Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

De la Europa miturilor la Europa reală

Anton COMĂNESCU

În seara zilei de 18 iunie, Consiliul European a anunțat adoptarea noii Constituții, după doi ani de pregătiri și după două zile de negocieri finale intense între reprezentanții celor 25 de state membre. Constituția, sau mai corect "Tratatul Constituțional", a fost adoptat pe baza documentului propus de Convenția condusă de fostul președinte francez Giscard d'Estaing, care, acum un an, predase proiectul statelor membre spre analiză și dezbatere.



Constituția europeană, s-a vrut inițial o replica la venerabila și respectabila Constituție americană, care de mai bine de două sute de ani a rămas documentul politic de referință al Americii. Ideea de a redacta pentru Europa o constituție simplă, clară și eficientă precum cea americană semnată de George Washington și Benjamin Franklin, s-a dovedit însă destul de repede un vis irealizabil în actuala conjunctură politică europeană. Datorită intereselor divergente în multe domenii, alianțelor și animozităților dintre unele state și nivelurilor diferite de dezvoltare, liderii europeni nu și-au putut permite luxul de a lăsa detalii neabordate sau de a ignora aspecte tehnice ale mecanismului birocratic. Ca urmare, încă din perioada Convenției, Constituția s-a conturat ca un document stufos, de aproximativ 300 de pagini, un adevărat cod juridic în comparație cu cele 6 pagini ale Constituției americane. Într-adevăr, Constituția europeană reprezintă o culegere de texte juridice, mare parte din articole provenind din tratatele fondatoare ale Uniunii.

Însă, așa cum spunea Giscard d'Estaing, cele peste o sută de personalități care au participat la redactarea documentului nu și-au propus să scrie un text literar. A fost nevoie de un echilibru fin între principii și detalii tehnice, ceea ce s-a și realizat într-o măsură acceptabilă. Majoritatea celor direct interesați de rezultatul final al negocierilor - lideri de state, partide politice, oameni de afaceri, organizații non-guvernamentale - se declară mulțumiți de Tratatul Constituțional. Evident, va urma procesul de ratificare în statele membre unde se va da adevărata bătălie pentru câștigarea încrederii cetățenilor europeni, în multe cazuri prin referendumuri destul de riscante. Despre acestea vom vorbi în a doua parte a articolului.

Să vedem însă care sunt elementele de noutate pe care documentul le aduce în peisajul european. Cea mai importantă măsură este fixarea criteriilor de vot în Consiliul European. Extinderea principiului majorității calificate la un număr semnificativ de domenii este considerat pasul cel mai important. Aceasta înseamnă că, dacă se întrunește procentul de 55% din statele membre simultan cu 65% din populație, se pot lua decizii în domenii începând de la concurență și până la alocarea fondurilor europene, chiar dacă anumite state se opun. Rămân totuși supuse criteriului unanimității fiscalitatea, politica externă, politica socială și cea de apărare. Trebuie remarcat totuși că în formula actuală de 25, 3 state mari împreună cu un oricare al patrulea pot bloca deciziile în Consiliu. Pe de altă parte, un calcul simplu arată că cele 10 noi state membre nu pot întruni un procent suficient pentru blocaj. Evident acest aspect i-a nemulțumit pe liderii noilor state membre cărora însă li s-a oferit în schimb câte un post de comisar până în 2014. Deci în următorii 10 ani fiecare stat va avea dreptul la câte un comisar, după care se va aplica sistemul rotației, cu o comisie compusă din 17 membri.

Un alt element important introdus de noua Constituție este instituirea postului de președinte european și de ministru de externe. Mai precis este vorba de președintele Consiliului de Miniștri, cu care se va înlocui sistemul actual de rotație o dată la șase luni cu un mandat de 2 ani și jumătate. În ceea ce privește ministrul de Externe, acesta va dispune de un veritabil serviciu diplomatic cu reprezentanțe ale Uniunii Europene în toată lumea.

În fine, un alt element de noutate îl constituie crearea contextului pentru așa-numita Europa cu "doua viteze". Aceasta permite anumitor țări care doresc să urmeze un proces de integrare mai intens și mai adâncit să o facă fără a avea nevoie de acordul celorlalte. În sfere cum ar fi cea a politicii monetare de exemplu, țările din zona euro pot decide să stabilească între ele acorduri de cooperare sporită, chiar în domenii care în principiu sunt supuse criteriului unanimității - cum ar fi politica fiscală. De pildă, dacă țările din zona Benelux decid să adopte un sistem fiscal comun, o pot face fără să aibă nevoie de unanimitate în Consiliu. Această măsură a creat o oarecare îngrijorare mai ales în rândul statelor mici și al celor recent intrate în Uniune, datorită suspiciunii că marile state s-ar putea angaja în acorduri de integrare accelerată care ar putea marginaliza și lăsa în urmă statele mici. Obiectiv vorbind însă, măsura era necesară, mai ales în contextul unei euro-scleroze persistente care a diminuat mult din elanul integraționist al Uniunii. Dar despre aceasta vom vorbi puțin mai târziu. Pentru a încheia perspectiva asupra Europei cu "doua viteze" trebuie spus că există și reversul medaliei: statele care nu pot ține pasul integrării sau ajung la concluzia că Uniunea nu mai răspunde intereselor lor, pot părăsi clubul. Țara care dorește să se retragă trebuie să-i anunțe pe ceilalți membri cu cel puțin doi ani înainte de retragerea efectivă. La acest capitol s-a dat un semnal clar Marii Britanii și altor țări unde curentul antieuropean a prins contur în ultima vreme, mai ales după alegerile parlamentare europene.

Acestea sunt deci principalele axe ale Constituției Europene care urmează, de acum și până în iulie 2006, să fie supusă aprobării în fiecare stat membru. Procesul de ratificare se va realiza fie la nivel parlamentar în majoritatea țărilor, fie prin referendum în țări ca Marea Britanie, Franța, Spania, Polonia, Danemarca, Irlanda, Luxemburg, Belgia și Olanda. Voi insista asupra acestui aspect al validării Constituției de către opinia publică europeană deoarece la acest nivel se reflectă două fenomene extrem de importante în perioada actuală. Pe de o parte este vorba de o tendință a statelor mari de a prelua frâiele Uniunii și de a rezolva unele problemele care le privesc în mod direct. În spatele imaginii de birocrație sofisticată și precisă a Bruxelles-ului, se fac simțite din ce în ce mai mult manevre politice de anvergură, care exprimă interese naționale puternice. Un exemplu: în ciuda prevederilor stricte ale Tratatului de la Maastricht, referitoare la obligația statelor membre de a menține deficite bugetare sub limita de 3%, Franța și Germania, două dintre statele care au depășit limita, au impus în Consiliul European renunțarea, cel puțin temporară, la aceste reguli pentru a evita consecințele nerespectării lor. Deși Comisia Europeană a luat o poziție fermă împotriva acestei decizii, iar state mici precum Olanda și-au manifestat vehement indignarea, axa franco-germană a rămas neclintită. Cooperarea franco-germană, afirmată explicit de președintele Chirac și cancelarul Schroeder, are un cuvânt greu de spus și în alegerea viitorului președinte al Comisiei Europene, unde Anglia face opinie separată. Toate aceste jocuri la nivel înalt au creat un clivaj semnificativ între ceea ce s-ar dori a fi interesul european și interesele naționale. Mașinăria birocratică a instituțiilor europene, care pare să funcționeze cu o precizie de ceasornic atunci când este vorba de măsuri specifice, cum ar fi standardele pentru igienă alimentară sau emisiile toxice, devine o jucărie în mâna liderilor mânați de interesele naționale sau chiar personale.

Această tendință a făcut ca mitul unei Europe a europenilor să cedeze teren realităților crude ale jocurilor politice naționale. Ca urmare, opinia publică a devenit din ce în ce mai dezinteresată de marea idee a integrării europene, preocupându-se din ce în ce mai mult de problemele concrete locale cum ar fi situația economică sau imigrația în urma extinderii. Lipsa de preocupare a populației față de problemele Uniunii și lipsa de încredere în mecanismele politice s-au manifestat pregnant în absenteismul generalizat la alegerile parlamentare europene. Parlamentul este privit ca o instituție lipsită de putere și îndepărtată de nevoile imediate ale cetățenilor europeni, pe când Comisia și Consiliul sunt considerate instrumente ale puterii marilor state.

Deși situația nu este chiar atât de dramatică, însăși adoptarea Constituției fiind o dovadă că proiectul european este viabil, percepțiile publicului trebuie tratate cu toată seriozitatea. Așa cum spunea Jacques Delors, fostul președinte al Comisiei Europene, percepțiile pot face și desface chiar și cele mai bune proiecte. De aceea, în anii care vor urma, bunul mers al afacerilor europene va depinde în mod decisiv de măsura în care se va câștiga încrederea cetățenilor în proiectele și instituțiile europene, de modul în care Europa miturilor se va armoniza cu Europa reală, Constituția putând deveni un factor activ al acestei armonizări.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 16

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: