Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Războiul ca afacere (II)

Anton COMĂNESCU

În prima parte a analizei legăturilor structurale între distribuția resurselor mondiale de petrol și politica externă americană, am încercat să stabilim parametrii economici ai dependenței Americii de petrolul din Orientul Mijlociu și am urmărit câteva repere istorice care reflectă preocuparea liderilor americani față de această problemă. În această perspectivă istorică ne-am oprit la consecințele vizitei președintelui Roosevelt în Arabia Saudită, la întoarcerea de la întâlnirea din 1945 de la Yalta.



În această a doua parte vom continua trecerea în revistă a câtorva momente cheie din istoria bătăliei americane pentru petrol și vom încerca să stabilim coordonatele politico-economice care determină fulminanta creștere actuală a prețului aurului negru.

Să ne întoarcem deci în 1945. Vizita președintelui Roosevelt fusese programată pe fondul unei îngrijorări crescânde că, în eventualitatea izbucnirii unui nou conflict militar, America ar fi putut rămâne «în pană de benzină» așa cum se exprimase secretarul de stat Harold Ikes. Întâlnirea dintre președintele american și regele Abdul Aziz Ibn Saud, pe un vapor în Canalul Suez, inaugura începutul unei noi ere în istoria americană, în care petrolul și securitatea urmau să fie indisolubil legate. Pe lângă acordurile bilaterale stabilite atunci între SUA și Arabia Saudita, ecuația complexă a securității în Orientul Mijlociu avea să includă pentru prima dată și planul concret de creare a statului evreu. Președintele Roosevelt își exprima opțiunea pentru Palestina iar regele saudit sugera ca evreii să se stabilească într-o regiune desprinsă din Germania-.

Ceea ce a urmat nu au fost decât etapele concrete ale punerii în practică a viziunii americane asupra securității în Orientul Mijlociu. În 1953, CIA execută un plan britanic de răsturnare a liderului iranian Mohamad Mossadegh care începuse naționalizarea societăților petroliere anglo-persane. Acesta a fost înlocuit cu sahul Mohammad Reza Pahlavi care, în scurt timp, a deschis industria petrolieră iraniană consorțiilor internaționale și, în special, companiilor americane. Șahul nu s-a dovedit însă pentru mult timp un aliat credincios al Americii, dat fiind că interesul său era ca prețul petrolului să crească.

Din ce în ce mai activ în Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), Pahlavi a devenit o adevarată problemă în timpul administrației Nixon, care deși încercase să pună în aplicare un plan de eliminare a importurilor americane de petrol, nu putea să evite dependența de Golf. În data de 17 octombrie 1973, OPEC anunța o reducere a producției de petrol, reacția piețelor internaționale producând o creștere a prețului barilului de peste 70% într-o singură zi. Acesta era primul dintre cele două șocuri petroliere care au zguduit America în anii '70, determinând o recesiune puternică la nivel mondial.

Documente secrete din Arhivele Naționale Britanice, recent date publicității, relevă ca reacția administrației de la Washington la aceste evenimente a fost de a planifica o intervenție militară în Arabia Saudită și Kuweit, pentru înlocuirea liderilor ostili cu aliați ai Americii. În aprilie 1975, ambasadorul SUA în Arabia Saudită trimitea o telegramă confidențială Casei Albe denunțând ca pe o «crimă nebunească» ideea de a interveni militar pentru ocuparea câmpurilor de petrol saudite. Planurile de intervenție militară au fost însă deviate de evoluția cu totul neașteptată a situației politice în Iran. În plin haos politic, șahul părăsea țara- lăsând locul Aiatolahului Komeini, un anti-american convins. Exportul de petrol iranian fiind oprit pentru aproape un an, prețul barilului s-a triplat pe piețele internaționale, dând naștere în 1979 celui de-al doilea șoc petrolier.

Reacția Americii a fost atunci de a se orienta către Irak, unde un nou lider preluase puterea în partidul Baath, adus la putere cu ajutor american. Acest lider nu era altul decât Saddam Hussein. Donald Rumsfeld, pe atunci trimis special al președintelui Reagan în Orientul Mijlociu, a ajuns la concluzia că petrolul irakian și poziția Irakului în schema de securitate din Golf erau motive solide pentru dezvoltarea unor bune relații cu Saddam Hussein. Ca urmare, în 1980, după invazia Iranului de catre Irak, Washingtonul s-a găsit de partea Irakiană, furnizând Bagdadului informații culese prin satelit și alte forme de ajutor.

Dar nici Saddam Hussein nu s-a dovedit un prieten prea loial pentru Statele Unite. În 1990 acesta invada Kuweitul, ocupând câmpurile petroliere și masând trupe la granița cu Arabia Saudită. Răspunsul militar american a fost prompt, dând naștere primului război din Golf, prin care Saddam a fost forțat să se retragă din Kuweit. Dar acesta era doar începutul unui război de durată. Saddam nu s-a recunoscut învins și a continuat să se înarmeze. Donald Rumsfeld și Paul Wolfowitz, secretar adjunct al apărarii atunci ca și acum, îi scriau împreună cu alți 15 membri ai partidului Republican, în 1998, o scrisoare președintelui Clinton susținând că tolerarea înarmării Irakului inducea un risc considerabil la nivelul ofertei mondiale de petrol. Preocuparea Casei Albe față de problema irakiană a cunoscut o intensificare după preluarea puterii de catre George W. Bush, care încă din primăvara lui 2001 lua în considerare eliminarea regimului lui Saddam Hussein. Bob Woodward, ziaristul care a declanșat scandalul Watergate ce a dus la demisia președintelui Nixon, a publicat recent o carte despre pregătirea administrației Bush pentru intervenția în Irak, în care susține că aceasta a constituit încă de la început o temă cheie a politicii externe a lui George W. Bush.

Apoi au venit atacurile de la 11 septembrie. 15 dintre cei 19 teroriști care au comis atacurile, proveneau din Arabia Saudită. Ca atare, în condițiile în care prima țară în topul exportatorilor de petrol, Arabia Saudita, apărea ca un partener foarte nesigur dacă nu chiar un adversar subversiv, iar a doua, Irakul, se dovedea un dușman declarat, SUA nu-și mai puteau permite să rămână în expectativă. Primul pas a fost retragerea tuturor bazelor americane din Arabia Saudită și masarea lor în special în Kuweit și Qatar. Mai mult decât atât, preocuparea față de securitatea rezervelor de petrol determina și reducerea prezenței militare americane în Europa și transferarea a 20.000 de soldați în Africa- și Caucaz pentru protejarea rezervelor locale.

Intervenția în Irak din martie și aprilie anul trecut punea degetul pe rană. Răsturnarea regimului de la Bagdad- și capturarea lui Saddam Hussein aveau să încurajeze piețele mondiale că prețul petrolului urma să intre într-o nouă perioadă de stabilitate. Însă lucrurile nu au stat deloc așa. Atacurile asupra soldaților americani, care cresc vertiginos numărul victimelor de după încheierea războiului, anunțată de președintele Bush anul trecut la 1 mai, luptele dintre diversele facțiuni islamiste, luarea de ostateci, sabotarea continuă a conductei de petrol din nordul Irakului, vizarea facilităților portuare ale Arabiei Saudite și nu în ultimul rând, uciderea într-un atentat cu mașină-capcană a liderului guvernului interimar irakian, creează din ce în ce mai multă tensiune pe piața mondială a petrolului.

După o ușoară scădere în a doua parte a lui 2003, prețul barilului și-a reluat tendința ascendentă ajungând la 40$ per baril, foarte aproape de nivelul record înregistrat în timpul primului război din Golf. Iar analiștii prevăd că evoluția nu se va opri aici. Deutsche Bank a realizat recent un studiu care arată că orice atac, oricât de mic, în Arabia Saudită ar putea avea un impact major asupra prețului petrolului, dat fiind că 60% din capacitatea de producție excedentară mondială se găsește în mâinile saudiților.

Creșterea prețului petrolului deja amenință să afecteze timida relansare economică mondială iar America deja a cheltuit sume enorme doar pentru creșterea prețului combustibililor: peste 50 miliarde de dolari. George W. Bush, aflat în an electoral, încerca să gestioneze situația atât la nivelul opiniei publice cât și în termeni reali de politică externă și politică economică. Ținând cont de evoluțiile actuale, singura speranță pentru actualul locatar de la Casa Albă este ca, până în noiembrie, concluzia dominantă să fie că SUA nu au deschis o cutie a Pandorei în lumea arabă ci au reușit să stabilizeze zona Golfului. De această concluzie foarte fragilă va depinde și prețul petrolului și situația economiei mondiale în perioada ce va urma.(A. C.)

Publicat în : Economie  de la numărul 15

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: