Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Integrarea în 2007 și dilema PSD

Cristian BANU

Filosoful francez Buridan spunea că dacă pui în fața unui măgar două găleți de apă egal de pline, măgarul va muri de sete, neștiind din care să bea. PSD se află în momentul de față în fața unei dileme asemănătoare. Pe de-o parte, integrarea europeană l-ar putea ajuta în plan politic, pe de altă parte, însă, cei mai afectați de aceasta ar fi oamenii săi, membri sau simpli alegători.



PSD - între interesul politic și cel economic

 

Din punct de vedere electoral, PSD mizează exclusiv pe un electorat captiv al statului. Sunt oameni care trăiesc, fie din lefurile de la stat, fie din ajutoarele acordate cu generozitate de acesta, fie din ceea ce primesc și din ceea ce își însușesc din întreprinderile rămase încă în custodia statului. Și, bineînțeles, țăranii, pe de-o parte sărăciți de politici agricole falimentare pentru ei, dar benefice pentru partid, pe de altă parte, miluiți cu subvenții cât să nu moară de foame.

Acestea sunt persoane slab instruite, sărace, total dependente de "tătuc". Totuși, ei încă nu au ajuns la gradul de disperare care alimentează bazinul electoral al partidului România Mare. Ba chiar, s-ar putea spune, în urma extinderii sistemului de rate, această categorie a cunoscut o serie de îmbunătățiri ale calității vieții.

În mod sigur, o bună parte dintre ei vor avea un mare șoc când nu îl vor regăsi pe listele candidaților la președinție pe domnul Iliescu și va fi interesant de văzut cu cine vor vota ei la alegerile generale.

Cu un astfel de profil, creșterea economică generală nu face altceva decât să lucreze - poate prea încet după gusturile unora - la erodarea bazinului electoral PSD. Pe măsură ce oamenii o duc mai bine și devin din ce în ce mai independenți de stat, opțiunile lor politice încep să se schimbe. Aderarea la Uniunea Europeană nu va face decât să accelereze acest fenomen. Deja, mulți locuitori de la sate sunt la muncă în străinătate de unde livrează familiilor rămase acasă banii necesari subzistenței. Ca atare, acestea, nu numai că nu mai sunt acum dependente de stat, ci din contră, realizează că șansele pentru o viață mai bună sunt în altă parte decât în "modelul românesc" propus de PSD. Deși nu există statistici în acest sens, se pare că în străinătate sunt acum în jur de 1.500.000 de români, dacă nu chiar 2.000.000. În proporție de 90%, ei provin din zonele rurale sau din orașele mici și la alegerile trecut au votat, cel mai probabil, cu PSD.

Intrând în contact cu alte culturi, cu alte norme, oamenii încep să realizeze că în România lucrurile nu stau așa cum ar trebui și că, poate ar fi necesară o schimbare.

Pe de altă parte, PSD este dependent economic de "baronii locali". Aceștia s-au dezvoltat pe seama statului, prin licitații trucate, căpușarea întreprinderilor de stat, deturnarea fondurilor europene și alte asemenea metode. Ei nu sunt în stare să existe într-un mediu concurențial, transparent, cum ar fi cel instaurat după aderarea la Uniunea Europeană. Capacitățile lor manageriale sunt atât de scăzute încât nici sprijinul statului nu poate împiedica falimentele. Cu o imagine controversată în exterior, PSD a încercat să mai spele ceva, renunțând la unii dintre cei mai compromiși membri ai săi. Însă, modul în care au făcut astalasă loc multor interpretări. "Alungatul" Vanghelie candidează la primărie și beneficiează de o imagine la același nivel cu ceilalți candidați PSD, în vreme ce candidatul oficial pentru sectorul 5 - al cărui nume nu-l știe nimeni - nu este deloc prezent. Și, cireașa de pe tort, soția și fiica acestuia sunt membri ai stafului de campanie al lui Vanghelie.

În cazul în care România ar fi primită în Uniune în 2007, pentru PSD urmează momente dificile. Reformele pe care este obligat să le facă vor lovi puternic în bazinul său electoral și vor afecta "pușculița" partidului. Pe de altă parte, însă, ratarea integrării poate afecta grav imaginea PSD - care s-ar vedea lipsit de cel mai puternic atu electoral.

 

Mai bine în 2010?

 

Recent, omul de afaceri Ion Țiriac a ieșit în presă cu un expozeu impresionant, încercând să arate că România ar fi mult mai avantajată dacă ar negocia integrarea în 2010, în loc să se chinuie să atingă obiectivele pentru 2007. Nu este nici primul care face astfel de afirmații, probabil nu va fi nici ultimul. Însă, este persoana cu cea mai mare "greutate" care a făcut un astfel de gest. De fiecare dată, peședintele Iliescu a reacționat imediat: "O tâmpenie, obiectivul nostru este clar, integrare în 2007".

Interesant este că, de fiecare dată, afirmații similare au fost făcute de persoane din anturajul guvernului și, de fiecare dată, președintele a reacționat prompt. Impresia generală este, astfel, că guvernul încearcă să obișnuiască lumea cu amânarea - previzibilă, de altfel - a negocierilor cu Uniunea Europeană. Omul de afaceri Ion Țiriac a fost întotdeauna un apropiat al guvernelor, pe care le-a ajutat de multe ori, ba cu un lobby, ba prin aranjarea unor întâlniri cu oameni de afaceri, cu un sfat. Există zvonuri, neconfirmate în vreun fel, că PSD chiar i-ar fi propus acestuia să candideze la președinție.

Argumentele omului de afaceri sunt că, astfel am avea mai mult timp să ne pregătim, mai ales în domeniile deficitare, cum ar fi agricultura sau protecția mediului. Evident, ieșirea lui nu poate fi considerată credibilă. Având acces privilegiat la premier, ar fi putut să-l anunțe de mult pe acesta că politica economică a guvernului împinge România spre aderarea în 2010. Apoi, el însuși a depus eforturi susținute pentru a atenua criticile venite de la UE făcând un lobby puternic, inclusiv pe lângă Emma Nicholson, în plus, face parte și dintr-o agenție guvernamentală.

Din punct de vedere strict economic, este clar că România "lor" nu este bine pregătită pentru aderarea la Uniunea Europeană. Ba am putea spune, chiar face în ciudă acesteia, guvernul adoptând o serie de măsuri care contravin pieței libere - asta deși pare revoltat de calificativul de economie de piață nefuncțională: autostrada Brașov-Borș, înghețarea datoriilor companiilor de stat, tolerarea arieratelor, acordarea diverselor lucrări publice fără licitații prealabile etc.

Totuși, avantajele amânării nu sunt deloc de neglijat: principalul avantaj ar fi păstrarea unui nivel scăzut al costurilor aferente locurilor de muncă. Altul ar fi de natură fiscală, anumite produse fiind protejate de importuri prin taxe ridicate, care ar trebui anulate în cazul aderării.

De asemenea, România ar beneficia de o serie de fonduri europene care ar putea ajuta firmele românești să se pregătească mai bine. De altfel, abia acum România accesează fondurile SAPARD aferente anilor 2000-2001, fiind aproape imposibil ca până în 2007 să fie consumate toate fondurile.

În ceea ce privește faptul că firmele românești vor avea timp să se pregătească mai bine până în 2010, nu este un argument serios. Partea sănătoasă a economiei românești este deja integrată în UE, unde exportă fără probleme. Cât despre partea nesănătoasă a economiei... Ea oricum este ținută în viață artificial pentru clienții partidului de guvernământ. Este ca o tumoră malignă, care, odată extirpată, va permte părții sănătoase a organismului să se dezvolte mult mai bine. Desigur, există o serie de industrii care vor întâmpina probleme - industria laptelui, a cărnii - însă ele se pot rezolva prin negocieri eficiente.

 

Dezavantajele amânării

 

Argumentele împotriva amânării sunt mult mai puternice decât cele în favoarea amânării. Orice amânare va permite executivului să se "relaxeze" - nu că acum ar fi foarte concentrat, devreme ce a permis celor mai importanți miniștri ai săi - cel de externe și cel al administrației și internelor- să se înscrie în cursa electorală pentru alegerile locale, posturi cu care nici unul din ei nu are prea multe de-a face. Relaxarea guvernamentală ar pune în pericol țintele macroeconomice. Este posibil, chiar, ca obiectivele să fie amânate cu câțiva ani, ceea ce ar periclita inflația, de exemplu, deficitele bugetare, care și așa sunt la limita de avarie.

Poate că cel mai important, din punctul de vedere al omului simplu, aderarea în 2007 va impune presiune asupra modernizării administrației publice, domeniu la care România stă cel mai prost. În momentul de față, unul din patru români lucrează în administrația publică, procent enorm, care însă nu este la același nivel cu eficiența. Administrația funcționează pe criterii clientelare și pare a avea drept scop organizarea de sărbători și chiolhanuri publice cu vedete de muzică ușoară. Incredibil, dar adevărat, Consiliul orășenesc Tulcea a locat 20% din bugetul local pe un an întreg pentru sărbătorirea zilei orașului! Astfel de risipe se întâlnesc în zonele dominate de partidul de guvernământ... În "provincia europeană Vrancea", se organizează aproape lunar astfel de manifestări, în vreme ce locuitorilor din Focșani era cât pe-aci să li se taie gazele din cauza facturilor neplătite. Noroc că domnul Oprișan a pus o vorbă bună la partid și Dan Ioan Popescu a dispus amânarea măsurii, că doar nu era să fie lăsați electorii fără gaze tocmai înainte de alegeri. Și astfel de exemple pot fi date de pe tot cuprinsul României.

Prin reformarea administrației, PSD va pierde o pârghie importantă în mituirea electoratului, ceea ce în mod evident - în lipsa altor argumente poate duce la pierderea alegerilor.

Prin amânarea aderării, este posibil să se piardă o serie de oportunități economice, prin amânarea unor investiții. Păstrarea unei inflații ridicate va încetini însănătoșirea economică. Guvernul își va pierde și bruma de credibilitate care i-a mai rămas. În schimb, își va putea continua politica de ajutoare de stat masive - adevărate pomeni organizate.

Dar, poate cel mai important aspect al amânării îl constituie plasarea României în aceeași categorie cu Turcia, eternul candidat, - care are șanse minime de aderare, fiindcă este greu de presupus că Uniunea Europeană își poate permite într-un viitor pe termen mediu o graniță comună cu Irakul.

 

Avantajele integrării

 

Avantajele integrării sunt evidente. Va avea loc o creștere economică și a nivelului de trai. Guvernul va fi constrâns să aplice politici economice și sociale pe baze sănătoase, fiind reduse ajutoarele acordate din banii publici întreprinderilor nerentabile. Aceasta va conduce la o accelerare a competivității economiei. În plus, dispariția granițelor va permite accesul produselor și serviciilor românești la o piață uriașă. De asemenea, forța de muncă românească va avea acces mult mai ușor la locurile de muncă din străinătate.

Un alt aspect important îl reprezintă fondurile, care vor fi de trei ori mai mari pentru România în calitate de membru, decât cele pentru statutul de candidat.

Nu sunt de neglijat nici aspectele legate de dezvoltarea sistemului democratic. Autoritățile vor fi obligate să adopte altă atitudine față de cetățeni, iar anumite derapaje vizibile astăzi nu vor mai fi acceptate. Mimarea jocului democratic nu va mai fi suficientă, ci chiar vor trebui să ia măsuri pentru întărirea statului de drept și a instituțiilor democratice.

Prin aderarea României și Bulgariei, zona Balcanilor va căpăta mai multă stabilitate și siguranță, ceea ce, în mod sigur, va duce la creșterea investițiilor în zonă și, implicit la o dezvoltare economică durabilă.

 

Căpșunarul, salvatorul PSD. Tot el îl va distruge?

 

Datorită corupției endemice și a problemelor grave pe care le are România, s-a ajuns astfel ca, pe ultimii 3 ani, cei mai importanți investitori în economia românească să fie românii înșiși. După estimările mai mult sau mai puțin oficiale, se pare că au intrat, numai pe căi legale, 6 miliarde de euro în ultimii 4 ani, sumele intrate pe alte canale fiind, probabil, de un nivel aproape similar. Pentru anul acesta sunt așteptați 1,8 miliarde euro pe canale oficiale și cel puțin un miliard "la negru". Ceea ce ar însemna că fiecare "căpșunar" aduce, în țară, aproximativ 2000 de euro anual, sumă foarte plauzibilă.

Aceste sume uriașe au perfuzat economia românească, ținând în viață artificial guvernul PSD, care are o politică economică neperformantă. Banii căpșunarilor au adus creșterea economică - pe care și-o asumă guvernul, deși performanțele sale economice sunt reduse. Dacă din statisticile triufaliste se scad aceste sume, România nu numai că nu ar fi avut creștere economică, ci ar fi consemnat chiar o scădere.

Aceste sume au încurajat consumul în ultimii 2 ani, ducând la explozia lanțurilor de retail. Vânzările în rate au explodat și s-a îmbunătățit masiv calitatea vieții. Comune întregi au aproape 50% din polulație plecată la muncă, acasă rămânând numai copii și bătrânii. Casele vechi au fost reparate, în multe gospodării au apărut tractoare sau chiar combine - deși încă agricultura cu calul și căruța este predominantă în satele românești.

Dacă ei au salvat guvernul PSD de la convulsiile sociale - inevitabile în absența acestei supape - rămâne de văzut cu cine vor vota ei la alegerile generale următoare. Deocamdată, ei par a fi ignorați de toate partidele, care nu au o strategie de atragere a voturilor lor. Sunt totuși, aproape 1,5 milioane de voturi! Adică aproape 5% din electori, care, împreună cu familiile pot, aduce între 15 și 20% din voturi. Adică suficient pentru a câștiga alegerile.

 

Ultimele dezvoltări

 

De curând, BBC a făcut publică o informație conform căreia România și Bulgaria vor fi acceptate în Uniunea Europeană din 2007, însă va fi vorba de o "aderare condiționată". Cele două țări vor fi mai strict monitorizate, printr-un mecanism care va permite UE să amâne aderarea uneia dintre țări, dacă aceasta nu-și îndeplinește angajamentele. "Trebuie schimbată strategia de extindere", au declarat oficialii europeni. "Singurul mod în care putem controla și avea o pârghie politică asupra României și Bulgariei este acest mecanism de monitorizare, care va permite să amânăm cu un an sau doi intrarea unei țări care nu-și transpune în practică angajamentele." Și de asta s-au temut cel mai mult guvernele din România și Bulgaria, care ar fi dorit să beneficieze de aceleași reguli și principii care au dus la integrarea în UE a primelor 10 noi state la 1 mai.

Vasile Pușcaș - negociatorul șef al României a declarat într-un comunicat de presă că "suntem convinși că acest proces normal de monitorizare nu va însemna o diferență arbitrară de tratament între cei zece și România și Bulgaria. [...] Monitorizarea permanentă a ceea ce întreprinde România în pregătirea pentru aderare nu face decât să ne ajute să implementăm mai bine acquis-ul comunitar". Detaliile despre noul plan al Uniunii Europene vor fi dezvăluite oficial abia în septembrie.

 

În concluzie

 

Dacă aceste noi dezvoltări se vor adeveri, urmează zile grele pentru guvernul Năstase, care are de ales între a-și dinamita propriul bazin electoral și "pușculița de partid" sau intrarea în istorie cu reușita integrării europene. Indiferent de situație, șansele PSD de a mai rămâne un partid puternic în cazul în care va câștiga alegerile din toamnă sunt aproape nule. Fie că va face reforme și va pierde alegerile în 2008, fie că va rata integrarea pentru a rămâne la putere, criza politică va fi atât de puternicăîncâtimplozia nu va fi departe.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 15

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: