Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Apologia șmecherului în România de tranziție

George ANGLIȚOIU

Una din caracteristicile definitorii ale României post-Ceaușescu o constituie procesul de separare accelarată (pe model latino-american) a populației în două categorii principale, îmbogățiții și sărăciții, starea socială de mijloc (specifică Occidentului capitalist) fiind cvasi-inexistentă; în argoul de tranziție cele două categorii sociale sunt definibile prin apelativele șmecher, respectiv fraier, și iată de ce...



Ce bine-mi pare c-ai luat țeapă!

 

Literatură prezidențială, guvernamentală și de opoziție, talk-show-uri TV și mese rotunde FM cu vedete politice, analize, interviuri și drepturi la replică, adică, într-un cuvânt, întreaga producție mass-media de factură politică este consumată cu tot mai mult plictis, dacă nu cu greață și revoltă (interioară) de cetățeanul român, indiferent de etnia sa. ADEVĂRUL despre Revoluția (sau lovitura de stat) din 1989, despre Securitate, mineriade, fraude electorale, guvernări falimentare de stânga ori de dreapta, corupție și rea-voință politică a fost clamat sau investigat fără încetare, dar și fără efect (politic) concret.

Fără a avea pretenția adevărului imuabil, pamfletul de față va încerca să descrie "cariera" de succes fulminant pe care șmecherul (ex-securist) o parcurge în societatea de tranziție.

Limbajul găștilor de cartier a consacrat întrebarea retorică Ce, bă, ești șmecher?, utilă pentru noi în încercarea de a defini apariția și consacrarea pe eșicherul public a șmecherului. Astfel, acest personaj plin de succes al vremurilor noastre confuze a apărut în proximitatea evenimentelor tulburi din decembrie 1989, statutul de revoluționar fiind practic prima formă pe care acesta a cunoscut-o. Tipologia șmecherilor a proliferat rapid într-un mediu extrem de volatil și permisiv, caracteristic societății anarhice a troglodiților (descrise cu atâta umor amar de către Montesquieu în ale sale Scrisori persane). Absența legilor reale și a instituțiilor de implementare a generat o mocirlă economică și morală din care această țară- se zbate și acum să iasă, fără succes, după cum o dovedește statutul de repetentă într-ale integrării europene.

Revoluționarul anti-ceaușist (iar nu anti-comunist după cum o dovedește programul politic al clasei guvernante de tranziție), metamorfozat în vector de opinie, a performat rapid din punct de vedere politic, garantându-și implicit imunitatea economică, fiscală și judiciară, în disprețul flagrant al normelor morale și juridice ale tipului de societate în numele căreia se produsese Revoluția.

Fraierul, în schimb, este de două ori fraier, fie pentru că a urmărit revoluția în transmisiune directă TV (fiind mai slab de înger din fire sau din lipsă de evenimente revoluționare în localitatea de domiciliu), ori nu a avut tupeul,sau, mai degrabă, decența de a nu cere nimic pentru implicarea sa și a crezut în demagogia politică născândă a "noii" generații de lideri stil FSN. Finalmente, soarta sa a urmat paradigma falimentului economic comunist, a dependenței programate fată de stat. Astfel, dacă înainte de revoluție era incapabil să cumpere mare lucru (a se citi mai ales hrană) fiindcă produsele de subzistență lipseau programat, în noua societate neo-comunistă bazată pe o economie ruinată de menținerea coloșilor blocajului financiar și pe mutarea la fel de programată a datoriilor acestora pe spinarea contributorilor-prostime, fraierul continuă să nu cumpere, de data aceasta din lipsă de bani. Iar dacă cumpără, își cheltuiește salariul mai ales pe alimente și întreținere.

 

Tipologia șmecheriadei

 

Revenind la tipologie și folosind criteriul ariilor de interes, distingem, pentru moment, între șmecherul politic, cel economico-financiar, cel judiciar, cel universitar și cel medical. Gradul ultim de șmechereală poate fi atins de acel maestru ce poate contopi aceste varii interese într-o singură postură, aceea de găinar absolut.

Șmecherul politic este caracterizat mai ales prin lipsă de patriotism, adică de ne-dragoste față de țară, și prin dispreț și aroganță față de neam. Aceste două cuvinte ale poetului încă național Mihai Eminescu (până la momentul în care comandamente politice de ocazie, dublate de interese externe și de o campanie mass-media bine orchestrate, îi vor ștampila, prin metoda deja aplicată lui Ion Antonescu, execrabilitatea postumă) sunt, eventual, prezente în limbajul politic cu ocazia alegerilor și a unei aniversări oarecare. Disciplina Istorie a ajuns, din preocuparea criminală a actualei clase politice, cenușăreasa învățământului românesc, cu doar o oră (în medie) de predare în învățământul preuniversitar. Dincolo, însă, de aceste considerații cu iz paseist, trebuie subliniată contribuția esențială pe care elita politică de șmecheri a României a adus-o la retrogradarea cetățenilor români în rândul plevei Europei, culegători de căpșuni, ciuperci ori fecale, salahori mai mult sau mai puțin la negru, dar căutători de fericire socială pe alte meleaguri. Pentru cei încă rămași în țară, ultima speranță a apărut a fi Bruxelles-ul, capitala Europei unite, spre care șmecherii politici dâmbovițeni au făcut greșeala fatală să se îndrepte, urmându-și paradoxal vocația lor impostoare de occidentalizanți imitaționiști post-Răboi Rece. Dar de ce aderarea României la UE poate deveni fatală șmecherilor politici autohtoni? Răspunsul este, pe scurt, explicat de faptul că, în Vest, șmechereala mafiotă specifică tranziției de pe plaiurile mioritice nu face casă bună cu jocul politic democratic. Asta nu înseamnă absența corupției în Vest, ci controlabilitatea ei prin mijloace judiciare eficient de autonome. Primele demisii din rândul șmecherilor guvernanți s-au produs abia anul trecut, în urma presiunilor Bruxelles-ului, trei miniștri corupți, ori autori de infracțiuni rușinoase și dovedite, fiind finalmente scoși de la înaintare. Un alt ministru acuzat, implicit, de incompetență în gestionarea Justiției deloc conformă normelor comunitare, a intrat recent în procesul de remaniere guvernamentală; suferința acestui șmecher politic a fost, însă, de scurtă durată, datorită binecuvântatei rotiri de cadre specifică unui alt regim.

 

Acvariu comunitar cu rechini și baroni locali

 

Șmechereala economică a trebuit și ea să învețe din mers hibele statului de drept și dimensiunile subterane ale unei economii etatiste în prag de (pseudo)liberalizare. Diferențierile în cadrul acestei categorii au devenit spectaculoase la momentul în care șmecherii-baracudă au reușit, grație captării unduitorului sprijin politic, să promoveze la categoria rechini. Unul din capetele de acuzare decisive în stabilirea pedepsei capitale pentru cei doi Ceaușești a fost cel de subminare a economiei naționale. Cum rămâne însă cu toți acești șmecheri-rechini, care au devorat atât de mult din patrimoniul de stat și din resursele naturale ale acestei țări, adusă în anumite zone geografice în pragul colapsului ecologic. Cum rămâne cu șleahta de beneficiari de credite nerambursabile de milioane în valută forte (vezi metoda Bancorex), în timp de fraierul cinstit și trăind din salariul firmei de stat (neprivatizată, fiindcă țara- nu e de vânzare) se împrumută, dacă are pilele necesare, în condiții extrem de oneroase.

Șmecherul rechin este, însă, într-o alianță de tip ofensiv cu un anume tip de șmecher politic zonal numit baron local, această realitate sumbră caracterizând un alt proces convergent, anume acela de refeudalizare a României. Noblețea baronilor locali este omniprezentă și magnetică de vreme ce adevărate genealogii lucrative s-au pus pe picioare în folosul stabilirii unei relații de rudenie cu acești Munchausseni de ocazie, dar ticăloși, fiindcă fură la drumul mare cu oblăduire și cotă parte în relația vasal-feudal cu Centrul. Dar, uneori, nici măcar prințul moștenitor nu-și mai poate salva vasalul din gura vreunei anumite baronese britanice de viță.

 

Big Brother de Bruxelles

 

O societate fără prințipuri și fără moral carevasăzică că nu le are spunea un personaj de-al lui nenea Iancu Caragiale. Comisia europeană și Parlamentul european, două din forurile decidente asupra dosarului candidaturii României pentru 2007, au pus pe jar autoritățile de la București cu un ultimatum neprevăzut de triumfaliștii lideri politici autohtoni, plasând sub semnul întrebării însăși esența procesului de tranziție, adică democratizarea și existența statului de drept (criteriul politic). Un hei-rupism, specific, de asemenea, altor vremuri, a pus stăpânire pe șmecherescul establishment social-democrat, lipsa expertizei și omniprezența propriului interes făcându-și încă o dată simțită prezența. Cumse poate interpreta decizia ministrului de externe în funcție de a-și băga picioarele în stil de cartier (dar de a nu demisiona) în obiectivul principal de politică externă al României pentru acest an și pentru ce va să vină și de a-și regăsi la comandă politică explicită vocația de bucureștean suferind de pe urma șmecherismelor incompetente ale actualului primar general? Sacrificiu pentru o cauză nobilă? Cine să le mai explice atunci tinerilor învățăcei social-democrați că a adopta acquis-ul comunitar în ritm de Cartea Recordurilor (cu aportul șmecherilor-parlamentari sinecuriști, votând la mai multe mâini în absența colegilor de partid, suferinzi de lingoare) nu e sinonimul lui a implementa.

Trei piloni ai societății moderne, justiția, învățământul și sănătatea, au fost, la rândul lor, infestați cu șmechereală și, sub aceași oblăduire politică interesată, corupția a devenit cuvântul de ordine.

Pe scurt, șmecherul judiciar are în arsenalul său două arme foarte eficiente: legile imprecise, efemere și absconse, pe de o parte, iar pe de alta, durata infinită a proceselor; în cazul accidental în care un mare șmecher iese finalmente nedreptățit, totdeauna se va găsi un recurs în anulare al procurorului-general, care să reguleze favorabil situația. Cât privește sublimul Parchet Național (sic!) Anticorupție, dependența sa față de ministerul de profil îl lasă cvasi-dezarmat.

Șmecherul universitar se constituie în expresia ultimă a succesului din epoca industrialimului de profil. Mii de studenți per facultate, programe didactice&cursuri fără valoare, examene de circumstanță și diplome cumpărabile reprezintă temeiul "integrării" universitare a României în consorțiile specifice spațiului UE. Învățământul universitar de stat și-a dat mâna frățește cu cel privat întru batjocorirea a ceea ce a mai rămas din învâțământul superior la români. Toate acestea sunt, însă, posibile din benevolența explicită a șmecherilor politici, prințul moștenitor însuși fiind în culpă pentru toate catedrele deținute la multitudinea de universități carpato-danubiano-pontice și pentru care nici măcar nu are timpul fizic al unei luni calendaristice pentru a le onora. După modele deja consacrate, șmecherul politic suferă de o nerăbdare anxioasă de a se propulsa degrabă și de-a dreptul în vârful piramidei universitare, doar titlul de profesor univ. dr. plin satisfăcând ego-uri demne de o cauză mai bună, dată fiind incompetența probată și plagiatoare a majorității.

În cazul șmecherului medical, mana cerească se numește spitalul încă de stat, dar deja privatizat prin sistemul de numiri în funcție, prin licitațiile manevrate eficient, prin mita zilnică și prin non-obligativitatea renunțării la cabinetele private.

Trei ministere esențiale, o soluție elementară - salarii mari, impozite mici. Altfel, Big Brother-ul made in Bruxelles îl va elimina pe șmecherul incompetent din casa UE.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 15

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: