Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Adevărat a început campania electorală

Andrei ŢĂRANU

În alegerile locale se petrece un fenomen ciudat și deosebit de interesant - apare o dublă legitimitate a candidatului, legitimitate care provine din capacitatea acestuia de a se subsuma unei dualități formale, pe de o parte, el reprezintă partidul, și depinde prin importanța ideologică și de recunoașterea acestuia, iar pe de altă parte partidul își încredințează numele candidatului, care prin meritele și importanța sa locală înghite simbolic partidul în sine.



Recenta declarație a premierului Adrian Năstase cum că o posibilă candidatură a sa pentru Cotroceni ar determina în PSD o luptă internă pentru obținerea șefiei partidului dă un semnal destul de clar asupra campaniei electorale din acest an - ea nu se desfășoară doar la nivelul țării ci implică și va implica toate structurile particulare și toate instituțiile legate într-un fel sau altul de stat și de politică. Campania electorală pare a fi momentul real pentru schimbarea instituțională și politică a societății dând seamă de faptul că într-adevăr democrația devine un fapt în România.

Ceea ce apare extrem de interesant este faptul că procedura devine tot mai interesantă pentru cei implicați în diverse procese electorale, fie cadrele didactice din senatele diverselor universități din țară unde tocmai au avut loc alegeri, fie membrii de partid care nu vor să se mai supună dictatului centrului, fie, și nu în cele din urmă, chiar partidele politice care se pregătesc să se înfrunte în campania electorală. Ceea ce spune că încet încet forma tinde să devină fond.

Desigur că forma rămâne încă un element important în campania electorală, dar, în mod evident, ea se rafinează continuu depășind modelul primitiv al timpurilor trecute. Putem distinge deja două dimensiuni, una de fond - partidele care își pregătesc candidații pentru intrarea în cursă, și una de formă - concerte, artificii, scrisori etc., ambele cu rol de ritual de trecere în starea de campanie pentru pregătirea populației cu noua dimensiune emoțională a democrației. Dacă până în 2000 alegerile locale erau construite pe premisa că ele sunt doar niște introduceri la alegerile generale, în acest an, deși multe partide încearcă să mențină același standard, localele devin un moment electoral în sine. PSD-ul a văzut în 2000 impactul uriaș pe care l-a avut câștigarea unui mare număr de municipii și orașe, atât la primari cât și la consiliile locale, asupra electoratului. Abia în acel moment partidele aflate la guvernare au fost probabil conștiente de eșecul uriaș al guvernării lor, iar președintele Constantinescu s-a retras din cursă tocmai pentru că intuia, pe baza acestor alegeri, imposibilitatea de a mai câștiga un al doilea mandat. Astfel, deși construite ca uvertură pentru campaniamare , alegerile locale s-au dovedit un test mai important pentru unele partide, căci nu toate au avut apoi același impact în toamnă - de exemplu ApR-ul care era în vara 2000 cotat ca al treilea partid ca importanță datorită scorurilor ridicate din locale nici nu a mai intrat în parlament în toamnă.

Și aceasta pentru că în alegerile locale se petrece un fenomen ciudat și deosebit de interesant - apare o dublă legitimitate a candidatului, legitimitate care provine din capacitatea acestuia de a se subsuma unei dualități formale, pe de o parte el reprezintă partidul, și depinde prin importanța ideologică și de recunoașterea acestuia, iar pe de altă parte partidul își încredințează numele candidatului, care prin meritele și importanța sa locală înghite simbolic partidul în sine. Astfel principiul reprezentativității, esențial pentru democrație apare mai bine împlinit în acest tip de alegeri decât în cele generale, uninominalismul primarului se împletește cu lista pentru consilierii locali și județeni. Exercițiul democratic întreprins în acest moment devine de aceea cheia pentru internalizarea procesului democratic ca proces în care comunitatea locală se împletește politic cu cea națională pentru a-și demonstra voința și existența.

Receptând foarte bine acest mesaj, și înțelegând că adevărată cheie a viitorului său electoral stă în campania electorală partidul de guvernământ a încercat să își reconsidere relația cu aleșii locali și, în special, cu baronii din teritoriu prin schimbări spectaculoase la nivel de filiale. Desigur că avem de a face cu o întărire a dominației centrului asupra periferiei, dar mișcarea făcută de PSD trebuie subliniată ca fiind pozitivă.

În decursul ultimilor ani partidul de guvernământ a asumat o poziție riscantă, aceea de a accepta transferuri importante de primari și consilieri județeni, devenind dependent de puternicii din județe. Ori aceste transferuri trebuie spus au adus un număr însemnat de membri și notabilități partidului, dar ceea ce se putea observa era incontestabila labilitate a loialității a acestor membri, pe principiul că cine a trădat o dată va trăda și data următoare. Noii veniți, așa cum remarca și studiul făcut de Institutul pentru Politici Publice privind migrația politică, au făcut acest pas nu pentru a ajuta partidul de guvernământ ci pentru a aștepta de la acesta ajutor personal, și, prin aceasta, câteodată, local. Dar aceasta a întărit țesătura de relații subterane dintre aleși și diverși potentați în dauna imaginii partidului, și chiar a modelului democratic - principiul asumat fiindpleacă ai noștri, vin ai noștri, dizidenții mor ca proștii- pentru că este evident că traseismul politic a fost și este mult mai evident în plan local decât în parlament. Modelul primarilor sau a consilierilor locali care rezistă în funcții din anii `90 este binecunoscut, cum este Bulucea la Craiova sau Anderca la Satu Mare, primari susținuți de aproape întregul spectru politic în decursul timpului (Bulucea a fost primar din partea PSM și apoi PDSR, Anderca primar PNȚ-cd și apoi PDSR și lista unor asemenea nume poate continua).

PSD-ul a avut deci inițiativa de a controla listele de consilieri locali și județeni cât și persoanele care vor candida din partea partidului ca primari. Dar, de cele mai multe ori a avut obiecții la cei propuși de filiale și a numit alți candidați, care sunt sprijiniți de la centru, câteodată în pofida filialelor. Aparent avem de a face cu o încălcare a democrației, dar ceea ce se uită este că una din funcțiile fundamentale a partidelor este de a recruta el însuși candidații în pofida intereselor particulare, iar PSD a asumat o asemenea funcție. Că o face din duplicitate sau din alte motive obscure, sau chiar este de bună credință are mai puțină importanță. Este de remarcat faptul că, în acest fel, PSD dă semnalul că este în continuare un partid modern și mobil, un partid în care lupta pentru putere atât în interior cât și în exterior este o constantă.

Dar dacă partidul de guvernământ se pregătește de o campanie electorală dură în care dorește să fie eficient, nu același lucru putem spune și de celelalte partide care par a fi intrate într-o letargie inexplicabilă. Cel mai puțin pregătit de campanie pare a fi PRM-ul care a construit o strategie de atac împotriva tuturor, folosind și în campania pentru locale tot modelul obținerii de voturi de reacție. Scopul său pare a fi acela de a lupta singur împotriva tuturor fără a-și asuma nici cea mai mică capacitate de negociere pentru turul al doilea. De altfel, singurul primar cu adevărat important pentru partid pare a fi Gheorghe Funar la Cluj, personaj simbol al partidului. Părerea noastră că PRM-ul intenționează doar să își verifice electoratul captiv în aceste alegeri pentru a se pregăti de cele generale, fiind convins că are șanse foarte mici de a se impune împotriva PSD-ului sau a alianței PNL-PD. Ceea ce dorește este să obțină cât mai mulți consilieri locali și județeni care să joace un rol important în următoarea campanie, fie prin presiune fie prin ajutor direct. Partidul lui Corneliu Vadim Tudor se află într-o situație extrem de delicată, pentru că încercarea liderului de a-și reconstrui imaginea îl va pune în situația de a-și limita discursul doar la corupția și sărăcia pe care PSD-ul le-a produs în țară începând cu 2000, spațiu ideatic extrem de îngust pentru că pe el intră toate partidele din opoziția parlamentară sau din afara parlamentului - cum este de exemplu Alianța Populară care atacă din ce în ce mai dur nu numai partidul de guvernământ dar și liderii opoziției, în special pe Traian Băsescu. Linia AP-ului este de fapt preluată de la PRM cu diferența că această nu este grevată de acuzația de extremism naționalist.

Din nefericire tot atât de lâncezi se dovedesc în campania electorală și cei din alianța PNL-PD care adoptând o politică de tergiversare se vor pomeni în fața campaniei fără nici un proiect diferit de cele anterioare. Axarea campaniei pe atacul la adresa PSD-ului are dezavantajul în locale că problemele generale tind să se disipeze în problemele curente, pe de o parte, iar pe de alta se luptă împotriva unor structuri de putere bine consolidate în diverse județe în care o parte din baroni continuă să domnească și să obțină în sondaje scoruri extrem de înalte, precum Mazăre la Constanța. Iar înlocuirea primarilor asupra cărora plutea suspiciunea de corupție (Vaghelie fiind cel mai notoriu) face desuet un asemenea demers. Nici în teritoriu lucrurile nu stau prea bine pentru alianță căci destule filiale ale celor două partide nu se agreează suficient pentrua coopera pentru campanie, ceea ce conduce la situații destul de absurde în care alianța se transformă de fapt într-un pact de neagresiune, ceea ce nu construiește un parteneriat ci doar o tovărășie de drum. Iar PD-ul se află pus într-o situație și mai ciudată căci va trebui să facă față în anumite orașe mari și atacului foștilor colegi de partid emigrați între timp la PSD, cum e cazul la București cu Duvăz sau la Iași cu Gheorghe Nechita. De aceea, acum în ultimul ceas dinaintea campaniei alianța ar trebui să se adune și să se întărească printr-un proiect comun, care să nu vizeze neapărat fiecare localitate în parte ci un ansamblu de probleme comune întregii Românii a localităților rurale sau urbane.

Astfel încât se pare că vom asista în fond la o campanie electorală destul de liniștită în ciuda vehementei atenționări a opoziției cum că puterea se pregătește să fraudeze alegerile. De fapt marele pericol al acestei campanii nu va fi frauda electorală, destul de improbabilă, ci mai degrabă absenteismul cetățenilor care după ce vor fi asistat la zeci de concerte gratuite (au început deja) se vor trezi în fața imposibilității alegerii dintre pâine și circ.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 14

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: