Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Uniunea Europeană vs. Uniunea europenilor

Raluca ȘTIREANU

Vara transformărilor europene continuă, după evenimentul formal al lărgirii, cu alegerile pentru Parlamentul European, adoptarea textului final al Constituției Europene și, nu în ultimul rând, formarea unei noi echipe de comisari europeni. Toate aceste lucruri au ca scop consolidarea Uniunii Europene și, într-un fel, încheierea procesului început în urmă cu 11 ani la Maastricht, de relansare a proiectului de integrare europeană. În mare, aceste evenimente pot fi considerate a fi încheiate cu succes. Extinderea a avut loc cu unele tensiuni, dar fără obstacole majore, textul Constituției va fi în cele din urmă adoptat, deși cu o întârziere mare față de termenele inițiale, iar Comisia va avea un nou președinte, unanim acceptabil, chiar dacă nu acceptat în primă instanță de toate statele membre. Însă alegerile pentru Parlamentul European deschid o cu totul altă problemă a procesului de integrare: reprezentarea cetățenilor.



Unul dintre motivele cel mai des invocate pentru inițierea Convenției Europene în scopul creării unei Constituții Europene a fost necesitatea (re)apropierii mecanismelor instituționale de la Bruxelles de cetățeanul european, de primul contributor și cel mai important beneficiar al acestei integrări europene. Desigur, la momentul constituirii Comunităților Europene, interesul cetățeanului era doar indirect vizat, prin asigurarea securității continentului. Însă dezvoltarea construcției europene a avut loc din ce în ce mai mult în numele acestui interes al europenilor, astfel încât la sfârșitul anilor '70 parlamentarii europeni au început să fie aleși prin vot direct. Astfel, Parlamentul european este singura instituție de la Bruxelles care funcționează prin mandatul direct al cetățenilor. Pentru un sistem european democratic, aceasta reprezintă un pas înainte. Însă relația dintre Uniunea Europeană și cetățenii Europei nu este în mare măsură îmbunătățită de existența acestei instituții, iar recentele alegeri nu fac decât să întărească această observație.

În primul rând, alegerile au fost ignorate de cetățenii europeni, atât în vechile 15 state, cât și în cele nou-venite. În al doilea rând, cei care au votat au făcut-o fie pentru opoziția tradițională a partidelor aflate la putere în statele lor, fie pentru formațiuni eurosceptice sau de-a dreptul antieuropene, chiar dacă unele dintre ele se organizaseră doar înaintea acestor alegeri. Așadar, interesul și încrederea cetățenilor europeni față de proiectul european sunt din ce în ce mai scăzute.

Mai mult, preferința cetățenilor europeni la nivelul Uniunii, atât cât s-a manifestat ea, s-a arătat a fi mai degrabă spre extrema dreaptă sau spre orientări care trimit la acest tip de viziune. Dacă la nivel național, cazurile, cauzele și efectele diferă în măsuri variabile, de la un stat la altul, la nivelul Uniunii, cetățenii se pare că îi preferă pe cei care se îndepărtează de ideea europeană, pe cei care susțin "renaționalizarea" intereselor și politicilor sau cel mult o construcție europeană de tip federal, mai mult decât supranațional. Aceste opțiuni validează într-un fel tendința de la nivelul național de creștere a sprijinului pentru formațiunile de extremă dreaptă.

Studiile recente în privința extremei drepte europene au evidențiat două elemente ca fiind mai importante pentru acest succes al extremei drepte: emigrația și manifestările antisistem. Iar aceste două lucruri se regăsesc ușor și în votul european al cetățenilor Uniunii: pe de-o parte ei nu doresc avansarea în proiectul european pentru că li se pare dezavantajos pentru ei, căci ar presupune nu numai emigrație economică, ci și transformări culturale și cedarea unor prerogative ale suveranității naționale. Pe de altă parte, ei votează aceste formațiuni deoarece nu mai au încredere, manifestă o anumită saturație față de partidele și candidații "clasici", "tradiționali".Extrema dreaptă are imanent un caracter "anti" care, în ultimii zeci de ani, a devenit dominant pentru formațiunile de acest tip. Contează mai puțin ceea ce ele propun, care este alternativa oferită alegătorilor; esențialul este că ele critică și se opun sistemului, organizării sociale existente. Acest caracter "anti" se pare că a devenit atractiv și la nivel european.

Formațiunile politice posibil a fi asimilate dreptei extreme au suferit anumite transformări în ultimii ani, dar ce a rămas constant a fost potențialul lor de a păstra interesul electoratului, un lucru de bază pentru a înțelege anumite dezvoltări. Studiile în jurul ideologiei de extremă dreaptă au ajuns la un consens: și anume că nu se poate ajunge la un consens referitor la o formulare unanim acceptată a acestei ideologii. Ea variază în funcție de loc, moment, context. Pentru că formațiunile de extremă dreaptă pot adapta discursul și temele abordate în funcție de grupul căruia i se adresează. În asta constă atât pericolul pe care ele îl reprezintă, cât și cheia succesului lor. Extrema dreaptă are viclenia de a se infiltra și de a se dezvolta nezgomotos, însă tenace. Pentru a câștiga la nivel național, formațiunile de extremă dreaptă au marșat în anii '90 pe tema emigrației, exploatând sentimentele rasiste și extremiste crescânde ale populației din Vestul Europei.

O sinteză realizată de Centrul European de Monitorizare a Rasismului și Xenofobiei (www.eumc.eu.int) arată câteva evoluții în spațiul european între anii 1989 și 1997:

- o creștere procentuală a autocaracterizării de cetățenii europeni ca "destul de rasist" sau "foarte rasist" ("Mult mai mult decât în sondajul efectuat în 1989, sondajul din 1997 arată sentimentul de neliniște pe care îl au oamenii în Europa, care sunt nemulțumiți de situația lor personală, se consideră din ce în ce mai nesiguri în privința viitorului și îi consideră pe străini periculoși și, în consecință, nedoriți.");

- o creștere procentuală a celor care îi consideră pe străini prea numeroși în țara lor (de la 37% în 1989 la 41% în 1997);

- o scădere în importanță a luptei împotriva rasismului (de la 56% în 1989 la 22% în 1997);

- în ceea ce privește acceptarea persoanelor originare din Estul Europei, nivelul acceptării necondiționate a scăzut atât la nivel european (14% în 1991, 12% în 1997), cât și în unele țări (în Germania, de la 9% în 1991 la 3% în 1997)

- nivelul acceptării necondiționate a azilanților politici a scăzut în Europa de la 24% în 1991 la 20% în 1997.

Iar acestea nu sunt decât unele dintre datele care au confirmat tendințele rasiste și xenofobe ale cetățenilor europeni. O comparație a datelor cu platformele susținute de extrema dreaptă în aceeași perioadă plus creșterea succesului său electoral pot dovedi o relație cauză-efect între toate aceste dezvoltări. Formațiunile de extremă dreaptă au manifestat simultan o anumită susținere pentru ideea și integrarea europene. Însă în momentul în care sentimentul antiemigrație a evoluat în Europa spre euroscepticism, extrema dreaptă s-a repliat și a polarizat nemulțumirile alegătorilor. Este interesant de urmărit cum vor evolua lucrurile de la nivel european spre nivelul național acum, întrucât opțiunile electoratului în aceste alegeri pot genera o acutizare a discursului antieuropean deformațiunile "antisistem". O "schimbare la față" este deja speculată a se petrece în România din partea Partidului România Mare care este posibil a deveni "de centru- dreapta", "creștin-democrat" (www.prm. org.ro). Orice schimbare de acest tip este mai mult sau mai puțin de suprafață, întrucât o schimbare radicală, la 180 de grade, a discursului ar determina o pierdere masivă de susținere și o probabilitate mică de păstrare a echilibrului prin câștigarea unui nou electorat.

Câteva concluzii se impun din cele enunțate mai sus:

- procesul de integrare a Uniunii Europene (deepening) a eșuat în miza sa cea mai mare - apropierea de cetățeni, implicarea lor în mecanismele europene, creșterea încrederii lor în instituțiile europene; rezultatul a fost exact contrar, cetățenii preferând tendințe eurosceptice, dacă nu chiar antieuropene;

- formațiunile de extremă dreaptă europene au căpătat în ultimii ani o mare flexibilitate a temelor susținute, constanta fiind captarea frustrărilor și nemulțumilor electoratului; și de data aceasta, sentimentul antieuropean a fost exploatat pentru a obține succes la urne;

- cei de care cetățenii europeni se simt în momentul de față mai mult reprezentați nu prea se mai află la masa negocierilor pentru Tratatul Constituțional, ci în formațiuni obscure, unele create recent.

Marile întrebări sunt acum dacă aceste tendințe europene se vor putea coaliza în Parlamentul European sub forma unui grup mai radical decât sunt acum euroscepticii și felul în care euro-votul va influența evoluțiile din spațiile politice naționale. De asemenea, o altă chestiune este cea a răspunsului pe care UE, prin instituțiile care o reprezintă, îl va da acestor tendințe. Până acum, Comisia s-a rezumat la a analiza niște date și a elabora niște directive care prevedeau mai mult lucruri referitoare la emigranți decât la cetățenii care se considerau amenințați de acest fenomen.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 16

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: