jean-Louis Debre", notează presa din Hexagon. Cei doi se cunosc de multă vreme, nu se apreciază deloc și s-au confruntat tăios în 1995.

Pe acest fond, preeminenții aruncă prin intermediari săgeți. Oamenii lui Chirac spun că trebuie ca Sarko să renunțe la postul din guvern. Alții, cum ar fi Christian Estrosi, spun pe bună dreptate "că nici Constituția, nici statutul UMP nu interzic vreun cumul al președinției partidului cu o funcție ministerială".

Bătălia se va da pe 21 noiembrie. Până atunci însă duelul va continua. Chirac știe foarte bine că, dacă va pierde partida, influența sa politică va scădea. Ar putea fi chiar sfârșitul său politic și apariția stelei Sarkozy.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 16

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: