Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Euroscepticismul de catifea

Andrei ŢĂRANU

În România, semnele imposibilității fizice de integrare a țării noastre în 2007 devin tot mai clare și mai dramatice. Oricine ar arunca o privire sine ira et studio asupra realității politice și sociale românești, ar remarca ușor cât de incompatibili suntem pentru a intra în U.E. Reformele reale în structurile cheie ale statului nu s-au făcut sau, după unele calcule, chiar s-a înregistrat un regres în raport cu începutul mandatului din 2000. Și când ne gândim la reforme, ne referim la cele din justiție, administrație, mediu, iar reforma în agricultură - esențială pentru a defini o țară- membră a UE - este în pericol de explozie socială. Iar timpul se scurge inexorabil căci, la sfârșitul acestui an, toate capitolele ar trebui încheiate, iar în octombrie este momentul adevărului în ceea ce privește faptul dacă România este sau nu o economie de piață funcțională.



Trebuie să mă declar, alătur de toți cei 80% dintre români, un eurovisător dar, așa cum se prefigurează modelul politic de la București în ultima vreme, visul meu are mici șanse de a se realiza (și deci și visul celor 80% din care consider că fac parte). Ori, în asemenea condiții, un guvern responsabil pentru propria-i soartă ce va face? Nimic altceva decât să își schimbe strategia - lucru pe care consider că l-a început deja - și anume să treacă de la eurooptimism la euroscepticism. Cei doi termeni sunt, oricum, niște termeni ambigui și în Uniunea Europeană, ei diferind de la mediu politic la mediu politic, dar în cazul României cei doi înseamnă "eurooptimism" - acceptarea faptului că pentru cetățenii români șansa de a ieși din situația de sărăcie endemică se poate realiza doar în interiorul UE, iar "euroscepticism" - faptul că integrarea nu va aduce nimic bun, țara fiind transformată într-o piață periferică de desfacere, iar, de fapt, șansa ar fidoar situația unei zone gri care să "pirateze" piața europeană cu produse și forță de muncă ieftine. Cei doi termeni au devenit de multă vreme, și mai exact din anul 2000, ideologii în sine cu o conotație tot mai precisă, mai ales că cei mai mulți români nu fac deosebirea dintre globalizare (termen extrem de vag care mai ascunde, în plus, și o doză de spaimă) și lărgirea Uniunii Europene în favoarea noastră.

Este evident că o perspectiva sceptică este una care convine mult mai mult celor care s-au îmbogățit pe seama contractelor cu statul și prin afaceri dubioase, căci un asemenea comportament ar fi aspru sancționat (și este deja) în Europa, dar pentru moment nu e corect politic să te îndoiești de politicile europene. Dar în subsolul discursului politic tind să intre tot mai mulți termeni ai euroscepticismului comandați de structurile politice intermediare sau de funcționarii publici speriați de viziunea unui stat de drept instaurat până în cele mai adânci structuri. Spaima de o piață mult mai liberă, în care rolul politicului este diminuat și groaza de competiție reală hrănesc și vor hrăni ideologia sceptică, transformând-o, probabil, într-un subiect de maxim interes în perioada imediat următoare. Mai ales că e suficient de ușor să re-manipulezi cetățenii prin metode care deja s-au consacrat în mediul european (adică nici nu ar fi nevoie de cine știe ce geniu politic pentru asta). Întărirea fricii de marginalizare, naționalismul identitar - UE fiind un spațiu al disoluției identității naționale, emergența minorităților etnice în raport cu majoritatea, dependența economică față de un alt centru etc. sunt tot atât de multe motive cu care se poate speria o populație care nu a ajuns nici măcar la maturitatea politică a foștilor noștri colegi de lagăr socialist.

Recentele mișcări de pe scena politică de la București nu pot decât să întărească sentimentul că ne aflăm pe o pantă periculoasă în ceea ce privește integrarea europeană. În primul rând, sacrificarea interesului general pe altarul celui particular reprezintă poate cea mai evidentă expresie a faptului că, în numele scopului partinic de a câștiga alegerile, se poate pune deoparte motivația fundamentală - cel puțin pe termen scurt - a guvernării, aceea de a integra România în UE. Aruncarea a doi miniștri de mare importanță în cursa pentru primării demonstrează că, de fapt, partidul tinde să devină mai important decât țara- însăși, care n-are decât să accepte orice de la conducătorii ei, căci oricum nu vor primi altceva decât sărăcie și dispreț.

Se poate spune că, într-adevăr, mișcarea politică de a-i desemna la funcția de primar pe miniștrii Mircea Geoană și Ioan Rus a fost o mișcare inteligentă pentru un partid politic, care și-a prezervat candidații până înaintea campaniei electorale pentru a-i trimite odihniți și puternici în cursa pentru primăriile Bucureștiului și a Clujului. Dar, din perspectiva integrării europene, scoaterea din post a unor miniștri de o importanță esențială pare a fi o greșeală de neiertat.

 

Plecarea lui Rus în campanie lasă ministerul său de izbeliște, și permite baronilor să revină în scenă

 

Abia zilele acestea s-a definitivat proiectul de reformă a administrației, proiect care, pentru prima dată, poate fi considerat capabil de a determina o schimbare de proporții în administrația publică - atât la nivel regional cât și la nivel central. Dar, faptul că exact în acest moment cel care ar trebui să conducă implementarea reformei se află în postura de candidat la primăria Clujului, face ca sistemul să se blocheze pe o perioadă nedefinită. Chiar dacă, să presupunem că ministerul ar putea funcționa și fără aportul decisiv al factorului politic - adică ministrul - este foarte improbabil ca în lipsa lui să se poată introduce operativ toate elementele proiectului măcar pentru faptul că lipsește, o perioadă, legitimitatea celui care introduce corecțiile necesare.

Mai mult, evenimentele recente - reacția politică a celor care au fost eliminați din PSD - arată că sistemul administrativ din județe sau sectoare ale Bucureștiului sunt dominate de cadre politico-economice extrem de puternice, care se pot opune cu succes implementării reformei, lăsând-o ca și până acum - o simplă formă fără fond. Nunta fiului baronului Mischie cu fata altui baron local - fapt aparent banal, dar desfășurat în momente extrem de tensionate politic - demonstrează puterea fără egal a organizațiilor locale ale partidului de guvernământ, putere pe care o arată simbolic și centrului. O nuntă grandioasă, frizând încă o dată apucăturile fanariote ale baronilor locali, ar fi putut fi doar un subiect pentru presa mondenă, dacă nu ar fi demonstrat încă o dată puterea bazată pe financiar a birocraților locali, deveniți protectori ai zonelor lor de influență. Ei sunt primii care se vor opune unei noi ordini administrative, fie fățiș, fie prin întârzieri și blocaje. Iar în lipsa unei puteri legitime și cu mare forță de schimbare - așa cum s-a dovedit a fi ministrul Rus la Harghita, sau la Ialomița - nimeni nu se va putea apropia măcar de structura piramidală a puternicilor zonali. Iar aceștia, cu mici excepții, deja și-au pregătit mașina de propagandă antieuropeană și antiguvernamentală, atâta vreme cât simt că de fapt centrul le este dator lor pentru voturi și legitimitate iar nu invers.

Schimbarea cailor în mijlocul cursei pentru integrare dă și mai mult apă la moară acestor protectori birocratici și politici ai județelor, demonstrâmd că, de fapt, guvernanții sunt mai interesați de alegeri - și deci de puterea lor - decât de țelul propus de toate partidele românești, acela de a intra în 2007 în Europa. Ori, în asta sunt necesari baronii locali, în atragerea de voturi și de bani pentru partidele pe care ei doresc să le promoveze și să le impună la centru, cu condiția clară de a fi lăsați tot ei să își conducă protectoratele așa cum cred de cuviință - în latină asta s-ar numi quid pro quo, iar în română "o mână spală pe alta și amândouă obrazul".

Asistăm, din păcate, la o politică a jumătăților de măsură pe care o promovează PSD-ul, pe de o parte amenință cu PNA-ul pe cei considerați indezirabili, pe de altă parte se pune în situația de a face în continuare jocul potentaților locali pentru atragerea de fonduri și voturi, deși foarte probabil dacă ar fi dus o politică coerentă ar fi avut câștig mai mare de cauză. Ori, până la urmă, intrat în acest joc, guvernul se va pune în situația de a-și schimba mesajul electoral privind UE, atât la cererea baronilor birocrați, cât și datorită încetinirii peste măsură a reformelor.

Mircea Geoană - un primar lipsit de experiență în locul unui ministru bun și credibil

În timp ce vecina noastră, Bulgaria, cere cu disperare să iasă din tandemul cu România privitor la integrare, guvernul își aruncă unul din cele mai puternice atuuri diplomatice într-o confruntare în care imaginea contează extrem de mult. Ori,așa cum se întâmplă cel mai des, ceea ce folosești cel mai mult se și tocește cel mai repede. Poate că figura lui Mircea Geoană va genera un curent favorabil pentru PSD în București, deși sunt cam sceptic. În schimb, fie că acesta va fi ales, fie că nu, imaginea lui se va deteriora extrem de mult. Și se va deteriora din două motive, o dată pentru că Mircea Geoană va fi pus în situația de a se pronunța asupra unor lucruri la care nu se pricepe în mod deosebit, ceea ce va genera suspiciune în electorat, iar pe de altă parte va trebui să facă față unui model de discurs în care evident nu excelează. Este foarte greu să faci față tipului de umor sau umori ale lui Traian Băsescu, care știe că trebuie să fie votat și în Primăverii, dar și în Ferentari, sau dualismului șmecheresc al lui Mitică Dragomir, care, probabil, nu vrea neapărat să câștige alegerile, ci să se înfigă în sistemul de avantaje al Primăriei Generale, sau stilului debordant al Monicăi Tatoiu, care luptă pentru propria imagine. Este imposibil ca, după confruntările cu toți aceștia, și alții precum Raj Tunaru, Mircea Geoană să mai poată afișa aceeași morgă occidentală de bon-ton la un cocktail, dar inoperantă la o crâșmă de cartier. Iar schimbarea de stil va genera o anumită disonanță atât alegătorilor, cât, probabil, și ambasadorilor acreditați la București. Și dacă, totuși, se va întâmpla ca domnul Geoană să câștige alegerile pentru capitală, o bună parte din presă deja îi dă un vot de neîncredere, ceea ce este desigur un handicap la început de drum, căci deja mulți plâng un ministru de externe bun care s-ar transforma într-un primar cel mult mediocru.

Este evident, din cele două exemple de mai sus, și nu sunt singurele, că PSD-ul se află într-o situație cel puțin ambiguă în acest moment, dar de care era conștient de foarte multă vreme (de aceea se și propuneau alegeri anticipate anii trecuți)? dacă mizează pe scopul integrării în UE în 2007, va trebui să își sacrifice mașina electorală și cea de făcut bani, iar dacă dorește să câștige detașat alegerile, va fi nevoit să apeleze la schimbarea de discurs ideologic privind integrarea în UE, lucru pe care aparent îl și fac unii dintre reprezentații săi atunci când spun că poate ar fi mai bine în 2009 sau chiar mai târziu. Pentru că, în final, cineva va trebui să răspundă de faptul că timpul vieții noastre trece doar pentru ca doar câțiva să beneficieze de o bunăstare care, de multe ori, o depășește și pe cea a celor bogați dintr-un stat membru UE.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 15

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: